ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2348/2013

Asupra cererii de completare/lămurire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. nr. 1655 din 16 aprilie 2013 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă a respins ca tardiv recursul declarat de reclamanta SC N.G.V. SRL Reșița împotriva sentinței civile nr. 8/PI din 9 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, și a sentinței civile nr. 25 din 5 iulie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a ll-a civilă, și a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta SC T.M.K.R. SA Reșița împotriva sentinței civile nr. 25 din 5 iulie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a ll-a civilă. Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut că recursul reclamantei SC N.G.V.

SRL eșița a fost declarat cu depășirea termenului legal de 15 zile prevăzut de art. 301 C. proc. civ., iar acesta nu a solicitat repunerea în termen și nici nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea actului procedural dintr-o împrejurare mai presus de voința sa, nesusținând că ar fi intervenit vreunul dintre cazurile de întrerupere a termenului de recurs, conform art. 285-art. 286 C. proc. civ., aplicabile și în recurs. Cu privire la recursul pârâtei SC T.M.K.R. SA Reșița, a reținut caracterul neîntemeiat al criticilor aduse hotărârii, critici pe care Ie-a înlăturat apreciind că instanța a analizat și a răspuns tuturor criticilor formulate, în cauză neexistând motive de nelegalitate, astfel încât, hotărârea atacată este la adăpost de orice critică.

La data de 23 aprilie 2013 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție cererea petentei SC T.M.K.R. SA Reșița de completare/lămurire a deciziei mai sus evocate. Prin cererea sa petentul a susținut că la emiterea deciziei a cărei lămurire și completare o cere, instanța a omis să oblige reclamanta la plata cheltuielilor de judecată cu titlu de onorariu avocat, în cuantum de 20.000 RON în condițiile în care solicitase acordarea acestor cheltuieli și depusese documente în dovedirea plății acestora. Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva normelor legale incidente, Înalta Curte, urmează să respingă cererea petentei SC T.M.K.R. SA Reșița, în considerarea următoarelor: În conformitate cu prevederile art. 281 2 alin. (1) C. proc.

civ. „Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare.” În speță, petenta solicită compleatarea deciziei nr. 1655 din 16 aprilie 2013, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, a respins atât recursul petentei cât și recursul SC N.G.V. SRL Reșița, în sensul obligării acesteia din urmă la plata către petentă a cheltuielilor de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat.

Cererea este neîntemeiată, urmând a fi respinsă, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 274: „Partea care cade în pretențiuni va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.” Temeiul acordării cheltuielilor de judecată îl reprezintă culpa procesuală, culpă procesuală care aparține părții care a căzut în pretenții și a cărei cerere a fost astfel respinsă, neprezintând importanță dacă cererea a fost respinsă pe fond sau ca urmare a admiterii unei excepții invocate de părți sau de instanță din oficiu. În cauză, se constată că ambele părți s-au aflat în culpă procesuală, prin decizia nr. 1655 din 16 aprilie 2013 a cărei completare se cere Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, respingând atât recursul declarat de reclamanta SC N.G.V.

SRL Reșița împotriva sentinței civile nr. 8/PI din 9 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și a sentinței civile nr. 25 din 5 iulie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a ll-a civilă, ca tardiv cât și recursul declarat de pârâta SC T.M.K.R. SA Reșița împotriva sentinței civile nr. 25 din 5 iulie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a ll-a civilă, ca nefondat. Prin urmare, având în vedere culpa procesuală comună a părților în litigiu, în mod corect instanța de recurs nu a acordat cheltuielile de judecată solicitate de SC T.M.K.R. SA Reșița. Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte urmează să respingă cererea formulată de petenta SC T.M.K.R.

SA Reșița privind completarea/lămurirea dispozitivului deciziei nr. 1655 din 16 aprilie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea formulată de petenta SC T.M.K.R. SA Reșița privind completarea/lămurirea dispozitivului deciziei nr. 1655 din 16 aprilie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iunie 2013.