ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 05.10.2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6052/2012

HOTĂRÂRE
05.10.2012
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6052/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Deliberând asupra

cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 287 din 24 martie

2010 pronunțată în Dosarul nr. 20884/3/2009, Tribunalul București, secția a

IV-a civilă, a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de

contestatorul A.C. împotriva Sentinței civile nr. 486/2005 a Tribunalului

București, secția a V-a civilă.

Împotriva acestei

sentințe contestatorul A.C. a declarat apel.

Contestatorul a

susținut că sentința tribunalului este nelegală și netemeinică și că îi

bănuiește pe intimați de acțiuni criminale făcute împreună cu avocații, avocați

pe care îi bănuiește de corupție și că s-a pătruns în locuința în care

locuiește și că ar fi zdrobit-o în bătaie pe soția sa în luna aprilie 2009.

De asemenea a arătat

că îi bănuiește de răpirea soției, săvârșită cu o ambulanță pe data de 14 iunie

2009, soția sa fiind sechestrată fără drept în căminul din Odăi, la circa 15 KM

de București iar răpirea fiind soldată cu omorul soției pe 27 iunie 2009, în

care sunt implicați soții T.

Curtea de Apel

București, secția a IV-a civilă, prin Decizia nr. 57 A din 26 ianuarie 2011, a

respins apelul, ca nefondat, reținând că în motivarea cererii de apel nu există

nicio critică asupra modului de stabilire a situației de fapt și a aplicării

legii de către instanța de fond, aspectele invocate în cererea de apel fiind cu

totul străine de conținutul sentinței apelate.

Împotriva acestei din

urmă decizii contestatorul A.C. a declarat recurs, printr-o cerere olografă, la

data de 27 ianuarie 2011, susținând că "instanța a ignorat faptul că în

dosarul cauzei au fost operate multe acte și înscrisuri și s-a pronunțat și de

această dată prin grave greșeli de judecată și încălcarea art. 304 C. proc.

civ.".

Recursul a fost

înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la

data de 31 martie 2011, fiind stabilit termen la 27 ianuarie 2012.

La termenul din 27

ianuarie 2012 recurentul-contestator s-a prezentat personal în instanță și a

învederat că locuiește la o altă adresă decât aceea la care i-a fost comunicată

decizia instanței de apel, respectiv București, sector 1, str. T., fiind

evacuat din locuința inițială, astfel că nu a avut posibilitatea de a lua

cunoștință de conținutul hotărârii date în apel.

Prin încheierea din

27 ianuarie 2012, Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, din

care rezulta că decizia recurată a fost comunicată recurentului-contestator la

adresa din București, sector 1, str. T., adresă care nu mai este de

actualitate, în prezent acesta locuind în București, sector 2, Șoseaua C. și

având în vedere susținerile recurentului-contestator potrivit cărora nu

cunoaște conținutul deciziei recurate, deoarece nu i-a fost comunicată conform

legii, a constatat că termenul legal de 15 zile pentru motivarea recursului

începe să curgă de la data de 27 ianuarie 2012 și i-a pus în vedere acestuia să

formuleze motivele de recurs până la data de 12 februarie 2012, dată la care se

împlinea termenul de recurs.

Recurentul-contestator

nu a formulat însă motivele de recurs până la data de 12 februarie 2012 așa

încât, în ședința din 5 octombrie 2012, Înalta Curte, din oficiu, a invocat

excepția nulității recursului, pe care o va admite pentru considerentele care

succed.

Potrivit art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea

nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și

dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea

greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea

acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art.

304 C. proc. civ.

Per a contrario, dacă

dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea lor într-unul din

cazurile de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art. 304 C. proc.

civ., sancțiunea care intervine este nulitatea recursului.

În speță, recurentul-contestator,

în afara susținerii din cererea de recurs înregistrată la data de 27 ianuarie

2011 în sensul că "instanța a ignorat faptul că în dosarul cauzei au fost

operate multe acte și înscrisuri și s-a pronunțat și de această dată prin grave

greșeli de judecată și încălcarea art. 304 C. proc. civ.", nu a înțeles să

formuleze alte motive de recurs, deși instanța i-a acordat această

posibilitate, până la data de 12 februarie 2012, dată la care se împlineau cele

15 zile prevăzute de art. 301 C. proc. civ. și care au început să curgă de la

data de 27 ianuarie 2012, astfel cum a dispus instanța prin încheierea din 27

ianuarie 2012.

Simpla afirmație a

recurentului-contestator din cuprinsul cererii de recurs, fără a preciza în ce

ar consta greșita aplicare a legii, nu poate constitui o critică ce ar putea fi

încadrată în vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C.

proc. civ. pentru exercitarea controlului judiciar în recurs.

Critica

recurentului-contestator conform căreia "instanța a ignorat faptul că în

dosarul cauzei au fost operate multe acte și înscrisuri" și nu ar fi ținut

seama de aceste înscrisuri, nu poate face obiect al examinării în calea de atac

a recursului deoarece interpretarea probelor sau omisiunea de a avea în vedere,

la soluționarea cauzei, probe determinante nu mai constituie motive de recurs,

în urma abrogării cazurilor de casare prevăzute de art. 304 pct. 11 C. proc.

civ. (prin art. I pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000) și, respectiv, art. 304

pct. 10 din același cod (prin art. I pct. 111

1

din O.U.G. nr.

138/2000, introdus prin art. I pct. 49 din Legea nr. 219/2005).

Așa fiind, în temeiul

art. 306 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 303 din același cod, Înalta

Curte va constata nulitatea recursului, neexistând motive de ordine publică,

care să poată fi cenzurate și din oficiu de către instanță, conform art. 306

alin. (2) C. proc. civ.

Constată nul recursul

declarat de contestatorul A.C. împotriva Deciziei nr. 57A din 26 ianuarie 2011

a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 5 octombrie 2012.

Procesat

de GGC - NN

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-09-20
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3154/2011
, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției. Pentru a dispune în acest sens, instanța de prim control judiciar a reținut următoarele: Instanța de fond, confo
ÎCCJ 2010-05-28
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2113/2010
sediul parchetului deși a fost citat, iar la data de 7 iulie 2007 a intervenit decesul său, fiind ucis de soția sa M.R. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul D.M. criticând-o sub următoarele aspecte: - greșita condamnare, av
ÎCCJ 2012-06-22
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2218/2012
Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 885 din 19 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală. în Dosarul nr. 74796/3/2011, a fost respinsă, ca in
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2953/2013
) C. proc. pen. Împotriva sentinței penale nr. 124 din data de 15 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 37089/3/2009, au declarat apel numiții P.E., P.F. și P.M.M. (în calitate de rude ale
ÎCCJ 2012-04-30
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1366/2012
patului, apreciindu-se că aceasta corespunde gravității faptelor, pericolului social pe care îl prezintă persoana făptuitorului, precum și aptitudinii sale de a se îndrepta sub influența sancțiunii penale. Împotriva deciziei anterior mențio
Sursă