ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 303/2015

Asupra

cauzei de față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1520

din 20 martie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a

respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul B.M.

împotriva Deciziei nr. 1942 din 15 mai 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția I

civilă, motivat de faptul că o asemenea hotărâre nu face parte din cele pentru

care legiuitorul a prevăzut calea extraordinară de atac a revizuirii.

Prin

Decizia nr. 2415 din 26 septembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția I civilă, a fost respinsă ca tardivă contestația în anulare

declarată de contestatorul B.M. împotriva Deciziei nr. 1520 din 20 martie 2013

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Înalta

Curte a reținut faptul că Decizia nr. 1520 din 20 martie 2013 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția I civilă, nu este susceptibilă de executare

silită, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 319 alin. (2) teza a II-a C.

proc. civ.

Întrucât

nu s-a făcut dovada datei la care contestatorul a luat cunoștință de hotărârea

atacată, termenul de formulare a contestației este cel de 1 an, care curge de

la data când hotărârea a rămas irevocabilă, respectiv de la 20 martie 2013.

Cum

contestația în anulare a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, la data de 4 aprilie 2014, Înalta Curte a reținut că a fost formulată

cu depășirea termenului prevăzut de lege calea de atac și a respins contestația

ca tardiv formulată,

La data

de 22 noiembrie 2014, revizuentul B.M. a formulat cerere de revizuire împotriva

Deciziei civile nr. 2415 din 26 septembrie 2014 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția 1 civilă, cererea fiind înregistrată pe roiul

Înaltei Curți, la data de 28 noiembrie 2014.

În

motivare, revizuentul a arătat că Decizia nr. 1520 din 20 martie 2013 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, nu i-a fost comunicată, ca de

altfel nici decizia atacată în cauza de față, așa încât, nu are culpă în

întârzierea în declararea căii de atac împotriva Deciziei nr. 1520 din 20

martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Arată că

a formulat acțiune judecătorească în conformitate cu legislația în vigoare, iar

completul de judecată a analizat numai aspectele legate de contestația în

anulare, iar nu fondul cauzei.

Susține

că Deciziile nr. 1520 din 20 martie 2013 și nr. 2415 din 26 septembrie 2014,

pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, sunt în

contradicție cu Decizia nr. 5637/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

precum și cu Legile nr. 10/2001 și nr. 247/2005.

A

solicitat ca, în urma admiterii revizuirii, să îi fie restituiți cei 449 mp

teren liber situați în localitatea Bușteni, jud. Prahova și să i se acorde

despăgubiri pentru proprietatea demolată.

Examinând

cu prioritate, în raport de dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ.,

excepția de tardivitate a cererii de revizuire, invocată din oficiu, Înalta

Curte urmează a o admite, pentru următoarele considerente:

Căile de

atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin

norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a

înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat,

judecata unei cauze.

În

consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la

termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la

modalitatea în care acestea se calculează.

Deși nu

este menționat temeiul juridic al cererii de revizuire, Înalta Curte reține că

prin cerere este invocată contrarietatea dintre Decizia nr. 2415 din 26

septembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I

civilă, și Decizia nr. 5637/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, motiv

de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Potrivit

art. 324 alin. (1) pct. 1 din același cod, termenul de revizuire este de o lună

și se va socoti, pentru cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., de la

data pronunțării ultimei hotărâri.

Având în

vedere dispozițiile legale anterior citate, Înalta Curte constată că, în raport

de data pronunțării ultimei decizii, respectiv 26 septembrie 2014, termenul

prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., se împlinește la data de

26 octombrie 2014, având în vedere dispozițiile art. 101 alin. (3) C. proc.

civ.

În atare

situație, cererea de revizuire promovată, conform datei poștei, la data de 22

noiembrie 2014, este formulată în afara intervalului de timp prevăzut de lege.

Potrivit

dispozițiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de

atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrag

decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește

că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa.

În speță,

revizuentul a încălcat prevederile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.,

deoarece a formulat cererea cu depășirea termenului legal prevăzut de textul

menționat, împrejurare față de care cererea de revizuire urmează a fi respinsă,

ca tardiv formulată.

Dată

fiind prioritatea soluționării excepției de tardivitate, celelalte aspecte

învederate prin cererea de revizuire nu vor mai fi analizate, în conformitate

cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția tardivității cererii

fiind o excepție procesuală absolută și dirimantă, peremptorie, ce face de

prisos analiza fondului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul B.M. împotriva

Deciziei civile nr, 2415 din 26 septembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2015.

Procesat de GGC - GV