ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2466/2014

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 19 martie 2013, contestatorul A.I. a formulat contestație în anulare, în contradictoriu cu intimata Direcția de Sănătate Publică a județului Ilfov, împotriva Deciziei civile nr. 5761 din data de 26 octombrie 2012, pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr. 18366/3/2011 (2504/2012). Prin Decizia nr. 2723 din 10 mai 2013 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare, reținând, în considerentele hotărârii, următoarele: La data de 21 ianuarie 2013, contestatorul A.I.

a formulat o contestație în anulare împotriva Deciziei civile nr. 5761 din data de 26 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 18366/3/2011, pentru motivele prevăzute de dispozițiile art. 317 și 318 C. proc. civ. Această primă contestație în anulare, a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin Decizia civilă nr. 1210 din 27 februarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 803/2/2013, reținându-se că niciuna din considerațiile contestatorului, privind nelegalitatea soluției instanței de recurs, nu poate fi încadrată în cazurile care permit contestația în anulare obișnuită, reglementată de art. 317 C. proc.

civ., iar referitor la motivele de contestație în anulare speciale prevăzute de art. 318 C. proc. civ., prin Decizia civilă nr. 1210 din 27 februarie 2013 s-a reținut că acestea vizează hotărârile instanțelor de recurs față de care trebuie să se indice cu exactitate care este greșeala materială săvârșită în pronunțarea soluției, pentru a exclude eventuale erori în stabilirea situației de fapt sau în aplicarea normelor de drept, caz în care s-ar putea pune problema unei greșeli de judecată care nu poate fi însă îndreptată în contestația în anulare. Prin contestația în anulare ce face obiectul cauzei de față, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. 2128/2/2013, la data de 19 martie 2013, formulată de contestatorul A.I.

împotriva aceleiași Decizii civile nr. 5761 din 26 octombrie 2012 și întemeiată pe dispozițiile art. 317 și 318 C. proc. civ., contestatorul A.I. invocă, în susținerea căii extraordinare de atac, aceleași aspecte deduse judecății și prin prima contestație, pe care le reia și dezvoltă prin cererile completatoare și precizatoare. Însă, potrivit cu dispozițiile art. 321 C. proc. civ., contestatorul trebuia să invoce toate aceste motive cu ocazia formulării primei contestații în anulare, deoarece în mod evident la acel moment procesual a cunoscut modul cum instanța a analizat motivele de recurs formulate. Neprocedând în acest fel, contestatorul nu mai poate beneficia de examinarea cererilor sale pe calea procesuală aleasă, textul legal amintit fiind din acest punct de vedere prohibitiv.

Împotriva Deciziei nr. 2723 din 10 mai 2013 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a declarat recurs contestatorul A.I. Examinând calea de atac în raport de excepția de inadmisibilitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară în raport de dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele ce succed: Regula privind legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. În afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Potrivit dispozițiilor art. 320 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată. Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, iar potrivit art. 377 alin. (2) din același cod, hotărârile date în recurs sunt irevocabile. În speță, hotărârea atacată cu contestație în anulare - Decizia nr. 5761 din data de 26 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost pronunțată de o instanță de recurs și are caracter irevocabil, nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.

Prin urmare, Decizia nr. 2723 din 10 mai 2013 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care s-a soluționat contestația în anulare, ce face obiectul prezentului recurs, fiind supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată, nu mai poate face obiectul unei alte căi de atac întrucât este o hotărâre irevocabilă. Având în vedere considerentele expuse, se va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A.I. împotriva Deciziei nr. 2723 din 10 mai 2013 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 septembrie 2014. Procesat de GGC - AZ