ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 303/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Decizia nr. 1520 din 20 martie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul B.M. împotriva Deciziei nr. 1942 din 15 mai 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, motivat de faptul că o asemenea hotărâre nu face parte din cele pentru care legiuitorul a prevăzut calea extraordinară de atac a revizuirii. Prin Decizia nr. 2415 din 26 septembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost respinsă ca tardivă contestația în anulare declarată de contestatorul B.M. împotriva Deciziei nr. 1520 din 20 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Înalta Curte a reținut faptul că Decizia nr. 1520 din 20 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, nu este susceptibilă de executare silită, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. Întrucât nu s-a făcut dovada datei la care contestatorul a luat cunoștință de hotărârea atacată, termenul de formulare a contestației este cel de 1 an, care curge de la data când hotărârea a rămas irevocabilă, respectiv de la 20 martie 2013. Cum contestația în anulare a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 4 aprilie 2014, Înalta Curte a reținut că a fost formulată cu depășirea termenului prevăzut de lege calea de atac și a respins contestația ca tardiv formulată, La data de 22 noiembrie 2014, revizuentul B.M.

a formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei civile nr. 2415 din 26 septembrie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția 1 civilă, cererea fiind înregistrată pe roiul Înaltei Curți, la data de 28 noiembrie 2014. În motivare, revizuentul a arătat că Decizia nr. 1520 din 20 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, nu i-a fost comunicată, ca de altfel nici decizia atacată în cauza de față, așa încât, nu are culpă în întârzierea în declararea căii de atac împotriva Deciziei nr. 1520 din 20 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Arată că a formulat acțiune judecătorească în conformitate cu legislația în vigoare, iar completul de judecată a analizat numai aspectele legate de contestația în anulare, iar nu fondul cauzei.

Susține că Deciziile nr. 1520 din 20 martie 2013 și nr. 2415 din 26 septembrie 2014, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, sunt în contradicție cu Decizia nr. 5637/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și cu Legile nr. 10/2001 și nr. 247/2005. A solicitat ca, în urma admiterii revizuirii, să îi fie restituiți cei 449 mp teren liber situați în localitatea Bușteni, jud. Prahova și să i se acorde despăgubiri pentru proprietatea demolată. Examinând cu prioritate, în raport de dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția de tardivitate a cererii de revizuire, invocată din oficiu, Înalta Curte urmează a o admite, pentru următoarele considerente: Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează. Deși nu este menționat temeiul juridic al cererii de revizuire, Înalta Curte reține că prin cerere este invocată contrarietatea dintre Decizia nr. 2415 din 26 septembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, și Decizia nr. 5637/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, motiv de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1 din același cod, termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, pentru cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., de la data pronunțării ultimei hotărâri. Având în vedere dispozițiile legale anterior citate, Înalta Curte constată că, în raport de data pronunțării ultimei decizii, respectiv 26 septembrie 2014, termenul prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., se împlinește la data de 26 octombrie 2014, având în vedere dispozițiile art. 101 alin. (3) C. proc. civ. În atare situație, cererea de revizuire promovată, conform datei poștei, la data de 22 noiembrie 2014, este formulată în afara intervalului de timp prevăzut de lege. Potrivit dispozițiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrag decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa.

În speță, revizuentul a încălcat prevederile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., deoarece a formulat cererea cu depășirea termenului legal prevăzut de textul menționat, împrejurare față de care cererea de revizuire urmează a fi respinsă, ca tardiv formulată. Dată fiind prioritatea soluționării excepției de tardivitate, celelalte aspecte învederate prin cererea de revizuire nu vor mai fi analizate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția tardivității cererii fiind o excepție procesuală absolută și dirimantă, peremptorie, ce face de prisos analiza fondului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul B.M. împotriva Deciziei civile nr, 2415 din 26 septembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2015. Procesat de GGC - GV