ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3154/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3154/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra
recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin sentința
penală nr. 266/2010 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția penală, în dosar
3402/85/2009 s-au dispus următoarele:
Respingerea cererii de schimbare a
încadrării juridice formulată de inculpatul R.I. din infracțiunea de omor
calificat și deosebit de grav, prev. și
ped. de
art. 174 alin. (1), combinat cu art.
175 alin. (1) lit. c) și art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. în infracțiunea de
lovituri cauzatoare de moarte, prev. și
ped. de
art. 183 C. pen.
În baza art. 174 alin. (1) combinat cu
art. 175 alin. (1) lit. c) și art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea
art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., 76 alin. (1) lit. e) și alin. (2) C.
pen., a fost condamnat inculpatul R.I.,
la
pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de
omor
calificat și deosebit de grav.
În baza art. 65 alin.
(2)C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii
drepturilor civile prevăzute de art.
64 lit. a), b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei
închisorii.
În baza art. 71 C.
pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor civile prevăzute de
art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata
executării pedepsei închisorii.
În baza art. 88 C. pen. a fost dedusă
din pedeapsa aplicată durata reținerii de o zi, din 27 iunie 2009.
S-a constat că L.R.L.
și Serviciul de Ambulanță Județean Sibiu nu s-au
constituit părți civile.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. a
fost dispusă confiscarea unei curea de transmisie, corp delict, folosit de
inculpat la săvârșirea faptei.
În baza art. 7
din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de la inculpat la data eliberării
din penitenciar de probe biologice în
vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice
Judiciare.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc.
pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 3.200 lei
cheltuieli judiciare, onorariile avocaților din oficiu urmând a fi avansate din
fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Pentru a dispune
în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe
lângă Tribunalul Sibiu din data de 30 septembrie
2009, a fost trimis în judecată inculpatul R.I., pentru omor calificat
și deosebit de
grav, infracțiune
prevăzută și pedepsită de art. 174 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 175 alin.
(1)
lit. c) și art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen.
Conform
rechizitoriului, faptele săvârșite de inculpat constau în următoarele:
Timp de 53 ani inculpatul R.I. a fost
căsătorit cu R.M., căsătorie din care a rezultat L.R.L., actualmente în vârstă
de 51 ani, stabilită, cu familia, în urmă cu trei ani, în Canada.
În pofida vârstei relativ înaintate și
a situației materiale prospere, relațiile dintre soții R. au fost tensionate,
cu o creștere în intensitate a stării de încordare în ultimul an, în
principal pe fondul consumului de alcool, obicei
practicat de ambii soți.
În contextul specificat, supărat că
soția a consumat alcool, consum pe care l-a tăgăduit, și că la observația
făcută de inculpat pe această temă a avut o atitudine ireverențioasă, în data
de 26 iunie 2009, ora 10,00, în locuința comună din orașul Miercurea Sibiului,
jud. Sibiu, inculpatul R.I., aflat sub influența alcoolului, i-a aplicat o
„corecție", în sensul că, timp de peste o jumătate de oră, cu o curea de
transmisie de formă trapezoidală, i-a aplicat lovituri de intensitate ridicată,
pe întreaga suprafață a corpului.
Deși actele de
violență exercitate asupra soției sale s-au soldat cu producerea unui șoc
traumatic și hemoragie, care impuneau
îngrijiri medicale urgente, inculpatul a abandonat-o pur și simplu în cameră, a
desfășurat activități în gospodărie și s-a deplasat la unul din restaurantele
din oraș, iar la ora 18,00, când a revenit la domiciliu, a constatat că victima
era
decedată, situație în care s-a adresat
vecinilor care au solicitat ambulanța, cadrele medicale
încercând
manevre de resuscitare asupra victimei care s-au dovedit inutile.
Autopsia
efectuată decedatei a conchis că moartea acesteia a fost de natură violentă, în
legătură cauzală directă
cu actele de violență exercitate de inculpat asupra sa, fiind provocată de
șocul traumatic și hemoragie consecutiv unui politraumatism cu multiple
hematoame subcutanate, urmarea unor acte de lovire repetată, cu corpuri dure,
la data de 26 iunie 2009.
În cursul urmăririi penale au fost
administrate următoarele mijloace de probă:
-
procesul
verbal de cercetarea locuinței inculpatului, ocazie cu care a fost găsit
cadavrul
lui R.M., purtând semnele morții violente, iar pe una din
mesele din cameră s-a
constatat prezența
unei curele trapezoidale din cauciuc, obiect pe care, conform susținerilor
inculpatului,
l-a folosit în lovirea fostei soții, fila nr. 7-24;
- raportul de
autopsie nr. III/144 din 27 august 2009 al Serviciului Județean de Medicină
Legală Sibiu, în
care se concluzionează că moartea lui R.M. a fost de natură violentă,
legată cauzal de actele de violență
ale inculpatului și s-a datorat șocului traumatic și hemoragie consecutiv unui
politraumatism cu multiple hematoame subcutanate, leziunile tanatogeneratoare
datând din 26 iunie 2009, având ca mecanism de producere lovirea cu corpuri
dure, produsă la 26 iunie 2009, fila nr. 29-41;
-
raportul
de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 427/IV/a/151, din 05 august 2009, al
Serviciului Județean de Medicină Legală Sibiu, în care se conchide că
inculpatul a comis fapta
cu discernământul păstrat, fila nr. 66.
-
declarația
părții vătămate L.R.L., fiica inculpatului și victimei, în care
precizează
că niciodată părinții nu i-au relatat că ar avea probleme grave în căsnicie și
menționează că nu are pretenții de natură civilă față de inculpat, fila nr.
45-46.
- declarația martorei B.I., vecină de
imobil cu inculpatul, în care menționează că în data de 26 iunie 2009, ora
19,00, inculpatul a venit în curtea lor și le-a povestit că în ziua respectivă
și-a bătut soția, bătaie soldată cu decesul celei în cauză, fila nr. 48.
- declarația agentului de poliție G.L.,
de la Poliția orașului Miercurea Sibiului,
căruia
inculpatul i-a relatat faptul că și-a bătut fosta soție, în data de 26 iunie
2009, cu o curea
de transmisei, violențe soldate cu decesul acesteia,
fila nr. 49.
-
declarațiile
inculpatului R.I., în care relatează cu lux de amănunte faptul că în
data
de 26 iunie 2009, în jurul orei 10,00, în imobilul în care domiciliază și-a
bătut soția cu o curea de transmisie, a abandonat-o apoi în locuință iar la ora
18,00, când s-a întors la domiciliu, a găsit-o moartă, fila nr. 52-55.
Prin înscris
depus la dosar Serviciul de Ambulanță Sibiu arată că nu se constituie parte
civilă.
L.R.L. (fiica victimei) a arătat
instanței de fond că nu se constituie parte civilă împotriva tatălui său -
inculpatul R.I.
In cursul
cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul și s-au luat declarații
martorilor
G.A.G., M.I.
(f 40,41), B.D. (f 48) și G.L. (fi 66).
Analizând întregului material
probatoriu administrat, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul R.I. și victima R.M. au
conviețuit ca soț și soție o perioadă
de 53
ani, având domiciliul în comuna Miercurea Sibiului, jud. Sibiu.
Relațiile conjugale s-au deteriorat în
timp, în principal, datorită consumului de alcool, obicei al ambilor parteneri
de viață.
In ziua de 26
iunie 2009, în ciuda vârstei sale înaintate, inculpatul R.I. a aplicat victimei
lovituri repetate și de intensitate ridicată, cu o curea trapezoidală pe
aproape întreaga
suprafață
a corpului acesteia, cauzându-i un politraumatism cu multiple hematoame
subcutanate, care au determinat intrarea victimei în stare de șoc hemoragie și
traumatic și, consecutiv, decesul acesteia. Fotografiile judiciare efectuate în
cauză sunt relevante sub
aspectul
intensității și repetabilității loviturilor aplicate victimei de către
inculpat.
Instanța de fond a arătat că vinovăția
inculpatului rezultă cu certitudine din probatoriul administrat în cauză.
În ce privește cererea inculpatului de
schimbare a încadrării juridice a faptei, instanța de fond a apreciat-o ca
fiind neîntemeiată.
S-a motivat că
din analiza comportamentului inculpatului, intensitatea și durata în timp a
loviturilor
aplicate, atitudinea acestuia față de victimă (care avea și ea o vârstă
înaintată, de 69 de ani), rezultă că încadrarea juridică dată faptei de
procuror este cea corectă.
După ce a lovit victima cu intensitate
și o perioadă considerabilă de timp, inculpatul a
părăsit victima, fără să-l intereseze de urmările produse,
întorcându-se la domiciliul conjugal
după câteva ore, când deja
intervenise decesul victimei.
Instanța de fond a apreciat că, sub
aspect subiectiv, inculpatul a acționat cu intenție indirectă, în sensul că
prin loviturile aplicate nu a urmărit să ucidă victima, dar a acceptat
posibilitatea survenirii decesului acesteia,
având o atitudine de indiferență față de posibilitatea
producerii
decesului victimei.
De asemenea, în
acord cu încadrarea juridică din rechizitoriu, instanța de fond a apreciat
că inculpatul a acționat prin cruzimi
față de victimă, cauzându-i acesteia suferințe insuportabile și nejustificate
înainte de a muri (cu atât mai mult cu cât victima era soția inculpatului) .
A fost înlăturată apărarea
inculpatului referitoare la faptul că unele hematoame de pe corpul victimei au
fost create prin manevrele de resuscitare efectuate de paramedici. După cum
însuși inculpatul a declarat, la apariția echipajului SMURD victima era deja
decedată, astfel că este puțin probabil ca echipajul medical să mai efectueze
manevre de resuscitare a victimei; însă chiar și în situația în care aceste
manevre au fost efectuate, ele nu puteau duce
la
apariția de noi hematoame pe corpul victimei, hematoamele neputând apare pe
corpul unei
persoane decedate.
Prin încheierea din 15 decembrie2010
instanța a respins această cerere de efectuare a
unei expertize medico-legale care să stabilească dacă leziunile
tanato-generatoare de pe corpul
victimei s-au putut produce cu o curea
de transmisie motivând că este inutilă în raport de concluziile constatării
medico legale și de faptul că nici un moment inculpatul nu a contestat că ar fi
lovit victima cu acea curea de transmisie.
In ce privește
starea de beție invocată de inculpat ca circumstanță atenuantă, instanța de
fond a arătat că starea de ebrietate nu a fost indusă inculpatului, ci acesta
și-a creat-o singur. Chiar și după agresarea victimei, acesta a lăsat-o singură
în casă, fără ajutor, el continuând
consumul
de alcool la un local din comună.
In drept, prima instanță a apreciat că
fapta inculpatului R.I. , care în data de 26
iunie
2009, în jurul orelor 10, fiind sub influența alcoolului, în locuința comună
din orașul
Miercurea Sibiului, jud. Sibiu, i-a aplicat soției sale, R.M.,
lovituri repetate și de intensitate ridicată, pe aproape întreaga suprafață a
corpului, aproximativ o jumătate de oră, cu o curea de transmisie de formă
trapezoidală, după care a abandonat-o în imobil deși starea precară de sănătate
a victimei impunea îngrijiri medicale urgente, violențe soldate cu
producerea unui șoc traumatic și hemoragie, în
urma căruia victima a decedat, în aceeași zi, în
suferințe chinuitoare,
întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat și
deosebit de grav, faptă prevăzută și pedepsită de art. 174 alin. (1) combinat
cu art. 175 alin. (1) lit. c) și art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen.
Sub aspectul
stabilirii pedepsei, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 72 C. pen.
referitoare la individualizarea
judiciară a pedepsei dar și a dispozițiilor art. 52 C. pen. privind scopul
pedepsei. S-a reținut gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptei
inculpatului, prin fapta sa acesta suprimând
viața unei persoane, care a fost chiar soția sa și cu
care a conviețuit
o perioadă atât de lungă de timp. In același timp însă, instanța a avut în
vedere faptul că inculpatul nu a mai intrat în
conflict niciodată cu legea penală și este perceput
ca o persoană cu un
comportament normal, civilizat, decent în comunitate. De asemenea, instanța a
ținut seama de vârsta inculpatului (80 de ani), de regretul său sincer față de
cele întâmplate, de prezența sa la toate termenele de judecată.
In final, instanța de fond a apreciat
că poate da efect circumstanțelor atenuante reținute
în favoarea inculpatului, prin reducerea pedepsei prevăzută de norma de
incriminare până la o
treime din minimul special (până la 5 ani).
S-a motivat că dispozițiile art. 77 C.
pen. privind aplicarea în mod
obligatoriu a
unei pedepse de la 10 la 25 de ani pentru comiterea infracțiunii de omor
deosebit
de grav (prin reținerea de circumstanțe atenuante) se referă la
situația în care pedeapsa detențiunii pe viață este prevăzută ca sancțiune
unică.
In consecință, instanța de fond a
reținut și a dat efect circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1)
lit. a) și c) C. pen., aplicând inculpatului o pedeapsă de 5 ani închisoare,
prin reducerea până la o treime a minimului special al pedepsei prevăzut de
lege.
Împotriva acestei sentințe a declarat
apel inculpatul solicitând în principal, desființarea sentinței și în
rejudecarea cauzei prin schimbarea încadrării juridice date faptei din
infracțiunea de omor deosebit de grav în
infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, iar în
subsidiar,
reducerea mai substanțială a pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 81 C.
pen. referitoare la suspendarea condiționată.
In dezvoltarea
scrisă a motivelor de apel s-a susținut că în mod eronat nu a fost admisă
cererea de schimbare a încadrării juridice formulată în fața primei instanțe
apreciindu-se greșit
poziția
subiectivă pe care a avut-o inculpatul la momentul săvârșirii faptei respectiv
faptul că intenția sa nu a fost aceea de a ucide victima, ci de a-i aplica o
corecție, astfel că rezultatul mai grav s-a produs din culpă. In acest sens se
susține că este relevant că instrumentul folosit în agresiune, o curea, nu este
utilizat în mod obișnuit pentru a ucide, că loviturile nu au fost aplicate în
zone vitale ale corpului decesul victimei nu a survenit în timpul agresiunii
iar relațiile dintre inculpat și victimă erau foarte bune.
Prin decizia
penală nr. 54 A din 31 martie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a
respins ca nefondat apelul inculpatului. A fost obligat inculpatul să plătească
statului suma de 420 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din
care suma de 100 lei, reprezentând
onorariul
parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile
Ministerului Justiției.
Pentru a dispune în acest sens,
instanța de prim control judiciar a reținut următoarele:
Instanța de fond, conform probațiunii
administrate a reținut o corectă stare de fapt și a dat faptelor comise de
inculpat o încadrare juridică legală. Din declarațiile inculpatului, ale
martorilor B.I. și G.l. precum și din procesul verbal de cercetare al fața
locului a locuinței inculpatului, raportul de
autopsie, rezultă - fără dubiu, în opinia instanței de
apel - că în data
de 26 iunie 2009 inculpatul, a lovit-o în mod repetat și cu intensitate, cu o
curea de transmisie, pe soția sa după care a abandonat-o, violențele exercitate
conducând la producerea unui șoc traumatic în urma căruia victima a decedat în
suferințe chinuitoare.
S-a constatat că inculpatul nu a
contestat starea de fapt reținută, ci doar încadrarea juridică dată faptei.
In opinia
instanței de apel criticile inculpatului referitoare la încadrarea juridică a
faptei
sunt vădit
neîntemeiate deoarece:
In mod corect instanța de fond a
apreciat că infracțiunea săvârșită de inculpat este aceea
de omor calificat deosebit de grav prev. de art.
174 alin. (1) rap la art. 175 alin. (1) lit. c) și art. 176
alin. (1)
lit. a) C. pen. Faptul că inculpatul a lovit victima cu un obiect care în mod
obișnuit nu este destinat pentru acțiuni violente
ce urmăresc moartea acesteia ori că cei doi au
conviețuit o perioadă lungă de timp ca soți nu constituie argumente
suficiente pentru a aprecia
că intenția inculpatului a fost doar aceea
de a aplica o corecție victimei și că rezultatul mai grav s-ar fi produs din
culpă. Multitudinea de lovituri aplicate victimei cu o intensitate deosebit de
mare pe întreaga suprafață a corpului, lovituri care au produs tumefieri severe
inclusiv la nivelul feței, multiple excoriații faciale, la nivelul trunchiului
și membrelor , fracturi ale coastelor III,
IV, I
și
II
și fracturi ale
sternului, edem cerebral acut pun în evidență violența cu care a fost lovită
victima, inclusiv în zone vitale ale corpului (cap, torace). De asemenea curtea
de apel a precizat că obiectul folosit de inculpat - o curea de transmisie în
formă trapezoidală - nu este așa cum se susține un obiect inapt să producă
leziuni majore iar durata de timp pe care chiar inculpatul o indică ca fiind ce
în care a aplicat loviturile (5-10 minute - fila 33 fond) arată intenția
acestuia de a produce consecințe grave și suferință. în aceste condiții este
nejustificată apărarea inculpatului în sensul că loviturile sale au urmărit
doar aplicarea unei corecții, concluzia instanței
de fond în sensul că inculpatul a acționat cu
intenție indirectă
prevăzând rezultatul acțiunii sale chiar dacă nu l-a urmărit și acceptând
posibilitatea producerii lui fiind corectă. în acest sens este și conduita
inculpatului ulterior
, agresării victimei
pe care a abandonat-o fără să-i acorde nici un ajutor ( fila 52-55 u.p).
De asemenea, s-a apreciat că în mod
corect instanța de fond a respins cererea în
probațiune
formulată de inculpat, și reiterată în apel, având ca obiect efectuarea unui
raport de
expertiză medico - legală pentru a stabili dacă decesul
victimei s-a datorat și ca urmare a
consumului
de alcool, precum și dacă acele leziuni au fost datorate acțiunii mecanice ale
celor
de la SMURD pentru resuscitarea victimei. Ansamblu probator
administrat a relevat indubitabil că moartea victimei s-a produs înainte de
sosirea echipajului SMURD astfel că este imposibil ca manevrele de resuscitare
să fi produs urmele de leziuni constatate pe corpul victimei iar din conținutul
raportului de constatare medico-legală rezultă că moartea s-a datorat șocului
traumatic și hemoragie consecutiv unui politraumatism cu multiple
hematoame subcutanate. În aceste condiții cauzele
morții victimei sunt stabilite cu certitudine,
nefiind nici un element
care să ridice îndoială asupra acesteia. în plus, chiar dacă alcoolemia
victimei, de 1, 45 %o ar putea fi decelat ca
factor favorizant al decesului, așa cum pretinde
inculpatul, aceasta tot
nu ar avea relevanță sub aspectul răspunderii sale penale deoarece cauza
determinantă a decesului a fost acțiunea sa violentă.
În opinia
instanței de apel nici criticile referitoare la modul de individualizare
judiciară a
pedepsei aplicate inculpatului nu sunt întemeiate pentru următoarele
considerente:
Instanța de fond a dat dovadă de o
clemență excesivă în aplicarea pedepsei stabilind
pentru infracțiunea sancționată cu detențiune pe viață ori închisoare
de la 15 la 25 de ani, prin
aplicarea circumstanțelor atenuante, o
pedeapsă de 5 ani închisoare. în raport de gravitatea faptei comise, reflectată
de actele de agresiune feroce aplicate unei persoane față de care
inculpatul ar fi trebuit să manifeste, după o
conviețuire îndelungată, respect și afecțiune, și de
mobilul care a
determinat această agresiune - un conflict casnic minor - refuzul inculpatei de
a-i declara sursa consumului de băuturi alcoolice, instanța de apel a apreciat
că pedeapsa aplicată inculpatului nu este prea aspră. în lipsa unei căi de atac
declarată de Parchet, și raportat la dispozițiile art. 372 C. proc. pen.,
instanța nu poate însă să
procedeze la
reindividualizarea judiciară a pedepsei în sensul majorării ei.
Curtea de apel a
arătat că vârsta înaintată a inculpatului și lipsa antecedentelor penale nu
pot constitui argumente care să
reducă, până la minimalizare, nevoia sancționării unor fapte atât de grave.
Împotriva
deciziei, inculpatul R.I. a declarat recurs, motivele fiind menționate în
partea introductivă a prezentei
decizii.
În sinteză, cu
ocazia dezbaterilor, apărătorul ales al inculpatului a invocat, pe de o parte,
nemotivarea deciziei instanței de apel
(caz de casare - art. 385/9 pct. 9 ori 10 C. proc. pen.), iar pe de altă parte,
a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. a) d C. proc. pen. deoarece, în
opinia apărării, lipsește legătura de cauzalitate între fapta inculpatului și
moartea victimei (caz de casare - art. 385/9 pct. 18 sau pct. 12 C. proc. pen.).
A susținut apărarea că faptele s-au desfășurat pe fondul unui moment de furie
al inculpatului, victima consumând băuturi alcoolice, că a lovit într-adevăr
victima, însă la ora 10.00, decesul intervenind la ora 18.00, că victima era
bolnavă și a decedat, în opinia inculpatului, din lipsa unui spray pentru
afecțiunea pulmonară.
Recursul inculpatului va fi respins ca
nefondat pentru motivele ce se vor arăta:
a
)
asupra cazurilor de casare prevăzute de art. 385/9 pct. 9, 10 și 17 C. proc.
pen.
Este vădit neîntemeiată critica
apărării cu privire Ia nemotivarea deciziei instanței de apel ori cu privire Ia
nepronunțarea instanțelor asupra cererilor sau probelor administrate, precum și
cu privire Ia nepronunțarea instanței de apel asupra tuturor motivelor de apel.
Din verificarea conținutului părții
expozitive a deciziei atacate rezultă că instanța de prim control judiciar a
examinat toate motivele de apel, precum și toate apărările inculpatului ori
criticile aduse sentinței (referitoare Ia încadrarea juridică a faptei în
infracțiunea prevăzută
de art. 183 C. pen.
- ca urmare a lipsei intenției de omor, și Ia individualizarea pedepsei -
solicitându-se
reducerea și suspendarea executării acesteia), argumentând convingător, în fapt
și în drept, soluția respingerii apelului
declarat de inculpat. De asemenea, ambele instanțe au motivat reținerea
intenției de omor - iar nu a intenției generale de vătămare corporală - cu care
inculpatul a acționat, nefiind necesară reluarea ori suplimentarea
acestor argumente de fapt și de drept, astfel cum au fost amplu expuse în
sentința și decizia atacate.
b) asupra
cazurilor de casare prevăzute de art. 385/9 pct. 12, 17 și 18 C. proc. pen.
Dacă în apel
critica inculpatului a vizat încadrarea juridică dată faptei, apreciindu-se de
către apărare că ar fi cea prevăzută
de art. 183 C. pen., în recurs apărarea a solicitat soluția achitării în
temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. cu motivarea că lipsește legătura de
cauzalitate între fapta inculpatului și moartea victimei.
Așa cum s-a arătat în cele două
hotărâri judecătorești, inculpatul nu a contestat, în esență, situația de fapt
expusă în rechizitoriu, a recunoscut că și-a lovit soția, în mod repetat, cu o
curtea de transmisie, după care a plecat, timp de mai multe ore neinteresându-se
de situația acesteia, cu atât mai mult cu cât, pe lângă vârsta înaintată a
victimei, potrivit chiar
propriilor
declarații ale inculpatului, cunoștea că se afla sub influența băuturilor
alcoolice și că
era bolnavă, toate acestea fiind, în mod rezonabil,
împrejurări care ar fi condus Ia un rezultat
grav
pentru viața soției sale ca urmare a aplicării „corecției" respective
(astfel cum a definit
inculpatul loviturile aplicate soției sale).
Pentru reținerea categorică a
legăturii de cauzalitate între acțiunea inculpatului (constând în lovirea
repetată a soției sale cu o curea de transmisie, timp de mai multe minute)
și decesul victimei sunt edificatoare actele
medicale și medico-Iegale care relevă multitudinea de lovituri aplicate
victimei cu o intensitate deosebit de mare pe întreaga suprafață a corpului,
lovituri care au produs tumefieri severe inclusiv Ia nivelul feței, multiple
excoriații faciale, Ia nivelul trunchiului și membrelor , fracturi ale
coastelor III,
IV, I
și
II
și fracturi ale sternului,
edem cerebral acut pun în evidență
violența cu care a fost lovită victima, inclusiv în zone vitale ale corpului
(cap, torace).
Nu în ultimul rând, obiectul folosit
de inculpat - o curea de transmisie în formă trapezoidală - nu este, așa cum se
susține de apărare, un obiect inapt să producă leziuni
majore, cu efect letal, iar durata de timp pe care chiar inculpatul o
indică ca fiind cea în care a aplicat loviturile (5-10 minute - fila 33 fond)
arată intenția de a produce consecințe grave și
suferință, acesta
acceptând chiar un rezulta letal (moartea victimei).
În raport cu actele medico-Iegale, și
în lipsa altor probe, afirmațiile inculpatului în sensul că altele ar fi
cauzele morții (consumul de alcool, manevrele de resuscitare ale medicilor,
starea de boală și lipsa unui spray pentru afecțiunea pulmonară) sunt simple
ipoteze ale apărării. Nici-o probă nu sugerează
rezonabil ipoteza că, în lipsa acțiunii violente a
inculpatului, victima
(soția sa) ar fi decedat.
Așa cum a
menționat și instanța de apel, inculpatului i-a fost aplică o pedeapsă mult
redusă, până Ia limita legală, fiind avute în vedere unele împrejurări,
reținute ca circumstanțe
atenuante
de instanța de fond, cea referitoare Ia vârsta înaintată a acestuia (81 de ani)
fiind inclusă în operațiunea de individualizare judiciară a pedepsei.
În consecință,
în temeiul art. 385/9 pct. 15 pct. 1 Iit. b) C. proc. pen., va fi respins ca
nefondat
recursul inculpatului care, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
va fi obligat Ia plata către stat a
cheltuielilor
judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D
E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de inculpatul R.I. împotriva deciziei penale nr. 54/A
din 31 martie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.
Obligă
recurentul inculpat la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare
către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului
desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 20 septembrie 2011.