ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2381/2014

Asupra cauzei de

față, constată următoarele;

Prin Decizia nr. 6052 din 5 octombrie 2012 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția 1 civilă, a fost constat nul

recursul declarat de contestatorul A.C. împotriva Deciziei nr. 57A din 26

ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Împotriva acestei

decizii a formulai contestație în anulare comentatorul A.C., prin care a

solicitat admiterea contestației în anulare, așa cum a fost formulată.

Prin Încheierea de

ședință de la 25 aprilie 2013, s-a dispus suspendarea judecății acesteia, în

baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. pentru lipsa părților.

Prin rezoluție, la 19

iunie 2014 s-a dispus repunerea cauzei pe rol pentru discutarea excepției de

perimare, cauza primind termen la 25 septembrie 2014.

Contestația în

anulare se va constata perimată pentru următoarele considerente:

Conform art. 248

alin. (1) C. proc. civ. orice cerere de chemare în judecată, contestație, apei,

recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima

de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina

părții timp de un an.

Rezultă că, pentru a

interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală

în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această

lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții.

Astfel spus,

perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit în cauză

nici un act de procedură în vederea judecării ei, situație datorată lipsei de

diligentă a părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea

să o facă.

Aceasta este și

situația în speță unde, după suspendarea judecării cauzei pe temeiul art. 242

alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă ia termenul din 25 aprilie 2013,

părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi

săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății.

Din verificarea

actelor dosarului reiese că până la data de 25 aprilie 2014, când s-a împlinit

termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ.,

niciuna din părți nu a înregistrat cerere de repunere a cauzei pe rol în

vederea continuării judecății contestației în anulare.

Reținând, așadar,

întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C.

proc. civ., văzând, totodată, că potrivit aceluiași text de lege perimarea

operează de drept și că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ. ea se

poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să

constate perimata contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată

contestația în anulare formulată de contestatorul A.C. împotriva Deciziei nr.

6052 din 5 octombrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi, 25 septembrie 2014.

Procesat de GGC - AM