ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2381/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele; Prin Decizia nr. 6052 din 5 octombrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția 1 civilă, a fost constat nul recursul declarat de contestatorul A.C. împotriva Deciziei nr. 57A din 26 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Împotriva acestei decizii a formulai contestație în anulare comentatorul A.C., prin care a solicitat admiterea contestației în anulare, așa cum a fost formulată. Prin Încheierea de ședință de la 25 aprilie 2013, s-a dispus suspendarea judecății acesteia, în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. pentru lipsa părților. Prin rezoluție, la 19 iunie 2014 s-a dispus repunerea cauzei pe rol pentru discutarea excepției de perimare, cauza primind termen la 25 septembrie 2014. Contestația în anulare se va constata perimată pentru următoarele considerente: Conform art. 248 alin. (1) C. proc.

civ. orice cerere de chemare în judecată, contestație, apei, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții. Astfel spus, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit în cauză nici un act de procedură în vederea judecării ei, situație datorată lipsei de diligentă a părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea să o facă.

Aceasta este și situația în speță unde, după suspendarea judecării cauzei pe temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă ia termenul din 25 aprilie 2013, părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății. Din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 25 aprilie 2014, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., niciuna din părți nu a înregistrat cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății contestației în anulare. Reținând, așadar, întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc.

civ., văzând, totodată, că potrivit aceluiași text de lege perimarea operează de drept și că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ. ea se poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să constate perimata contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimată contestația în anulare formulată de contestatorul A.C. împotriva Deciziei nr. 6052 din 5 octombrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi, 25 septembrie 2014. Procesat de GGC - AM