ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2466/2014

Deliberând asupra

cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de

muncă și asigurări sociale, la data de 19 martie 2013, contestatorul A.I. a

formulat contestație în anulare, în contradictoriu cu intimata Direcția de

Sănătate Publică a județului Ilfov, împotriva Deciziei civile nr. 5761 din data

de 26 octombrie 2012, pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr.

18366/3/2011 (2504/2012).

Prin Decizia nr. 2723

din 10 mai 2013 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru

cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a respins, ca

inadmisibilă, contestația în anulare, reținând, în considerentele hotărârii,

următoarele:

La data de 21

ianuarie 2013, contestatorul A.I. a formulat o contestație în anulare împotriva

Deciziei civile nr. 5761 din data de 26 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de

muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 18366/3/2011, pentru motivele

prevăzute de dispozițiile art. 317 și 318 C. proc. civ.

Această primă

contestație în anulare, a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin Decizia civilă

nr. 1210 din 27 februarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale,

în Dosarul nr. 803/2/2013, reținându-se că niciuna din considerațiile

contestatorului, privind nelegalitatea soluției instanței de recurs, nu poate

fi încadrată în cazurile care permit contestația în anulare obișnuită,

reglementată de art. 317 C. proc. civ., iar referitor la motivele de

contestație în anulare speciale prevăzute de art. 318 C. proc. civ., prin

Decizia civilă nr. 1210 din 27 februarie 2013 s-a reținut că acestea vizează

hotărârile instanțelor de recurs față de care trebuie să se indice cu

exactitate care este greșeala materială săvârșită în pronunțarea soluției,

pentru a exclude eventuale erori în stabilirea situației de fapt sau în

aplicarea normelor de drept, caz în care s-ar putea pune problema unei greșeli

de judecată care nu poate fi însă îndreptată în contestația în anulare.

Prin contestația în

anulare ce face obiectul cauzei de față, înregistrată pe rolul Curții de Apel

București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și

asigurări sociale, sub nr. 2128/2/2013, la data de 19 martie 2013, formulată de

contestatorul A.I. împotriva aceleiași Decizii civile nr. 5761 din 26 octombrie

2012 și întemeiată pe dispozițiile art. 317 și 318 C. proc. civ., contestatorul

A.I. invocă, în susținerea căii extraordinare de atac, aceleași aspecte deduse

judecății și prin prima contestație, pe care le reia și dezvoltă prin cererile

completatoare și precizatoare.

Însă, potrivit cu

dispozițiile art. 321 C. proc. civ., contestatorul trebuia să invoce toate

aceste motive cu ocazia formulării primei contestații în anulare, deoarece în

mod evident la acel moment procesual a cunoscut modul cum instanța a analizat

motivele de recurs formulate. Neprocedând în acest fel, contestatorul nu mai

poate beneficia de examinarea cererilor sale pe calea procesuală aleasă, textul

legal amintit fiind din acest punct de vedere prohibitiv.

Împotriva Deciziei

nr. 2723 din 10 mai 2013 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și

pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a declarat recurs

contestatorul A.I.

Examinând calea de

atac în raport de excepția de inadmisibilitate invocată din oficiu, a cărei

analiză este prioritară în raport de dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele

ce succed:

Regula privind

legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu

poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. În afară de căile de

atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de

a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Potrivit

dispozițiilor art. 320 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea dată în contestație

în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.

Totodată, în

conformitate cu dispozițiile art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului

hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile

prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, iar potrivit

art. 377 alin. (2) din același cod, hotărârile date în recurs sunt irevocabile.

În speță, hotărârea

atacată cu contestație în anulare - Decizia nr. 5761 din data de 26 octombrie

2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru

cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost pronunțată de o

instanță de recurs și are caracter irevocabil, nefiind susceptibilă de a mai fi

atacată cu recurs.

Prin urmare, Decizia

nr. 2723 din 10 mai 2013 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și

pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care s-a

soluționat contestația în anulare, ce face obiectul prezentului recurs, fiind

supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată, nu mai poate face obiectul

unei alte căi de atac întrucât este o hotărâre irevocabilă.

Având în vedere

considerentele expuse, se va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de

contestatorul A.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A.I. împotriva Deciziei nr.

2723 din 10 mai 2013 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și

pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 30 septembrie 2014.

Procesat

de GGC - AZ