ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2415/2014

Deliberând asupra

cauzei de față, reține următoarele:

Prin Decizia nr. 1520 din 20 martie 2013, Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca inadmisibilă,

cererea de revizuire formulată de revizuentul B.M. împotriva Deciziei nr. 1942

din 15 mai 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

În motivare, Înalta

Curte a reținut că prin decizia ce se tinde a fi revizuită, s-a constatat

inadmisibilitatea contestației în anulare declarată de revizuentul din prezenta

cauză împotriva Deciziei civile nr. 1942 din 15 mai 2012 a Curții de Apel

Ploiești, o asemenea hotărâre nefăcând parte din cele față de care legiuitorul

a prevăzut calea extraordinară de atac a revizuirii, situație în raport de care

nu se mai impune analizarea altor condiții specifice reglementate de cazul de

revizuire invocat.

Împotriva acestei

decizii B.M. a formulat contestație în anulare.

Cererea a fost

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 4 aprilie

2014.

În motivare,

contestatorul și-a exprimat nemulțumirea că procesul de revendicare a

proprietății autorului său a avut o durată mult prea lungă și că au existat mai

multe cicluri procesuale. În opinia sa, cauza ar fi trebuit să se judece la

Înalta Curte de Casație și Justiție, iar nu să fie trimisă, în mod repetat,

spre rejudecare, instanțelor inferioare.

A arătat, de

asemenea, că toate deciziile pronunțate în cauză sunt neconforme cu realitatea

și, m final, s-a ajuns la situația în care contestatorul nu și-a putut recupera

proprietatea, deși a respectat toate dispozițiile legale.

A solicitat ca, în

urma admiterii contestației în anulare, să îi fie restituiți cei 449 mp teren

liber și să i se acorde despăgubiri pentru proprietatea demolată.

Analizând excepția

tardivității contestației în anulare, invocată din oficiu, Înalta Curte reține

următoarele:

Prin Decizia nr. 1520

din 20 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă și

de proprietate intelectuală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de

revizuire formulată de B.M. împotriva Deciziei nr. 1942 din 15 mai 2012 a

Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

Această hotărâre nu

este susceptibilă de executare silită, iar potrivit art. 319 alin. (2) teza a

II-a C. proc. civ.: "... împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc

la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poate fi introdusă în

termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre,

dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă".

Întrucât nu s-a făcut

dovada datei la care contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, termenul de

formulare a contestației este cel de 1 an, care curge de la data când hotărârea

a rămas irevocabilă, respectiv de la 20 martie 2013.

Conform art. 101

alin. (3) C. proc. civ., "Termenele statornicite pe ani, luni sau

săptămâni se sfârșesc în ziua anului, lunii sau săptămânii corespunzătoare

zilei de plecare", astfel că termenul de formulare a contestației în

anulare s-a împlinit la 20 martie 2014.

Întrucât prezenta

contestație în anulare a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție la data de 4 aprilie 2014, a fost depășit termenul legal de declarare

a contestației în anulare, motiv pentru care intervine sancțiunea decăderii din

dreptul de a formula această cale de atac, prevăzută de art. 103 alin. (1) C.

proc. civ.

Pentru aceste

considerente, contestația în anulare a fost formulată cu depășirea termenului

prevăzut de lege și, în consecință, va fi respinsă ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv

formulată, contestația în anulare declarată de contestatorul B.M. împotriva

Deciziei nr. 1520 din 20 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 26 septembrie 2014.

Procesat de GGC - AM