ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 174/2015

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui, secția civilă, la data de 17 septembrie 2010, reclamanta T.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Casa locală de pensii Bârlad și C.J.P. Vaslui, anularea Deciziei nr. 37842 din 19 august 2010 și a buletinului de calcul aferent și menținerea Deciziei nr. 37842 din 28 iunie 2009 privind recalcularea pensiei de serviciu. Prin aceeași acțiune civilă, a mai solicitat obligarea pârâtelor la plata diferenței dintre pensia de serviciu, conform Deciziei nr. 37842 din 28 iunie 2009 și pensia recalculată de la data de 01 septembrie 2010, până la repunerea în plată a ultimei decizii din data de 28 iunie 2009, obligarea pârâtelor In plata dobânzii legale a sumei menționate în precedent, menținerea sporurilor acordate prin sentințele anexate cererii sale și plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 1643 din 25 noiembrie 2010, Tribunalul Vaslui, secția civilă a constatat lipsa calității procesuale pasive a Casei locale de pensii Bârlad și a admis, în parte, acțiunea civilă, dispunând anularea Deciziei nr. 37842 din 19 august 2010 și menținerea Deciziei nr. 37842 din 28 iunie 2009, obligând pârâta C.J.P. Vaslui la plata diferenței de pensie dintre cele două decizii, cu plata dobânzii legale aferente, calculată de la data de 1 septembrie 2010 și până la repunerea în plată a Deciziei nr. 37842 din 28 iunie 2009, respingând celelalte capete ale cererii de chemare în judecata. Prin Decizia nr. 324 din 24 februarie 2012 a Curții de Apei lași a fost admis recursul C.J.P. Vaslui împotriva sentinței menționate, pe care a modificat-o în parte, în sensul că a respins contestația formulată împotriva Deciziei nr. 37842 din 19 august 2010 emisă de pârâtă, menținând restul dispozițiilor sentinței.

Prin Decizia nr. 886 din 23 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Iași, a fost respinsă cererea de revizuire a Deciziei nr. 324 din data de 24 februarie 2012 a Curții de Apel Iași, formulată de revîzuenta T.I. Prin Decizia nr. 1372 din 10 octombrie 2012, Curtea de Apel lași a declinat în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție competența de soluționare a recursului declarat de T.I. împotriva Deciziei nr. 886 din 23 mai 2012 a Curții de Apel Iași, potrivit dispozițiilor art. 4 pct. C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 1851 din data de 2 aprilie 2013 a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de T.l., reținând că, potrivit dispozițiilor art. 328 alin. (1) C. proc.

civ. „hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită", iar hotărârea ce a format obiectul cererii de revizuire are caracter irevocabil, Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare T.I. prin care a susținut că recursul a fost soluționat fără a se ține cont de faptul că legile care au stat la baza recalculării pensiei sale de serviciu erau deja abrogate Ia data judecării căii de atac. În motivarea contestației au fost invocate apărări de fond, conținând critici ale hotărârilor anterioare pronunțate pe fondul cauzei. Contestatoarea a mai susținut că instanța supremă, învestită cu soluționarea recursului său, trebuia să analizeze soluțiile pronunțate de Curtea de Apel Iași în raport de motivele de revizuire și de recurs pe care le-a formulat și prin care a învederat că recursul formulat de C.J.P.

Vaslui a fost întemeiat pe dispozițiile unor legi abrogate. Înalta Curie de Casație și Justiție, secția I civilă, prin Decizia nr. 5267 din 14 noiembrie 2013 a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea T.I. împotriva Deciziei nr. 1851 din 02 aprilie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, constatând că motivele invocate de contestatoare nu pot fi circumscrise celor prevăzute expres și limitativ prin art. 317 și art. 318 C. proc. civ. ci constau în critici de netemeinicie ce vizează nemulțumiri legate de modul în care a fost soluționată cererea privind anularea deciziei de recalculare a pensiei, precum și la modul în care au fost aplicate dispozițiile legale în materia pensiilor și asigurărilor sociale.

Totodată, prin Decizia nr. 860 din 16 mai 2012 a Curții de Apel Iași, secția litigii de munca și asigurări sociale, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de T.I., în contradictoriu cu intimata C.J.P. Vaslui împotriva Deciziei civile nr. 21 din 3 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Iași. Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuenta T.I., înregistrat la data de 11 iulie 2012 pe rolul Curții de Apel lași, iar prin Decizia nr. 1371 din 10 octombrie 2012, competența de soluționare a recursului a fost declinată în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin Decizia nr. 1768 din data de 28 martie 2013, înalta Curte de Casație și Justiție, secția l civilă, a respins recursul declarat de revizuenta T.I., ca inadmisibil Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că hotărârea împotriva căreia s-a exercitat calea de atac a recursului este Decizia nr. 860 din data de 16 mai 2012 a Curții de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, prin care a fost respinsă cererea de revizuire împotriva Deciziei civile nr. 21 din 3 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Iași. Potrivit art. 328 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de aîac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită. S-a reținut că hotărârea atacată cu revizuire, respectiv Decizia nr. 21 din 3 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Iași este o decizie irevocabilă, fiind deci, în raport de dispozițiile art. 377 alin. 2 pct. 5 C. proc.

civ., nesusceptibilă de a fi recurată. Astfel, decizia pronunțată în soluționarea revizuirii fiind irevocabilă, nu mai poate fi atacată cu recurs, motiv pentru care declarând recurs împotriva respectivei decizii, revizuenta nu s-a conformat unei condiții specifice de admisibilitate a recursului in această materie. Împotriva Deciziei nr. 1768 din 28 martie 2013 a Înaltei Curți, T.U. a formulat contestație în anulare, arătând că este nemulțumită de modul în care instanța supremă a soluționat recursul declarat împotriva hotărârilor pronunțate de Curtea de Apel Iași. Înalta Curte de Casație șl Justiție, secția I ciIvilă, prin Decizia nr. 5190 din 12 noiembrie 2013 a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea T.I.

împotriva Deciziei nr. 1768 din data de 28 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Împotriva Deciziei nr. 5190 din 12 noiembrie 2013 și nr. 5267 din 14 noiembrie 2013, ambele pronunțate de Înalta Curte de Casație si Justiție, secția I civilă, T.I. a formulat contestație în anulare. Prin motivele contestației în anulare și prin completarea la aceste motive, contestatoarea a susținut, în esență, că a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 37842 emisă de C.J.P. Vaslui la data de 19 august 2010, prin care s-a dispus recalcularea pensiei de serviciu de care a beneficiat, având ca și consecință diminuarea venitului acesteia cu un procent de 57% și, deși în fond a avut câștig de cauză, în mod greșit recursul pârâtei a ibst admis iar acțiunea sa respinsă, întrucât instanța Curții de Apel Iași nu a ținut cont de faptul că legile care au stat ia baza recalculării pensiei sale de serviciu erau deja abrogate la data judecării căii de atac.

A solicitat ca cererea sa să fie analizată sub toate aspectele, să se constate că, în cauză, la soluționarea recursului declarat de pârâta C.J.P. Vaslui erau aplicabile dispozițiile art. 306 C. proc. civ. și, în consecință, să se dispună plata diferenței de pensie de la 1.143 lei lunar la 2.667 lei lunar, așa cum a fost calculată inițial. La termenul din 21 ianuarie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat, din oficiu, excepția inadmîsibîlitâții contestației în anulare, în raport de motivele invocate, excepție pe care o va analiza cu prioritate, fată de dispozițiile art. 137 C. proc. civ. Contestația în anulare este inadmisibilă, pentru considerentele care succed. Căile de atac și condițiile în care acestea pot fi exercitate, sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece legiuitorul a avut în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispozițiile art. 317 C. proc. civ. și ale art. 318 C. proc. civ. Potrivit art. 317 C. proc. civ., „ Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: 1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s~a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; 2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le~a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond." Totodată, potrivit art. 318 C. proc. civ. „Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare." Astfel, cazurile în care poate fi promovată contestația în anulare obișnuită sunt două: când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii și când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

Contestația în anulare specială, la rândul său, poate fi promovată în două ipoteze: când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale și când instanța, respingând recursul ori admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare. Textul are în vedere greșelile materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor. Prin urmare, pe calea contestației în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanță fondului raportului juridic dedus judecății. În speță, critici Ie formulate de contestatoare nu vizează niciuna din neregulile procedurale prevăzute expres și.

limitativ de art. 317 și 318 C. proc. civ., ci privesc pretinse greșeli de judecată, respectiv modul în care a fost soluționată contestația sa având ea obiect anuiarea deciziei de recalculare a pensiei de serviciu precum și modul în care au fost interpretate și aplicate dispoziții legale în materia pensiilor și asigurărilor sociale, care au avut ca rezultat respingerea contestației sale. Cum criticile invocate de contestatoarea T.I. nu pot fi încadrate în vreunul din motivele expres și limitativ prevăzute de art. 317-318 C. proc. civ., contestația în anulare va fi respinsă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de T.I. împotriva Deciziei nr. 5190 din 12 noiembrie 2013 și nr. 5267 din 14 noiembrie 2013, ambele pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 ianuarie 2015.