ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2779/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 5140 din 8 octombrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost constatat nul recursul formulat de reclamantul I.D.I. împotriva Deciziei nr. 86/A din 29 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale. Pentru a pronunța această decizie, Înalta Curte a reținut că este operantă sancțiunea preconizată în art. 306 alin. (1) C. proc. civ., anume nulitatea recursului, dat fiind faptul că, deși reclamantul a indicat temeiul susținerilor din motivarea recursului ca fiind reprezentat de dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ., nu s-au formulat critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în aceste cazuri de recurs, ca de altfel, în niciunul dintre celelalte cazuri expres și limitativ prevăzute de art. 304. Pentru aceste considerente, a fost constatat nul recursul declarat de reclamant. La data de 12 mai 2014 a fost înregistrata pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție cererea de revizuire formulată de I.D.I. împotriva Deciziei nr. 5140 din 08 noiembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Revizuentul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 322 pct 5 și 8 C. proc. civ., arătând că, pe de o parte, la dosar există procesul verbal din 18 martie 2005, însoțit de anexa din 2010 care dovedesc că invenția revizuentului a fost proiectată, realizată și testată de nenumărate ori în perioada 2001-2005.

Pe de alta parte, arată că i-a fost îngrădit dreptul de a intra în sala de judecată de către reprezentantul M.A.N., prezentându-se în fața instanței doar în urma intervenției a doi avocați, Mai mult, se mai susține existența unui conflict de interese prin faptul că și M.A.N., în calitate de pârât, și Ministerul Justiției, erau conduse de una și aceeași persoană. Intimatul M.A.N. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității cererii de revizuire. La termenul de judecată din data. de 17 octombrie 2014, Înalta Curte a pus în dezbaterea părților excepțiile tardivității și inadmisibilității revizuirii. Față de dispozițiile art. 137 C. proc.

civ., conform cărora instanța are obligația de a se pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii, Înalta Curte va analiza cu prioritate excepția de inadmisibilitate a cererii de revizuire, care primează față de excepția tardivității, întrucât tardivitatea cererii de revizuire trebuie analizată numai în măsura în care se va constata că este îndeplinită condiția premisă prevăzută de lege. Astfel, potrivit art. 322 alin. (1) C. proc. civ., împotriva unei hotărâri pronunțate de o instanță de recurs se poate exercita calea de atac a revizuirii numai atunci când, prin această hotărâre, se evocă fondul, ceea ce implica fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite în oricare din ipoteze, urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății.

Prin urmare, din analiza textului legal citat rezultă că pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de o instanță de recurs, legiuitorul a impus o condiție imperativă și anume, ca această instanță să fi evocat fondul. Hotărârile instanțelor de recurs care evocă fondul sunt acelea prin care instanțele admit recursul și, rejudecând cauza dedusă judecății, modifică în tot sau în parte hotărârea recurată, nefacând obiectul cererii de revizuire deciziile prin recursul a fost respins sau a fost constatat nul, în aceste ipoteze calea de atac fiind inadmisibilă. Dacă s-ar admite formularea unei cererii de revizuire și împotriva deciziilor pronunțate în recurs prin care nu s-a evocat fondul, s~ar ajunge să se încalce principiul legalității căilor de atac, potrivit căruia orice cale de atac poate fi exercitată doar dacă este prevăzută de lege și în condițiile prevăzute de aceasta.

În speță, cererea de revizuire a fost formulată împotriva unei decizii pronunțată de o instanță de recurs, decizie prin care recursul a fost constatat nul. Așa fiind, se constată ca nu este îndeplinită o condiție generală de admisibilitate a cererii de revizuire, condiție impusă de art. 322 C. proc. civ., și anume, aceea ca hotărârea dată în recurs să evoce fondul, situație în raport de care analizarea altor condiții .specifice reglementate de cazurile de revizuire invocate devine inutilă. Pentru aceste considerente, cererea de revizuire va fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul I.D.I. împotriva Deciziei nr. 5140 din 08 noiembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 octombrie 2014.