ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 20.09.2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3154/2011

HOTĂRÂRE
20.09.2011
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3154/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra

recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința

penală nr. 266/2010 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția penală, în dosar

3402/85/2009 s-au dispus următoarele:

Respingerea cererii de schimbare a

încadrării juridice formulată de inculpatul R.I. din infracțiunea de omor

calificat și deosebit de grav, prev. și

ped. de

art. 174 alin. (1), combinat cu art.

175 alin. (1) lit. c) și art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. în infracțiunea de

lovituri cauzatoare de moarte, prev. și

ped. de

art. 183 C. pen.

În baza art. 174 alin. (1) combinat cu

art. 175 alin. (1) lit. c) și art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea

art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., 76 alin. (1) lit. e) și alin. (2) C.

pen., a fost condamnat inculpatul R.I.,

la

pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

omor

calificat și deosebit de grav.

În baza art. 65 alin.

(2)C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor civile prevăzute de art.

64 lit. a), b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei

închisorii.

În baza art. 71 C.

pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor civile prevăzute de

art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata

executării pedepsei închisorii.

În baza art. 88 C. pen. a fost dedusă

din pedeapsa aplicată durata reținerii de o zi, din 27 iunie 2009.

S-a constat că L.R.L.

și Serviciul de Ambulanță Județean Sibiu nu s-au

constituit părți civile.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. a

fost dispusă confiscarea unei curea de transmisie, corp delict, folosit de

inculpat la săvârșirea faptei.

În baza art. 7

din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de la inculpat la data eliberării

din penitenciar de probe biologice în

vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice

Judiciare.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 3.200 lei

cheltuieli judiciare, onorariile avocaților din oficiu urmând a fi avansate din

fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Pentru a dispune

în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe

lângă Tribunalul Sibiu din data de 30 septembrie

2009, a fost trimis în judecată inculpatul R.I., pentru omor calificat

și deosebit de

grav, infracțiune

prevăzută și pedepsită de art. 174 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 175 alin.

(1)

lit. c) și art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen.

Conform

rechizitoriului, faptele săvârșite de inculpat constau în următoarele:

Timp de 53 ani inculpatul R.I. a fost

căsătorit cu R.M., căsătorie din care a rezultat L.R.L., actualmente în vârstă

de 51 ani, stabilită, cu familia, în urmă cu trei ani, în Canada.

În pofida vârstei relativ înaintate și

a situației materiale prospere, relațiile dintre soții R. au fost tensionate,

cu o creștere în intensitate a stării de încordare în ultimul an, în

principal pe fondul consumului de alcool, obicei

practicat de ambii soți.

În contextul specificat, supărat că

soția a consumat alcool, consum pe care l-a tăgăduit, și că la observația

făcută de inculpat pe această temă a avut o atitudine ireverențioasă, în data

de 26 iunie 2009, ora 10,00, în locuința comună din orașul Miercurea Sibiului,

jud. Sibiu, inculpatul R.I., aflat sub influența alcoolului, i-a aplicat o

„corecție", în sensul că, timp de peste o jumătate de oră, cu o curea de

transmisie de formă trapezoidală, i-a aplicat lovituri de intensitate ridicată,

pe întreaga suprafață a corpului.

Deși actele de

violență exercitate asupra soției sale s-au soldat cu producerea unui șoc

traumatic și hemoragie, care impuneau

îngrijiri medicale urgente, inculpatul a abandonat-o pur și simplu în cameră, a

desfășurat activități în gospodărie și s-a deplasat la unul din restaurantele

din oraș, iar la ora 18,00, când a revenit la domiciliu, a constatat că victima

era

decedată, situație în care s-a adresat

vecinilor care au solicitat ambulanța, cadrele medicale

încercând

manevre de resuscitare asupra victimei care s-au dovedit inutile.

Autopsia

efectuată decedatei a conchis că moartea acesteia a fost de natură violentă, în

legătură cauzală directă

cu actele de violență exercitate de inculpat asupra sa, fiind provocată de

șocul traumatic și hemoragie consecutiv unui politraumatism cu multiple

hematoame subcutanate, urmarea unor acte de lovire repetată, cu corpuri dure,

la data de 26 iunie 2009.

În cursul urmăririi penale au fost

administrate următoarele mijloace de probă:

-

procesul

verbal de cercetarea locuinței inculpatului, ocazie cu care a fost găsit

cadavrul

lui R.M., purtând semnele morții violente, iar pe una din

mesele din cameră s-a

constatat prezența

unei curele trapezoidale din cauciuc, obiect pe care, conform susținerilor

inculpatului,

l-a folosit în lovirea fostei soții, fila nr. 7-24;

- raportul de

autopsie nr. III/144 din 27 august 2009 al Serviciului Județean de Medicină

Legală Sibiu, în

care se concluzionează că moartea lui R.M. a fost de natură violentă,

legată cauzal de actele de violență

ale inculpatului și s-a datorat șocului traumatic și hemoragie consecutiv unui

politraumatism cu multiple hematoame subcutanate, leziunile tanatogeneratoare

datând din 26 iunie 2009, având ca mecanism de producere lovirea cu corpuri

dure, produsă la 26 iunie 2009, fila nr. 29-41;

-

raportul

de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 427/IV/a/151, din 05 august 2009, al

Serviciului Județean de Medicină Legală Sibiu, în care se conchide că

inculpatul a comis fapta

cu discernământul păstrat, fila nr. 66.

-

declarația

părții vătămate L.R.L., fiica inculpatului și victimei, în care

precizează

că niciodată părinții nu i-au relatat că ar avea probleme grave în căsnicie și

menționează că nu are pretenții de natură civilă față de inculpat, fila nr.

45-46.

- declarația martorei B.I., vecină de

imobil cu inculpatul, în care menționează că în data de 26 iunie 2009, ora

19,00, inculpatul a venit în curtea lor și le-a povestit că în ziua respectivă

și-a bătut soția, bătaie soldată cu decesul celei în cauză, fila nr. 48.

- declarația agentului de poliție G.L.,

de la Poliția orașului Miercurea Sibiului,

căruia

inculpatul i-a relatat faptul că și-a bătut fosta soție, în data de 26 iunie

2009, cu o curea

de transmisei, violențe soldate cu decesul acesteia,

fila nr. 49.

-

declarațiile

inculpatului R.I., în care relatează cu lux de amănunte faptul că în

data

de 26 iunie 2009, în jurul orei 10,00, în imobilul în care domiciliază și-a

bătut soția cu o curea de transmisie, a abandonat-o apoi în locuință iar la ora

18,00, când s-a întors la domiciliu, a găsit-o moartă, fila nr. 52-55.

Prin înscris

depus la dosar Serviciul de Ambulanță Sibiu arată că nu se constituie parte

civilă.

L.R.L. (fiica victimei) a arătat

instanței de fond că nu se constituie parte civilă împotriva tatălui său -

inculpatul R.I.

In cursul

cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul și s-au luat declarații

martorilor

(f 40,41), B.D. (f 48) și G.L. (fi 66).

Analizând întregului material

probatoriu administrat, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul R.I. și victima R.M. au

conviețuit ca soț și soție o perioadă

de 53

ani, având domiciliul în comuna Miercurea Sibiului, jud. Sibiu.

Relațiile conjugale s-au deteriorat în

timp, în principal, datorită consumului de alcool, obicei al ambilor parteneri

de viață.

In ziua de 26

iunie 2009, în ciuda vârstei sale înaintate, inculpatul R.I. a aplicat victimei

lovituri repetate și de intensitate ridicată, cu o curea trapezoidală pe

aproape întreaga

suprafață

a corpului acesteia, cauzându-i un politraumatism cu multiple hematoame

subcutanate, care au determinat intrarea victimei în stare de șoc hemoragie și

traumatic și, consecutiv, decesul acesteia. Fotografiile judiciare efectuate în

cauză sunt relevante sub

aspectul

intensității și repetabilității loviturilor aplicate victimei de către

inculpat.

Instanța de fond a arătat că vinovăția

inculpatului rezultă cu certitudine din probatoriul administrat în cauză.

În ce privește cererea inculpatului de

schimbare a încadrării juridice a faptei, instanța de fond a apreciat-o ca

fiind neîntemeiată.

S-a motivat că

din analiza comportamentului inculpatului, intensitatea și durata în timp a

loviturilor

aplicate, atitudinea acestuia față de victimă (care avea și ea o vârstă

înaintată, de 69 de ani), rezultă că încadrarea juridică dată faptei de

procuror este cea corectă.

După ce a lovit victima cu intensitate

și o perioadă considerabilă de timp, inculpatul a

părăsit victima, fără să-l intereseze de urmările produse,

întorcându-se la domiciliul conjugal

după câteva ore, când deja

intervenise decesul victimei.

Instanța de fond a apreciat că, sub

aspect subiectiv, inculpatul a acționat cu intenție indirectă, în sensul că

prin loviturile aplicate nu a urmărit să ucidă victima, dar a acceptat

posibilitatea survenirii decesului acesteia,

având o atitudine de indiferență față de posibilitatea

producerii

decesului victimei.

De asemenea, în

acord cu încadrarea juridică din rechizitoriu, instanța de fond a apreciat

că inculpatul a acționat prin cruzimi

față de victimă, cauzându-i acesteia suferințe insuportabile și nejustificate

înainte de a muri (cu atât mai mult cu cât victima era soția inculpatului) .

A fost înlăturată apărarea

inculpatului referitoare la faptul că unele hematoame de pe corpul victimei au

fost create prin manevrele de resuscitare efectuate de paramedici. După cum

însuși inculpatul a declarat, la apariția echipajului SMURD victima era deja

decedată, astfel că este puțin probabil ca echipajul medical să mai efectueze

manevre de resuscitare a victimei; însă chiar și în situația în care aceste

manevre au fost efectuate, ele nu puteau duce

la

apariția de noi hematoame pe corpul victimei, hematoamele neputând apare pe

corpul unei

persoane decedate.

Prin încheierea din 15 decembrie2010

instanța a respins această cerere de efectuare a

unei expertize medico-legale care să stabilească dacă leziunile

tanato-generatoare de pe corpul

victimei s-au putut produce cu o curea

de transmisie motivând că este inutilă în raport de concluziile constatării

medico legale și de faptul că nici un moment inculpatul nu a contestat că ar fi

lovit victima cu acea curea de transmisie.

In ce privește

starea de beție invocată de inculpat ca circumstanță atenuantă, instanța de

fond a arătat că starea de ebrietate nu a fost indusă inculpatului, ci acesta

și-a creat-o singur. Chiar și după agresarea victimei, acesta a lăsat-o singură

în casă, fără ajutor, el continuând

consumul

de alcool la un local din comună.

In drept, prima instanță a apreciat că

fapta inculpatului R.I. , care în data de 26

iunie

2009, în jurul orelor 10, fiind sub influența alcoolului, în locuința comună

din orașul

Miercurea Sibiului, jud. Sibiu, i-a aplicat soției sale, R.M.,

lovituri repetate și de intensitate ridicată, pe aproape întreaga suprafață a

corpului, aproximativ o jumătate de oră, cu o curea de transmisie de formă

trapezoidală, după care a abandonat-o în imobil deși starea precară de sănătate

a victimei impunea îngrijiri medicale urgente, violențe soldate cu

producerea unui șoc traumatic și hemoragie, în

urma căruia victima a decedat, în aceeași zi, în

suferințe chinuitoare,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat și

deosebit de grav, faptă prevăzută și pedepsită de art. 174 alin. (1) combinat

cu art. 175 alin. (1) lit. c) și art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen.

Sub aspectul

stabilirii pedepsei, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 72 C. pen.

referitoare la individualizarea

judiciară a pedepsei dar și a dispozițiilor art. 52 C. pen. privind scopul

pedepsei. S-a reținut gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptei

inculpatului, prin fapta sa acesta suprimând

viața unei persoane, care a fost chiar soția sa și cu

care a conviețuit

o perioadă atât de lungă de timp. In același timp însă, instanța a avut în

vedere faptul că inculpatul nu a mai intrat în

conflict niciodată cu legea penală și este perceput

ca o persoană cu un

comportament normal, civilizat, decent în comunitate. De asemenea, instanța a

ținut seama de vârsta inculpatului (80 de ani), de regretul său sincer față de

cele întâmplate, de prezența sa la toate termenele de judecată.

In final, instanța de fond a apreciat

că poate da efect circumstanțelor atenuante reținute

în favoarea inculpatului, prin reducerea pedepsei prevăzută de norma de

incriminare până la o

treime din minimul special (până la 5 ani).

S-a motivat că dispozițiile art. 77 C.

pen. privind aplicarea în mod

obligatoriu a

unei pedepse de la 10 la 25 de ani pentru comiterea infracțiunii de omor

deosebit

de grav (prin reținerea de circumstanțe atenuante) se referă la

situația în care pedeapsa detențiunii pe viață este prevăzută ca sancțiune

unică.

In consecință, instanța de fond a

reținut și a dat efect circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1)

lit. a) și c) C. pen., aplicând inculpatului o pedeapsă de 5 ani închisoare,

prin reducerea până la o treime a minimului special al pedepsei prevăzut de

lege.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel inculpatul solicitând în principal, desființarea sentinței și în

rejudecarea cauzei prin schimbarea încadrării juridice date faptei din

infracțiunea de omor deosebit de grav în

infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, iar în

subsidiar,

reducerea mai substanțială a pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 81 C.

pen. referitoare la suspendarea condiționată.

In dezvoltarea

scrisă a motivelor de apel s-a susținut că în mod eronat nu a fost admisă

cererea de schimbare a încadrării juridice formulată în fața primei instanțe

apreciindu-se greșit

poziția

subiectivă pe care a avut-o inculpatul la momentul săvârșirii faptei respectiv

faptul că intenția sa nu a fost aceea de a ucide victima, ci de a-i aplica o

corecție, astfel că rezultatul mai grav s-a produs din culpă. In acest sens se

susține că este relevant că instrumentul folosit în agresiune, o curea, nu este

utilizat în mod obișnuit pentru a ucide, că loviturile nu au fost aplicate în

zone vitale ale corpului decesul victimei nu a survenit în timpul agresiunii

iar relațiile dintre inculpat și victimă erau foarte bune.

Prin decizia

penală nr. 54 A din 31 martie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a

respins ca nefondat apelul inculpatului. A fost obligat inculpatul să plătească

statului suma de 420 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din

care suma de 100 lei, reprezentând

onorariul

parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile

Ministerului Justiției.

Pentru a dispune în acest sens,

instanța de prim control judiciar a reținut următoarele:

Instanța de fond, conform probațiunii

administrate a reținut o corectă stare de fapt și a dat faptelor comise de

inculpat o încadrare juridică legală. Din declarațiile inculpatului, ale

martorilor B.I. și G.l. precum și din procesul verbal de cercetare al fața

locului a locuinței inculpatului, raportul de

autopsie, rezultă - fără dubiu, în opinia instanței de

apel - că în data

de 26 iunie 2009 inculpatul, a lovit-o în mod repetat și cu intensitate, cu o

curea de transmisie, pe soția sa după care a abandonat-o, violențele exercitate

conducând la producerea unui șoc traumatic în urma căruia victima a decedat în

suferințe chinuitoare.

S-a constatat că inculpatul nu a

contestat starea de fapt reținută, ci doar încadrarea juridică dată faptei.

In opinia

instanței de apel criticile inculpatului referitoare la încadrarea juridică a

faptei

sunt vădit

neîntemeiate deoarece:

In mod corect instanța de fond a

apreciat că infracțiunea săvârșită de inculpat este aceea

de omor calificat deosebit de grav prev. de art.

174 alin. (1) rap la art. 175 alin. (1) lit. c) și art. 176

alin. (1)

lit. a) C. pen. Faptul că inculpatul a lovit victima cu un obiect care în mod

obișnuit nu este destinat pentru acțiuni violente

ce urmăresc moartea acesteia ori că cei doi au

conviețuit o perioadă lungă de timp ca soți nu constituie argumente

suficiente pentru a aprecia

că intenția inculpatului a fost doar aceea

de a aplica o corecție victimei și că rezultatul mai grav s-ar fi produs din

culpă. Multitudinea de lovituri aplicate victimei cu o intensitate deosebit de

mare pe întreaga suprafață a corpului, lovituri care au produs tumefieri severe

inclusiv la nivelul feței, multiple excoriații faciale, la nivelul trunchiului

și membrelor , fracturi ale coastelor III,

IV, I

și

II

și fracturi ale

sternului, edem cerebral acut pun în evidență violența cu care a fost lovită

victima, inclusiv în zone vitale ale corpului (cap, torace). De asemenea curtea

de apel a precizat că obiectul folosit de inculpat - o curea de transmisie în

formă trapezoidală - nu este așa cum se susține un obiect inapt să producă

leziuni majore iar durata de timp pe care chiar inculpatul o indică ca fiind ce

în care a aplicat loviturile (5-10 minute - fila 33 fond) arată intenția

acestuia de a produce consecințe grave și suferință. în aceste condiții este

nejustificată apărarea inculpatului în sensul că loviturile sale au urmărit

doar aplicarea unei corecții, concluzia instanței

de fond în sensul că inculpatul a acționat cu

intenție indirectă

prevăzând rezultatul acțiunii sale chiar dacă nu l-a urmărit și acceptând

posibilitatea producerii lui fiind corectă. în acest sens este și conduita

inculpatului ulterior

, agresării victimei

pe care a abandonat-o fără să-i acorde nici un ajutor ( fila 52-55 u.p).

De asemenea, s-a apreciat că în mod

corect instanța de fond a respins cererea în

probațiune

formulată de inculpat, și reiterată în apel, având ca obiect efectuarea unui

raport de

expertiză medico - legală pentru a stabili dacă decesul

victimei s-a datorat și ca urmare a

consumului

de alcool, precum și dacă acele leziuni au fost datorate acțiunii mecanice ale

celor

de la SMURD pentru resuscitarea victimei. Ansamblu probator

administrat a relevat indubitabil că moartea victimei s-a produs înainte de

sosirea echipajului SMURD astfel că este imposibil ca manevrele de resuscitare

să fi produs urmele de leziuni constatate pe corpul victimei iar din conținutul

raportului de constatare medico-legală rezultă că moartea s-a datorat șocului

traumatic și hemoragie consecutiv unui politraumatism cu multiple

hematoame subcutanate. În aceste condiții cauzele

morții victimei sunt stabilite cu certitudine,

nefiind nici un element

care să ridice îndoială asupra acesteia. în plus, chiar dacă alcoolemia

victimei, de 1, 45 %o ar putea fi decelat ca

factor favorizant al decesului, așa cum pretinde

inculpatul, aceasta tot

nu ar avea relevanță sub aspectul răspunderii sale penale deoarece cauza

determinantă a decesului a fost acțiunea sa violentă.

În opinia

instanței de apel nici criticile referitoare la modul de individualizare

judiciară a

pedepsei aplicate inculpatului nu sunt întemeiate pentru următoarele

considerente:

Instanța de fond a dat dovadă de o

clemență excesivă în aplicarea pedepsei stabilind

pentru infracțiunea sancționată cu detențiune pe viață ori închisoare

de la 15 la 25 de ani, prin

aplicarea circumstanțelor atenuante, o

pedeapsă de 5 ani închisoare. în raport de gravitatea faptei comise, reflectată

de actele de agresiune feroce aplicate unei persoane față de care

inculpatul ar fi trebuit să manifeste, după o

conviețuire îndelungată, respect și afecțiune, și de

mobilul care a

determinat această agresiune - un conflict casnic minor - refuzul inculpatei de

a-i declara sursa consumului de băuturi alcoolice, instanța de apel a apreciat

că pedeapsa aplicată inculpatului nu este prea aspră. în lipsa unei căi de atac

declarată de Parchet, și raportat la dispozițiile art. 372 C. proc. pen.,

instanța nu poate însă să

procedeze la

reindividualizarea judiciară a pedepsei în sensul majorării ei.

Curtea de apel a

arătat că vârsta înaintată a inculpatului și lipsa antecedentelor penale nu

pot constitui argumente care să

reducă, până la minimalizare, nevoia sancționării unor fapte atât de grave.

Împotriva

deciziei, inculpatul R.I. a declarat recurs, motivele fiind menționate în

partea introductivă a prezentei

decizii.

În sinteză, cu

ocazia dezbaterilor, apărătorul ales al inculpatului a invocat, pe de o parte,

nemotivarea deciziei instanței de apel

(caz de casare - art. 385/9 pct. 9 ori 10 C. proc. pen.), iar pe de altă parte,

a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. a) d C. proc. pen. deoarece, în

opinia apărării, lipsește legătura de cauzalitate între fapta inculpatului și

moartea victimei (caz de casare - art. 385/9 pct. 18 sau pct. 12 C. proc. pen.).

A susținut apărarea că faptele s-au desfășurat pe fondul unui moment de furie

al inculpatului, victima consumând băuturi alcoolice, că a lovit într-adevăr

victima, însă la ora 10.00, decesul intervenind la ora 18.00, că victima era

bolnavă și a decedat, în opinia inculpatului, din lipsa unui spray pentru

afecțiunea pulmonară.

Recursul inculpatului va fi respins ca

nefondat pentru motivele ce se vor arăta:

a

)

asupra cazurilor de casare prevăzute de art. 385/9 pct. 9, 10 și 17 C. proc.

pen.

Este vădit neîntemeiată critica

apărării cu privire Ia nemotivarea deciziei instanței de apel ori cu privire Ia

nepronunțarea instanțelor asupra cererilor sau probelor administrate, precum și

cu privire Ia nepronunțarea instanței de apel asupra tuturor motivelor de apel.

Din verificarea conținutului părții

expozitive a deciziei atacate rezultă că instanța de prim control judiciar a

examinat toate motivele de apel, precum și toate apărările inculpatului ori

criticile aduse sentinței (referitoare Ia încadrarea juridică a faptei în

infracțiunea prevăzută

de art. 183 C. pen.

- ca urmare a lipsei intenției de omor, și Ia individualizarea pedepsei -

solicitându-se

reducerea și suspendarea executării acesteia), argumentând convingător, în fapt

și în drept, soluția respingerii apelului

declarat de inculpat. De asemenea, ambele instanțe au motivat reținerea

intenției de omor - iar nu a intenției generale de vătămare corporală - cu care

inculpatul a acționat, nefiind necesară reluarea ori suplimentarea

acestor argumente de fapt și de drept, astfel cum au fost amplu expuse în

sentința și decizia atacate.

b) asupra

cazurilor de casare prevăzute de art. 385/9 pct. 12, 17 și 18 C. proc. pen.

Dacă în apel

critica inculpatului a vizat încadrarea juridică dată faptei, apreciindu-se de

către apărare că ar fi cea prevăzută

de art. 183 C. pen., în recurs apărarea a solicitat soluția achitării în

temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. cu motivarea că lipsește legătura de

cauzalitate între fapta inculpatului și moartea victimei.

Așa cum s-a arătat în cele două

hotărâri judecătorești, inculpatul nu a contestat, în esență, situația de fapt

expusă în rechizitoriu, a recunoscut că și-a lovit soția, în mod repetat, cu o

curtea de transmisie, după care a plecat, timp de mai multe ore neinteresându-se

de situația acesteia, cu atât mai mult cu cât, pe lângă vârsta înaintată a

victimei, potrivit chiar

propriilor

declarații ale inculpatului, cunoștea că se afla sub influența băuturilor

alcoolice și că

era bolnavă, toate acestea fiind, în mod rezonabil,

împrejurări care ar fi condus Ia un rezultat

grav

pentru viața soției sale ca urmare a aplicării „corecției" respective

(astfel cum a definit

inculpatul loviturile aplicate soției sale).

Pentru reținerea categorică a

legăturii de cauzalitate între acțiunea inculpatului (constând în lovirea

repetată a soției sale cu o curea de transmisie, timp de mai multe minute)

și decesul victimei sunt edificatoare actele

medicale și medico-Iegale care relevă multitudinea de lovituri aplicate

victimei cu o intensitate deosebit de mare pe întreaga suprafață a corpului,

lovituri care au produs tumefieri severe inclusiv Ia nivelul feței, multiple

excoriații faciale, Ia nivelul trunchiului și membrelor , fracturi ale

coastelor III,

IV, I

și

II

și fracturi ale sternului,

edem cerebral acut pun în evidență

violența cu care a fost lovită victima, inclusiv în zone vitale ale corpului

(cap, torace).

Nu în ultimul rând, obiectul folosit

de inculpat - o curea de transmisie în formă trapezoidală - nu este, așa cum se

susține de apărare, un obiect inapt să producă leziuni

majore, cu efect letal, iar durata de timp pe care chiar inculpatul o

indică ca fiind cea în care a aplicat loviturile (5-10 minute - fila 33 fond)

arată intenția de a produce consecințe grave și

suferință, acesta

acceptând chiar un rezulta letal (moartea victimei).

În raport cu actele medico-Iegale, și

în lipsa altor probe, afirmațiile inculpatului în sensul că altele ar fi

cauzele morții (consumul de alcool, manevrele de resuscitare ale medicilor,

starea de boală și lipsa unui spray pentru afecțiunea pulmonară) sunt simple

ipoteze ale apărării. Nici-o probă nu sugerează

rezonabil ipoteza că, în lipsa acțiunii violente a

inculpatului, victima

(soția sa) ar fi decedat.

Așa cum a

menționat și instanța de apel, inculpatului i-a fost aplică o pedeapsă mult

redusă, până Ia limita legală, fiind avute în vedere unele împrejurări,

reținute ca circumstanțe

atenuante

de instanța de fond, cea referitoare Ia vârsta înaintată a acestuia (81 de ani)

fiind inclusă în operațiunea de individualizare judiciară a pedepsei.

În consecință,

în temeiul art. 385/9 pct. 15 pct. 1 Iit. b) C. proc. pen., va fi respins ca

nefondat

recursul inculpatului care, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

va fi obligat Ia plata către stat a

cheltuielilor

judiciare.

D

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul R.I. împotriva deciziei penale nr. 54/A

din 31 martie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 20 septembrie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-12-15
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4274/2011
Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 110/ A din 1 septembrie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul Ș
ÎCCJ 2011-01-28
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 292/2011
Asupra recursului penal de față ; Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 3 din 21 ianuarie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 2555/115/2009, Tribunalul Caraș-Severin, în baza art. 334 C. proc. pe
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3123/2013
a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a) și lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și lit. d) C. pen. și art. 99 C. pen
ÎCCJ 2011-09-21
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3164/2011
. a) teza a II-a, b) și e) C. pen., precum și pedeapsa complementară prevăzută de art. 71 C. pen. Soluționând latura civilă, în temeiul art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 - 999 C. civ., a fost admisă cererea formulată de partea
ÎCCJ 2011-09-20
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3153/2011
Deliberând asupra recursului de față pe baza lucrărilor și materialului probator aflate în dosarul cauze constată următoarele: I. Tribunalul Suceava, secția penală. Prin sentința penală nr. 4 din data de 18 ianuarie 2011 pronunțată în Dosar
Sursă