ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2779/2014

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 5140 din

8 octombrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a

fost constatat nul recursul formulat de reclamantul I.D.I. împotriva Deciziei nr.

86/A din 29 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru

cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări

sociale.

Pentru a

pronunța această decizie, Înalta Curte a reținut că este operantă sancțiunea

preconizată în art. 306 alin. (1) C. proc. civ., anume nulitatea recursului,

dat fiind faptul că, deși reclamantul a indicat temeiul susținerilor din

motivarea recursului ca fiind reprezentat de dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și

9 C. proc. civ., nu s-au formulat critici de nelegalitate care să poată fi

încadrate în aceste cazuri de recurs, ca de altfel, în niciunul dintre

celelalte cazuri expres și limitativ prevăzute de art. 304.

Pentru aceste

considerente, a fost constatat nul recursul declarat de reclamant.

La data de 12

mai 2014 a fost înregistrata pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție

cererea de revizuire formulată de I.D.I. împotriva Deciziei nr. 5140 din 08

noiembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Revizuentul și-a

întemeiat cererea pe dispozițiile art. 322 pct 5 și 8 C. proc. civ., arătând

că, pe de o parte, la dosar există procesul verbal din 18 martie 2005, însoțit

de anexa din 2010 care dovedesc că invenția revizuentului a fost proiectată,

realizată și testată de nenumărate ori în perioada 2001-2005.

Pe de alta

parte, arată că i-a fost îngrădit dreptul de a intra în sala de judecată de către

reprezentantul M.A.N., prezentându-se în fața instanței doar în urma

intervenției a doi avocați,

Mai mult, se

mai susține existența unui conflict de interese prin faptul că și M.A.N., în

calitate de pârât, și Ministerul Justiției, erau conduse de una și aceeași

persoană.

Intimatul M.A.N.

a depus întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității cererii de

revizuire.

La termenul de

judecată din data. de 17 octombrie 2014, Înalta Curte a pus în dezbaterea

părților excepțiile tardivității și inadmisibilității revizuirii.

Față de

dispozițiile art. 137 C. proc. civ., conform cărora instanța are obligația de a

se pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură care fac de prisos

cercetarea în fond a pricinii, Înalta Curte va analiza cu prioritate excepția

de inadmisibilitate a cererii de revizuire, care primează față de excepția

tardivității, întrucât tardivitatea cererii de revizuire trebuie analizată

numai în măsura în care se va constata că este îndeplinită condiția premisă

prevăzută de lege.

Astfel,

potrivit art. 322 alin. (1) C. proc. civ., împotriva unei hotărâri pronunțate

de o instanță de recurs se poate exercita calea de atac a revizuirii numai

atunci când, prin această hotărâre, se evocă fondul, ceea ce implica fie

stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de

judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de

fapt ce fuseseră stabilite în oricare din ipoteze, urmând să se dea o altă

dezlegare raportului juridic dedus judecății.

Prin urmare,

din analiza textului legal citat rezultă că pentru a se putea cere revizuirea

unei hotărâri date de o instanță de recurs, legiuitorul a impus o condiție

imperativă și anume, ca această instanță să fi evocat fondul.

Hotărârile

instanțelor de recurs care evocă fondul sunt acelea prin care instanțele admit

recursul și, rejudecând cauza dedusă judecății, modifică în tot sau în parte

hotărârea recurată, nefacând obiectul cererii de revizuire deciziile prin

recursul a fost respins sau a fost constatat nul, în aceste ipoteze calea de

atac fiind inadmisibilă.

Dacă s-ar

admite formularea unei cererii de revizuire și împotriva deciziilor pronunțate

în recurs prin care nu s-a evocat fondul, s~ar ajunge să se încalce principiul

legalității căilor de atac, potrivit căruia orice cale de atac poate fi

exercitată doar dacă este prevăzută de lege și în condițiile prevăzute de

aceasta.

În speță,

cererea de revizuire a fost formulată împotriva unei decizii pronunțată de o

instanță de recurs, decizie prin care recursul a fost constatat nul.

Așa fiind, se

constată ca nu este îndeplinită o condiție generală de admisibilitate a cererii

de revizuire, condiție impusă de art. 322 C. proc. civ., și anume, aceea ca

hotărârea dată în recurs să evoce fondul, situație în raport de care analizarea

altor condiții .specifice reglementate de cazurile de revizuire invocate devine

inutilă.

Pentru aceste considerente, cererea de revizuire va fi respinsă, ca

inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul I.D.I. împotriva

Deciziei nr. 5140 din 08 noiembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică astăzi, 17 octombrie 2014.