ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 197/2015
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 197/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra cauzei de
față, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 36 din 22 martie 2013,
pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, s-a respins cererea de
revizuire a Deciziei civile nr. 234 din 19 decembrie 2012 a Curții de Apel Iași,
secția civilă, formulată de revizuenții V.I. și Ș.G.V.
Împotriva Deciziei nr.
36 din 22 martie 2013 a Curții de Apel Iași, secția civilă, au declarat recurs revizuenții
V.I. și Ș.G.V., iar prin încheierea de la 28 noiembrie 2013 s-a dispus
suspendarea judecării acestuia, în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Prin raport, la 10
decembrie 2014, s-a dispus repunerea cauzei pe rol pentru discutarea excepției
de perimare, cauza primind termen la 22 ianuarie 2015.
Recursul se va
constata perimat pentru următoarele considerente:
Conform art. 248 alin.
(1) C. proc. civ. orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel,
recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă
de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina
părții timp de un an.
Rezultă că, pentru a
interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală
în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această
lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții.
Astfel spus,
perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit în cauză
nici un act de procedură în vederea judecării ei, situație datorată lipsei de
diligență a părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea
să o facă.
Aceasta este și
situația în speță unde, după suspendarea judecării cauzei pe temeiul art. 242 alin.
(1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 28 noiembrie 2013,
părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârșit
vreun act de procedură în vederea reluării judecății recursului.
Din verificarea
actelor dosarului reiese că până la data de 28 noiembrie 2014, când s-a
împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc.
civ., nici una din părți nu a înregistrat cerere de repunere a cauzei pe rol în
vederea continuării judecății.
Reținând, așadar,
întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C.
proc. civ., văzând, totodată, că potrivit aceluiași text de lege perimarea
operează de drept și că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ. aceasta
se poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să
constate perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIV
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul
declarat de revizuenții V.I. și Ș.G.V. împotriva Deciziei nr. 36 din 22 martie
2013 a Curții de Apel Iași, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 22 ianuarie 2015.