ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2778/2014

Deliberând, în condițiile art. 395 alin. (1) C. proc. civ.,

asupra cererii de revizuire de față;

Prin

cererea înregistrată la data de 17 august 2012 pe rolul Tribunalului Ialomița,

reclamantul J.N. a chemat în judecată pe pârâta C.J.P. Ialomița și a solicitat

obligarea acesteia la recalcularea drepturilor de pensii ale reclamantului cu

luarea în considerare a perioadelor în care reclamantul a desfășurat activitate

în grupa I și II de muncă; acordarea majorărilor reglementate de O.U.G. nr. 100/2008

și Legea nr. 263/2010.

Tribunalul Ialomița, secția civilă, prin sentința civilă nr.

2716 din 16 octombrie 2012, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de

reclamantul J.N..

Împotriva sentinței instanței de fond, în termen legal, a

declarat recurs reclamantul J.N.

Prin Decizia civilă nr. 1076/R din 07 mai 2013 a Curții de

Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea

intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost respins recursul

declarat de reclamantul J.N.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de

revizuire reclamantul J.N., pe care a înregistrat-o pe rolul Curții de Apel

București, sub nr. 1086/2/2014*.

În motivarea cererii, întemeiată pe dispozițiile art 322 pct

7 C. proc. civ., revizuentul a susținut că există hotărâri definitive,

potrivnice date de către aceeași instanță în favoarea unor persoane care au lucrat

în condiții identice cu revizuentul, motiv pentru care consideră decizia

atacată neîegală, în sensul încălcării dispozițiilor art. 14 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului.

Față de această situație, s-a solicitat admiterea

cererii și schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii

reclamantului,

Prin Decizia nr. 2901 din 22 aprilie 2014 a Curții de Apel

București, secția a Vll-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și

asigurări sociale, a fost declinată competența de soluționare a cererii de

revizuire în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 323 alin.

(2) C. proc. civ., având în vedere că revizuirea este întemeiată pe

dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția I civilă, sub nr. 1086/2/2014*.

Intimata a depus întâmpinare prin care a invocat excepția

inadmisibiîitățiî cererii de revizuire.

Înalta Curte, la termenul din 17 octombrie 2014, a

reținut cauza în pronunțare asupra admisibilității cererii de revizuire, în

raport de prevederile art. 326 alin. (3) C. proc. civ.

Analizând cererea de revizuire, prin prisma prevederilor

legale mai sus arătate, Înalta Curte constată că cererea nu îndeplinește

cerințele de admisibilitate, pentru considerentele ce succed:

Revizuentul a solicitat instanței anularea Deciziei civile nr.

1076/R din 07 mai 2013 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și

pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări

sociale, în contradictoriu cu intimata C.J.P. Ialomița, în temeiul

dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., normă care deschide părților calea

acestei căi extraordinare de atac, de retractare, pentru cazul în care există

hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade

deosebite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

S-a susținut că decizia a cărei anulare se cere este în

contradicție cu decizii definitive ale aceleiași instanțe de apel (Curtea de

Apel București), pronunțate în pricini similare, în privința altor pensionari,

cauze soluționate în contradictoriu cu aceeași intimată.

În aplicarea dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta

Curte apreciază că revizuirea este inadmisibilă, întrucât pentru a fi incidență

teza de la art, 322 pct, 7 C. proc. civ., se cer a fi întrunite cumulativ

anumite condiții, care nu se verifică în cauză.

Astfel, este necesar să fie vorba despre hotărâri

definitive potrivnice; hotărârile să fi fost pronunțate în același litigiu

(ceea ce presupune să fi existat tripla identitate de părți, obiect și cauză);

hotărârile contradictorii să fi fost pronunțate nu în același proces (dosar),

el în procese diferite și, în cea de-a doua cauză, să nu se fi invocat excepția

autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată

de cea dintâi instanță.

Dacă în manifestarea sa de excepție procesuală, care

corespunde efectului negativ, autoritatea lucrului judecat este de natură să

oprească o a doua judecată, nu tot astfel se întâmplă atunci când, acest efect

al hotărârii judecătorești se manifestă pozitiv; efectul pozitiv al autorității

de lucru judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu

chestiunea litigioasă dezlegată anterior între aceleași părți, fără

posibilitatea de a mai fi contrazis.

Or, câtă vreme în prima ipoteză susținută de revizuent,

se afirmă o pretinsă contrarietate cu hotărâri definitive ale aceleiași

instanțe (Curtea de Apel București), pronunțate în cauze similare (iar nu

identice), în privința altor părți ce sunt pensionari ale căror decizii de

pensionare au fost emise de aceeași intimată, revizuentul nu poate obține

anularea deciziei instanței de recurs, întrucât practica neunitară a instanțelo

J.N. nu poate fi remediată pe calea unei cereri de revizuire întemeiate pe

dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.; pentru situația descrisă,

nu este întrunită cerința ca hotărârile să fi fost pronunțate în cazul unui

litigiu cu privire la care să se verifice tripla identitate de părți, obiect și

cauză, față de cel anterior și a cărui autoritate de lucru judecat se invocă a

fi fost încălcată.

Scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art.

322 pct. 7 C. proc. civ. nu este cel al îndreptării hotărârilor greșite prin

anularea acestora și pronunțarea altora, ci respectarea principiului

autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de

nesocotirea acestuia, premisă ce nu se verifică în speță.

Pe de altă parte, instituirea normei de la art 322 pct

7 C. proc. civ. răspunde acestui imperativ ai respectării autorității de lucru

judecat, dar și celui al asigurării securității raporturilor juridice, ceea ce

înseamnă că o asemenea cale de atac nu ar putea fi deturnată într-un recurs

deghizat, de natură a permite rejudecarea cauzei pentru simplul fapt că „există

două puncte de vedere diferite asupra aceleiași chestiuni", constantă a

jurisprudenței C.E.D.O., afirmată de exemplu în Cauza Stanca Popescu împotriva

României din 7 iulie 2009.

Față de cele ce preced, Înalta Curte va respinge ca

inadmisibilă cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire

formulată de revizuentul J.N. împotriva Deciziei nr. 1076/R din 07 mai 2013 a

Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind

proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică astăzi, 17 octombrie 2014.