ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1288/2011

Ședința publică de la 24 martie 2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 4693

din 4 aprilie 2007 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins

acțiunea precizată formulată de reclamantul Municipiul București prin Primar

General în contradictoriu cu pârâta SC M.P.P.D. SRL București ca neîntemeiată

și a obligat reclamantul la plata sumei de 29.750 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel instanța a

considerat întemeiată excepția de neexecutare a contractului deoarece

reclamantul nu și-a executat obligația asumată prin art. 5.12 din contract, iar

neexecutarea nu se datorează pârâtei.

Apelul formulat de reclamant a fost

admis, s-a dispus desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre

rejudecare aceleiași instanțe, prin decizia comercială 533/2007 a Curții de

Apel București, secția a V-a comercială.

Pentru a se pronunța astfel instanța

de apel a reținut că instanța de fond a rezolvat cauza fără a intra în

cercetarea fondului.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâta SC M.P.P.D. SRL București și prin decizia nr. 2365 din 27 iunie

2006 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a respins recursul

pârâtei ca nefondat.

Pentru a hotărî astfel instanța de

recurs a reținut că în raport de exigențele dispozițiilor art. 304 C. proc.

civ. nu se poate analiza din oficiu legalitatea deciziei în raport de aplicarea

corectă a dispozițiilor art. 297 C. proc. civ.

După casare, Tribunalul București, secția

a VI-a comercială, prin sentința nr. 14139 din 18 decembrie 2008 a admis

excepția inadmisibilității cererii privind invocarea excepțiilor soluționate

irevocabil prin încheierile din 1 noiembrie 2006, 13 decembrie 2006, 7

februarie 2007.

A respins excepția tardivității

cererii precizatoare formulată de reclamant la 4 decembrie 2008 ca

neîntemeiată.

A admis în parte acțiunea formulată

de reclamantul Municipiul București prin Primarul general în contradictoriu cu

pârâta SC M.P.P.D. SRL.

A obligat pârâta la plata sumei de

195.235,10 lei contravaloare debit principal pentru perioada octombrie

2003-ianuarie 2006.

A respins celelalte pretenții ca

neîntemeiate.

S-a reținut de prima instanță că

acțiunea este întemeiată pentru suma precizată anterior conform obligațiilor

strict delimitate în clauzele contractuale care prevăd un venit minim garantat

în vederea realizării scopului asocierii. Referitor la penalitățile pretinse

s-a reținut că nu s-a precizat un mod de calcul cu indicarea corectă a

debitului, a perioadei avută în vedere.

Împotriva sentinței au declarat apel

ambele părți.

Prin decizia comercială nr. 337 din

13 septembrie 2010 Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis

apelul pârâtei SC M.P.P.D. SRL București

, a schimbat în parte sentința atacată în sensul respingerii

în integralitate a acțiunii. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței

apelate. A respins apelul formulat de reclamantul

Municipiul București prin Primar General

. A obligat reclamantul

Municipiul București prin Primar

General la plata către apelanta pârâtă SC M.P.P.D. SRL București a sumei de

35.424,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel instanța

de apel a reținut că apelanta pârâtă a achitat în plus față de suma datorată,

motiv pentru care nu sunt aplicabile prevederile art. 4.7 din contract

referitoare la plata penalităților de întârziere în achitarea debitului datorat

C.L.M.B. și că este întemeiată concluzia expertului în sensul că sumele

reprezentând repartizările din profit, datorate de către apelanta pârâtă în

temeiul art. 4.1 din contractul de asociere în participațiune nr. 2225/1996 nu

intră în sfera de aplicare a T.V.A.

S-a reținut că apelul declarat de

către pârâta SC M.P.P.D. SRL este întemeiat față de concluziile raportului de

expertiză efectuat în cauză, expertul contabil ținând cont de modul de

îndeplinire a obligațiilor contractuale de către părți.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamantul Municipiul București prin Primar General invocând motivele

de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. în temeiul

cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei

comerciale recurate, iar pe fond admiterea acțiunii, astfel cum a fost

formulată, obligarea societății pârâte la plata sumei de 195.235 lei

reprezentând contravaloare debit principal pentru perioada octombrie –

decembrie 2003 și la plata sumei de 1.665.529,31 lei reprezentând penalități de

întârziere calculate pentru perioada 15 noiembrie 2003 – 30 aprilie 2006.

În dezvoltarea în fapt a recursului,

recurentul a susținut, în esență, următoarele:

- Instanța de apel s-a substituit

voinței părților, încălcând prevederile art. 969 și art. 1073 C. civ., dând o

altă interpretare contractului decât cea a voinței părților. Instanța de apel

nu a ținut seama de clauza privind plata penalităților de întârziere.

- Penalitățile sunt solicitate ca

urmare a faptului că societatea pârâtă nu și-a achitat debitul principal pentru

lunile octombrie 2003, noiembrie 2003 și decembrie 2003. Societatea pârâtă a

început să-și achite obligațiile contractuale reprezentând debit principal, abia

din luna ianuarie a anului 2004, dată de la care nu mai sunt solicitate sume cu

titlu de debit principal, ci numai penalități care au curs și curg în

continuare pentru debitul principal neachitat din perioada octombrie –

decembrie 2003.

-

În ce privește TVA-ul, instanța de judecată a încălcat prevederile art. 969 și

art. 1073 C. civ., eludând actul adițional nr. 5/2004 încheiat la contractul de

asociere dintre părți prin care la art. 1 se menționează faptul că „la toate

sumele datorate de către SC S. România SRL municipalității, conform

contractelor de asociere nr. 1121/1994 și nr. 2225/1996 se aplică TVA.”

SC

OMV P.M. SRL a depus note de ședință arătând că dizolvarea fără lichidare –

prin absorbție a SC M.P.P.D. SRL București de către SC OMV P.M. SRL începând cu

1 octombrie 2010 atrage modificarea citativului. S-au anexat acte în acest

sens.

Recursul nu este fondat.

Examinând cu prioritate excepția

tardivității declarării recursului, conform art. 137 C. proc. civ., se constată

din actele și lucrările cauzei că recursul a fost introdus în termenul legal de

15 zile de la comunicarea hotărârii, prevăzut de art. 301 C. proc. civ., încât

se va respinge această excepție invocată de intimată.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304

pct. 8 C. proc. civ. nu poate fi primit întrucât instanța și-a fundamentat

soluția pe raportul juridic dintre părți născut ca urmare a încheierii

contractului de asociere nr. 2225/1996 și actului adițional nr. 5/2004 și s-a

pronunțat în raport de acesta când a admis apelul pârâtei și a respins apelul

reclamantului, neschimbând natura și înțelesul clauzelor contractuale, care au

fost interpretate conform voinței părților.

Interpretând clauzele referitoare la

TVA (art. 1 din Actul adițional nr. 5/2004) și la penalități de întârziere (art.

4.7 din contractul de asociere), instanța de apel nu s-a substituit și nu a

denaturat voința părților.

Reținând că pârâta și-a îndeplinit

obligația contractuală de plată, așa cum este stipulată prin art. 4.1, art. 4.2

din contract, motiv pentru care nu sunt aplicabile prevederile art. 4.7 din

contract referitoare la plata penalităților de întârziere, instanța de apel a

aplicat corect prevederile art. 969 C. civ. și art. 1073 C. civ.

Este întemeiată și soluția instanței

în sensul că sumele reprezentând repartizările din profit datorate de pârâtă,

în temeiul art. 4 din contractul de asociere în participațiune nr. 2225/1996,

nu intră în sfera de aplicare a TVA.

Prin art. 1 al actului adițional nr.

5/2004 părțile au convenit că la toate sumele datorate de către SC S. România

SRL municipalității, conform contractelor de asociere nr. 1121/1994 și nr. 2225/1996

se aplică cota de TVA, conform reglementărilor legale în vigoare.

Însă, potrivit legislației fiscale

în vigoare pe parcursul perioadei în litigiu, sumele de bani repartizate din

profit nu pot fi considerate „bunuri sau servicii” în sensul art. 126 C. fisc. Din

prevederile art. 127 alin. (10) C. fisc. și din Normele Metodologice de

aplicare ale Codului fiscal rezultă că operațiunile de decontare între asociați

nu intră în sfera de aplicare a TVA. Ca urmare pârâta în calitate de asociat în

cadrul asocierii în participațiune nu poate fi obligată să plătească celuilalt

asociat, Municipiul București, TVA-ul aferent cotei de asociere datorate.

Pentru considerentele expuse, se

apreciază că hotărârea nu este afectată de motivele de nelegalitate prevăzute

de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., încât în temeiul art. 312 C. proc. civ.

Înalta Curte urmează a respinge recursul reclamantului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția tardivității

declarării recursului.

Respinge recursul declarat de

reclamantul Municipiul București prin Primar împotriva deciziei comerciale nr. 337

din 13 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 martie 2011.