ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2834/2014

Asupra conflictului

negativ de competență de fața, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Dâmbovița sub nr. 1756/120/2014 la data de 11 aprilie 2014,

reclamanții S.R.C., S.C.I., P.O.A., C.V., G.E., G.M.C., M.E., S.M., B.L.R. și

D.S.C. au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public, Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Pitești, Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și Ministerul

Finanțelor Publice, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea

pârâților la plata dobânzii legale aferente sumelor datorate în baza titlurilor

executorii și neachitate până în prezent, începând cu data pronunțării

hotărârilor judecătorești ce constituie titluri executorii și până la data

plății efective.

În motivarea cererii

s-a arătat că, prin sentințele civile atașate cererii de chemare în judecată,

pârâții au fost obligați la sporul de confidențialitate de 15% și respectiv la

sporul de stres de 50%, hotărârile fiind definitive și irevocabile, iar

executarea silită și plata sumelor de bani ce erau datorate a fost suspendată,

ulterior plata fiind eșalonată prin diverse acte normative.

Reclamanții au mai

arătat că prin sentințele civile menționate au fost acordate doar sumele

actualizate cu indicele de inflație, fără dobânzi, însă solicitarea acestor

dobânzi-daune, pe cale separată, nu este împiedicată de vreo dispoziție legală,

atâta timp cât obligația legală subzistă și că așadar, acordarea dobânzii

legale, până la data plății integrale a drepturilor stabilite prin titluri

executorii, alături de actualizarea cu indicele de inflație nu conduce la o

dublă reparare a prejudiciului, ci asigură o reparare integrală a acestuia, în

acord cu dispozițiile art. 1082 și 1088 C. civ. din anul 1864, respectiv art.

1531 și art. 1535 C. civ. din anul 2009, fără a necesita dovedirea vreunui

prejudiciu.

Tribunalul Dâmbovița,

secția I civilă, prin Sentința nr. 863 din 25 iunie 2014, și-a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.

Pentru a decide

astfel, instanța Tribunalului Dâmbovița a reținut că reclamanții au solicitat

obligarea pârâtei la plata de daune interese moratorii, respectiv dobânzi

legale, reprezentând echivalentul prejudiciului suferit prin executarea cu

întârziere a obligațiilor de plată constând în drepturi salariale datorate prin

hotărâri judecătorești irevocabile și cum, din actele dosarului, rezultă că

domiciliul acestora este în raza Tribunalului Argeș, această instanță este

competentă să soluționeze pricina, în raport de art. 266 și art. 269 C. muncii.

Tribunalul Dâmbovița

a motivat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3)

C. proc. civ. privind competenta facultativă deoarece, chiar dacă textul nu

distinge, prin trimiterile pe care le face la alin. (1) se înțelege că problema

unei competențe facultative se pune numai în cazul grefierilor a căror activitate

se desfășoară în cadrul unei instanțe de judecată, nu și în cazul grefierilor

care își desfășoară activitatea în cadrul parchetului. Astfel, alin. (1) din

art. 127 C. proc. civ. la care alin. (3) face referire cuprinde această

precizare "are calitatea de reclamant într-o cerere de competența

instanței la care își desfășoară activitatea", ipoteza în care un grefier

din cadrul parchetului nu se poate regăsi.

Tribunalul Dâmbovița,

având în vedere prevederile legale menționate și constatând că reclamanții au domiciliul

în raza de competență a Tribunalului Argeș, în baza art. 132 C. proc. civ.,

și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Argeș.

Tribunalul Argeș,

secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, astfel învestit, prin

Sentința nr. 1614 din 01 octombrie 2014, și-a declinat, la rândul său,

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița și,

constatând ivit conflictul negativ de competență, în temeiul art. 135 alin. (1)

C. proc. civ., l-a înaintat, spre soluționare, Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Tribunalul Argeș a

apreciat că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 127 C. proc. civ.,

dispoziții speciale și derogatorii, ce sunt de strictă interpretare și care

reglementează expres situația în care cererea este de competența instanței la

care își desfășoară activitatea grefierul care are calitatea de reclamant,

situație ce se regăsește în speță, reclamanții având calitatea de grefieri în

cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș.

Tribunalul Argeș a

statuat că, în raport de art. 127 C. proc. civ., Tribunalului Dâmbovița îi

revine competența de soluționare a cauzei și, constând ivit conflictul negativ

de competență, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., i-a înaintat, spre

soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Conflictul negativ de

competență a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la

data de 9 octombrie 2014, fiind fixat termen pentru soluționare la 22 octombrie

2014.

Înalta Curte va

stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița,

pentru considerentele care succed.

Potrivit art. 127

alin. (1) C. proc. civ., "Dacă un judecător are calitatea de reclamant

într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va

sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în

circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în

a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Alin. (2) al art. 127

C. proc. civ. prevede că "În cazul în care cererea se introduce împotriva

unui judecător care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece

cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același

grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu

curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost

competentă, potrivit legii." iar alin. (3) că "Dispozițiile alin. (1)

și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților

judiciari și grefierilor."

În ipoteza în care

judecătorul, procurorul, asistentul judiciar, grefierul are calitatea de

reclamant, norma interzice sesizarea instanței competente, dacă este aceea la

care judecătorul își desfășoară activitatea, reclamantului revenindu-i însă

alegerea între mai multe alte instanțe dintre cele indicate de legiuitor.

În ipoteza în care

judecătorul, procurorul, asistentul judiciar, grefiera, are calitatea de a

pârât, reclamantul poate alege să sesizeze fie instanța competentă - chiar dacă

este cea la care pârâtul respectiv își desfășoară activitatea -, fie vreuna din

instanțele arătate de legiuitor.

Atât în prima

ipoteză, cât și în cea de-a doua, atunci când reclamantul nu se adresează

instanței competente, intervine o prorogare legală a competenței teritoriale,

deoarece instanța sesizată nu soluționează, în mod obișnuit, cererea cu care

este învestită.

Referitor la norma de

competență statuată de art. 127 alin. (3) C. proc. civ. cu privire la grefieri,

în aplicarea căreia s-a ivit conflictul negativ de competență în cauză se rețin

următoarele:

Din interpretarea

teleologică a prevederilor alin. (3) al art. 127 C. proc. civ., rezultă că

înțelesul noțiunii de "grefieri" nu poate avea sensul strict de

grefieri care-și desfășoară activitatea în cadrul instanțelor judecătorești,

fiind evident, că, în raport de dispozițiile Legii nr. 304/2004 privind

organizarea judiciară și ale Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului

auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe

lângă acestea (...), textul, de lege se aplică și în situația grefierilor

care-și desfășoară activitatea în cadrul parchetelor de pe lângă instanțele

judecătorești, în cadrul acestor parchete desfășurându-și activitatea, de

altfel, și procurorii, pe care, aceeași normă legală îi menționează expres.

Pentru temeiurile

arătate, în speță, operează prorogarea legală a competenței teritoriale

statuată prin art. 127 C. proc. civ., astfel că instanța competentă să

soluționeze raportul juridic dedus judecații de către reclamanții S.R.C.,

S.C.I., P.O.A., C.V., G.E., G.M.C., M.E., S.M., B.L.R. și D.S.C. în

contradictoriu cu pârâții Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Pitești, Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și Ministerul Finanțelor

Publice este Tribunalul Dâmbovița.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

Definitivă.

Decizia se comunică

părților.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 octombrie 2014.

Procesat

de GGC - NN