ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4637/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 20 octombrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 27598/299/2006, Judecătoria sectorului 1 București a disjuns cererea reconvențională formulată de SC I.S. SRL (în prezent SC M.R.E.R. SRL) în contradictoriu cu Primarul sectorului 1 București, C.M., C.A.G., C.C., C.E., C.C.M. și B.C.M., fiind format Dosarul nr. 35981/299/2009 al Judecătoriei sectorului 1 București. Prin Sentința civilă nr. 18384 din 25 octombrie 2011, competența de soluționare a cererii ce a făcut obiectul Dosarului nr. 35981/299/2009 a fost declinată în favoarea Tribunalului București, secție civilă, fiind înregistrată pe rolul acestei din urmă instanțe, secția a IV-a civilă, la data de 5 decembrie 2011, sub nr. 75309/3/2011.

Prin încheierea de ședință din 3 septembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 75309/3/2011, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a luat act de renunțarea la judecată formulată de SC I.S. SRL și a respins cererea pârâților privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată. A reținut prima instanță că actul de dispoziție al reclamantei SC I.S. SRL a fost realizat cu respectarea exigențelor art. 246 C. proc. civ., iar cererea privind plata cheltuielilor de judecată este neîntemeiată, deoarece nu s-a făcut dovada efectuării acestor cheltuieli. Împotriva acestei încheieri au declarat recurs pârâții C.M., C.C., C.E., B.C.M., C.A.G. și C.C.M., cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Prin Decizia civilă nr. 419 R din 21 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze de proprietate intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a admis recursul declarat de pârâții C.M., C.C., C.E., B.C.M., C.A.G., C.C.M., s-a dispus modificarea în parte a încheierii recurate, în sensul că a fost obligată reclamanta SC M.R.E.R. SRL (fostă SC I.S. SRL) să plătească pârâților-recurenți suma de 1.500 RON, cheltuieli de judecată, menținând celelalte dispoziții ale încheierii recurate. În motivarea soluției sale, instanța a reținut următoarele considerente: Recurenții s-au limitat la a afirma în cuprinsul cererii de recurs că au efectuat în cauză cheltuieli de judecată, fără însă a indica nici natura și nici cuantumul acestora, ori dovezile pe baza cărora se poate reține cheltuirea de sume cu procesul.

Așa fiind, Curtea a procedat la cercetarea documentelor în dosar, reținând următoarele: În Dosarul nr. 75309/3/2011 al Tribunalului București, secția a IV-a civilă, în care s-a pronunțat încheierea recurată, există mai multe copii ale unor contracte de asistență juridică și ale unor chitanțe atestând plata de onorarii avocațiale în baza acestor contracte, însă numai unul dintre aceste contracte privește apărarea recurenților în litigiul de față. Este vorba despre contractul de asistență încheiat la 27 septembrie 2011, cu avocatul N.A.M., pentru reprezentarea recurenților în Dosarul nr. 35981/299/2009 al Judecătoriei sectorului 1 București (acesta fiind numărul sub care a fost înregistrată cererea disjunsă din Dosarul nr. 27598/299/2006 al aceleiași instanțe, ulterior declinată la Tribunalul București și înregistrată sub nr. 75309/3/2011).

Acest contract menționează că onorariul datorat de clienți este de 1.500 RON, iar la Dosarul nr. 35981/299/2009 al Judecătoriei sectorului 1 București se află chitanța care atestă plata sumei de 1.500 RON de către C.M., cu indicarea expresă a numărului contractului de asistență juridică mai sus amintit. Prin urmare, în ce privește această cheltuială, care a fost efectuată în dosarul de față, în care s-a pronunțat hotărârea recurată, în mod greșit a fost respinsă solicitarea recurenților, care aveau dreptul, conform art. 246 alin. (3) C. proc. civ., la recuperarea acestor sume, dacă solicitau expres acest lucru.

În schimb, celelalte contracte de asistență juridică depuse la dosarul primei instanțe privesc alte dosare, în alte cauze litigioase ce au existat între aceleași părți, soluționate distinct, astfel încât sumele achitate în temeiul acestora nu pot face obiectul cererii accesorii a recurenților privind despăgubirea lor pentru cheltuielile efectuate cu procesul pendinte (contractul din 25 mai 2010 privește Dosarul nr. 27598/299/2006 al Tribunalului București, secția a III-a civilă, iar contractul nr. din 20 ianuarie 2011 privește reprezentarea recurenților în Dosarul nr. 54332/3/2010 al Tribunalului București, secția a IV-a civilă). Celelalte susțineri din cererea de recurs privesc aspecte legate de alte litigii ce au avut loc între aceleași părți sau de fondul raporturilor juridice între părțile procesului de față.

Curtea a constatat că prin încheierea recurată s-a luat act de renunțarea reclamantei intimate SC I.S. SRL la judecarea cererii cu care instanța era învestită și s-a soluționat solicitarea accesorie privind plata cheltuielilor de judecată, prin urmare numai în aceste coordonate se poate desfășura judecata în recurs. Împotriva acestei din urmă decizii, au declarat din nou recurs pârâții C.M., C.C., C.E., B.C.M., C.A.G., C.C.M., recurs care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 24 aprilie 2013, sub nr. 75309/3/2011. Intimata-reclamantă SC M.R.E.R. SRL (fostă SC I.S. SRL) a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului.

Înalta Curte, la termenul din 21 octombrie 2013, a pus în discuția părților excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimata-reclamantă SC M.R.E.R. SRL (fostă SC I.S. SRL) prin întâmpinare, pe care o va analiza cu prioritate, față de dispozițiile art. 137 din C. proc. civ. și pe care o va admite, pentru considerentele care succed: Împotriva hotărârii judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga. Potrivit dispozițiilor art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, iar potrivit art. 377 alin. (2) C. proc.

civ. hotărârile date în recurs sunt irevocabile. Față de aceste dispoziții, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs. În speță, decizia atacată este o hotărâre pronunțată în soluționarea unui recurs, care este irevocabilă potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din C. proc. civ., astfel încât nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, pentru neîndeplinirea condiției prevăzută de art. 299 din C. proc. civ.

Această concluzie derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac și cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac, iar recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii. Întrucât hotărârea ce face obiectul recursului cu care Înalta Curte a fost învestită este irevocabilă, conform art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., fiind pronunțată de o instanță de recurs, recursul declarat împotriva ei este inadmisibil, urmând a fi respins în consecință, în baza art. 312 alin. (1) raportat la art. 299 alin. (1) coroborat cu art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâții C.M., C.C., C.E., B.C.M., C.A.G., C.C.M. împotriva Deciziei civile nr. 419 R din 21 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze de proprietate intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 octombrie 2013. Procesat de GGC - AS