ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2824/2014

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 11977/2011, reclamanții A.D.T., G.O.N. și B.F. au chemat în judecată pe pârâta SC G.F.R. SA, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea Deciziei nr. 68/4640 din 25 noiembrie 2011 emisă de pârâtă, obligarea acesteia la reintegrarea reclamanților în postul avut anterior emiterii deciziei atacate, cu consecința menținerii salariului reclamanților avut anterior emiterii deciziei atacate precum și obligarea la plata către reclamanți a diferenței dintre salariul avut anterior și cel stabilit prin decizia atacată, de la data de 11 decembrie 2011 stabilită prin decizie, până la zi, cu dobânzile aferente până la data plății efective.

La termenul din 01 octombrie 2012, reclamantul A.D. și-a precizat acțiunea în sensul că a solicitat anularea Deciziei nr. 68/4640 din 25 noiembrie 2011 emisă de pârâtă, obligarea acesteia la plata către reclamant a diferenței dintre salariul avut anterior si cel stabilit prin decizia atacată, de la data de 11 decembrie 2011, stabilită prin decizie, până la 01 martie 2012, cu dobânzile aferente până la data plății efective renunțând la celelalte capete de cerere, având în vedere ca începând cu data de 01 martie 2012, contractul individual de munca ale reclamantului s-a modificat prin acordul părților prin semnarea unui act adițional. Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 4868 din 11 octombrie 2012, a respins acțiunea precizată, ca neîntemeiată.

Prin Decizia nr. 132 din 22 ianuarie 2013, Curtea de Apei Ploiești, secția I civilă, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții A.D., T.l. și B.F. împotriva sentinței civile nr. 4868 din 11 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Prahova, Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești la data de 17 decembrie 2013 sub nr. 11977/105/2011/al, revizuientul B.F. a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 132 din 22 ianuarie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă. În motivarea cererii revizuientul a arătat a formulat cerere prin care a solicitat anularea deciziei emise de SC G.F.R. SA și acordarea unor drepturi salariaie contractuale.

A mai precizat revizuentul că și restul salariaților intimatei, în alte dosare, s-au adresat Tribunalului Prahova, în "cauze ce au avut același obiect". A învederat revizuientul că i-a fost respinsă cererea modificată și precizată, prin decizia atacată, iar altor colegi de muncă - salariați ai aceleiași intimate - le-au fost admise cererile, acțiuni ce au format obiectul altor dosare pe rolul aceleiași instanțe, soluționate de către alte complete de judecată. A menționat revizuientul că de această situație - hotărâri potrivnice - a avut cunoștință la începutul lunii decembrie 2013. Astfel, a aflat de hotărârile irevocabile în Dosarul nr. 11824/105/2011, Decizia C.A. Ploiești nr. 2526 din 1 octombrie 2013; Dosarul nr. 11832/105/2011, Decizia C.A.

Ploiești nr. 2495 din 1 octombrie 2013, prin care colegii săi, au câștigat procesele cu pârâta. Revizuientul a precizat că înțelege să-și întemeieze cererea pe prevederile vechiului Cod de procedură civilă și anume dispozițiile art. 322 pct. 7, în sensul că "există hotărâri definitive potrivnice. în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate" și art. 322 pct. 5 din același cod "după pronunțare s-au descoperit înscrisuri doveditoare.". Referitor la dispozițiile ce privesc „aceeași pricina, revizuientul a arătat că obiectul pricinii de față, este identic cu cel formulat de către ceilalți colegi de muncă, respectiv anularea deciziei unilateral emisă de pârâtă și acordarea drepturilor salariale contractuale, încălcate.

Cu privire la „aceleași persoane și aceeași calitate", revizuientul a arătat că, atât acesta, în prezenta cauză, cât și colegii de muncă din alte dosare, urmează a fi identificați drept „aceleași persoane", nu ca persoane fizice, ci în calitatea lor de salariați ai pârâtei, la fel ca ceilalți colegi, salariați ai aceleiași pârâte, ce au câștigat irevocabil dreptul cerut (obiectul cauzelor fiind identic) și el și colegii de muncă având calitatea de reclamanți, iar pârâtă fiind SC G.F.R. SA. Concluzionând, a arătat că, în opinia sa, este un caz atipic de revizuire și a solicitat a se reține că, la fel ca și restul colegilor săi, reprezintă „aceleași persoane", ca pârâta a avut în toate cauzele aceeași calitate iar obiectul acțiunii este același în toate cauzele invocate.

Pentru motivele arătat, revizuientul a solicitat, în conformitate cu art. 324 pct. 4 C. proc. civ., schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii introductive și completate. Prin Decizia nr. 1239 din 15 mai 2014, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, și-a declinat competența materială de soluționare a cererii de revizuire a Deciziei civile nr. 132 din 22 ianuarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, formulată de revizuientul B.F., în privința cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. A respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată în raport de cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc.

civ. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 11977/105/2011/al, la data de 02 iunie 2014, fiind fixat termen pentru soluționare la 22 octombrie 2014. La termenul din 22 octombrie 2014, Înalta Curte a invocat, din oficiu excepțiile tardivității și, respectiv, inadmisibiiității cererii de revizuire. Examinând cererea de revizuire în raport de excepția de tardivitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, față de caracterul său absolut și peremptoriu, Înalta Curte urmează a o respinge, ca tardiv formulată, pentru considerentele care succed. Potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ., în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. (1), termenul de revizuire este de o lună și se va socoti de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs, după evocarea fondului, de la pronunțare; pentru hotărârile prevăzute la pct. 7 alin. (2), termenul se va socoti de la pronunțarea ultimei hotărâri. Legea sancționează cu decăderea nerespectarea termenelor procedurale stabilite pentru exercitarea căilor de atac, sens în care sunt de observat dispozițiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legai atrag decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa.

În speță, revizuientul, invocând art. 322 pct. 7 C. proc. civ., a formulat cererea de revizuire a Deciziei nr. 132 din 22 ianuarie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, (pronunțată în soluționarea unui recurs într-o cauză având ca obiect conflict de muncă) la data de 17 decembrie 2013 (data ștampilei de înregistrare a cererii de revizuire pe rolul Curții de Apei Ploiești), mult după împlinirea termenului de o lună, prevăzut de art, art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., data pronunțării deciziei a cărei revizuire o cere fiind data de 22 ianuarie 2013. Susținerile revizuientui ui, în cadrul dezbaterilor orale referitoare la excepția tardivității cererii de revizuire, în sensul că cererea de revizuire nu este tardivă întrucât nu i-a fost comunicată decizia împotriva căreia a formulat cererea de revizuire nu pot fi primite.

Faptul că decizia a cărei revizuire o cere nu i-a fost comunicată nu se circumscrie unei împrejurări mai presus de voința sa, care să-l fi împiedicat să formuleze cererea de revizuire în termenul defîpt de lege, cu atât mai mult cu cât legea statuează că, în cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 alin. (2), termenul de revizuire este de o lună și se va socoti de pronunțarea ultimei hotărâri, și nu de la comunicarea acesteia. Înalta Curte, având în vedere temeiurile expuse, va respinge, ca tardivă, cererea de revizuire, soluție în raport de care nu se mai impune examinarea excepției inadmisibilității cererii de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuientul B.F. împotriva Deciziei nr. 132 din 22 ianuarie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, în Dosarul nr. 11977/105/2011. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 octombrie 2014.