ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 95/2015

Deliberând asupra

cauzei civile de față, constată următoarele:

În Dosarul nr. 7664/84/2010, Tribunalul Sălaj,

secția civilă, prin sentința civilă nr. 6287 din 17 decembrie 2012 a respins,

ca nefondată, cererea reclamantei S. (S.) F. în contradictoriu cu C.J.P. Sălaj

privind anularea Deciziei de recalculare nr. 53787 din 20 august 2010, prin

care i s-a recalculat pensia de serviciu, înlocuind-o cu o pensie de asigurări

sociale potrivit Legii nr. 119/2010.

În Dosarul nr. 4309/84/2011,

prin sentința civilă nr. 5773 din 17 noiembrie 2011, Tribunalul Sălaj a admis

în parte acțiunea formulată de reclamanta S. (S.) F. în contradictoriu cu

pârâtele C.J.P. Sălaj, C.N.C.D. București și a anulat Decizia nr. 53787 din 18

iulie 2011 de revizuire a pensiei, menținând în consecință Decizia nr. 53787

din 18 februarie 2009 și drepturile dobândite în urma emiterii acesteia din urmă;

a fost obligată pârâta să achite reclamantei diferența, actualizată conform

indicelui de inflație, dintre pensia stabilită prin Decizia nr. 53787 din 18

februarie 2009 și pensia stabilită prin Decizia nr. 53787 din 18 iulie 2011,

pentru perioada 01 august 2011 - până la punerea în executare a prezentei; a

fost respinsă, ca nefondată, cererea reclamantei privind suspendarea deciziei

de revizuire a pensiei.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs pârâta C.J.P. Sălaj, solicitând modificarea sentinței

și respingerea acțiunii.

Curtea de Apel Cluj, secția

I civilă, prin Decizia nr. 1006 din 30 iunie 2014 a constatat perimat recursul

declarat de pârâta C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 5773 din 17

noiembrie 2011 a Tribunalului Sălaj.

La data de 8 iulie

2014 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți cererea de revizuire formulată de C.J.P.

Sălaj, prin care aceasta a solicitat în temeiul dispoz. art. 322 pct. 7 C.

proc. civ. revizuirea Deciziei nr. 1006 din 30 iunie 2014 a Curții de Apel

Cluj, secția I civilă, considerând-o contrară sentinței civile nr. 6287 din 17

decembrie 2012 a Tribunalului Sălaj.

În motivare, revizuenta

a susținut că între cele două pricini există identitate de obiect, cauză și

părți, dar soluțiile prin care au fost finalizate litigiile sunt diferite,

context în care se impune anularea deciziei atacate.

A susținut că

obiectul primului Dosar nr. 7664/84/2010 al Tribunalului Sălaj a fost

recalcularea pensiei după algoritmul Legii nr. 19/2000, iar obiectul celui de

al doilea Dosar nr. 4309/84/2011 al Tribunalului Sălaj a fost revizuirea drepturilor

de pensie de serviciu.

Învestită cu

soluționarea cererii de revizuire, prin declinare de la Curtea de Apel Cluj, secția

I civilă, Decizia nr. 1043 din 3 septembrie 2014, Înalta Curte la termenul de

judecată din data de 15 ianuarie 2015 a supus dezbaterii excepția

inadmisibilității revizuirii prin raportare la condițiile autorității de lucru

judecat, conform dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Analizând cu

prioritate, față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ., excepția

inadmisibilității cererii de revizuire, Înalta Curte o va admite, pentru

considerentele care succed:

Art. 322 pct. 7 C.

proc. civ. reglementează motivul de revizuire determinat de existența unor

hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade

deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași

calitate.

Fundamentul acestui

motiv de revizuire îl reprezintă puterea de lucru judecat și presupune

îndeplinirea mai multor condiții cumulative: să fie vorba de hotărâri

definitive contradictorii, hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină,

deci, să existe tripla identitate de elemente - părți, obiect și cauză,

hotărârile să fie pronunțate în dosare diferite, iar în cel de-al doilea proces

să nu se fi invocat excepția de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu

se fi discutat.

Pentru a se statua

asupra admisibilității unei cereri de revizuire, în această ipoteză legală,

trebuie îndeplinite următoarele condiții: să fie vorba despre hotărâri

definitive contradictorii, pronunțate nu în același proces, ci în procese

diferite, dar care să se refere la același litigiu (ceea ce presupune tripla

identitate de părți, obiect și cauză), iar în al doilea proces, să nu fi fost

invocată excepția puterii de lucru judecat sau, chiar dacă a fost invocată, să

nu se fi discutat.

Cele două decizii

invocate de către revizuentă nu îndeplinesc condiția cerută de textul de lege menționat

anterior, privind identitatea de obiect necesară pentru a putea vorbi despre

existența aceluiași litigiu.

Astfel, în primul

proces în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 6287 din 17 decembrie 2012 a

Tribunalului Sălaj, a fost atacată Decizia nr. 53787 din 20 august 2010 a C.J.P.

Sălaj, prin care s-a recalculat pensia de serviciu a intimatei S.F. și s-a

înlocuit aceasta cu pensia de asigurări sociale în temeiul Legii nr. 119/2010,

acțiunea fiind respinsă, ca nefondată.

În al doilea proces,

în care s-a pronunțat Decizia nr. 1006 din 30 iunie 2014 a Curții de Apel Cluj,

s-a constatat perimat recursul împotriva sentinței civile nr. 5773 din 17

noiembrie 2011 a Tribunalului Sălaj, prin care s-a dispus anularea Deciziei nr.

53787 din 18 iulie 2011 a C.J.P. Sălaj de revizuire a pensiei intimatei S.F. (stabilindu-i-se

un alt cuantum în baza O.U.G. nr. 59/2011), s-a menținut Decizia nr. 53787 din

18 februarie 2009 și drepturile dobândite în urma emiterii acesteia în temeiul

Legii nr. 567/2004, republicată.

Comparând obiectul

celor două procese în care au fost pronunțate celor două decizii civile pretins

contrare, Înalta Curte observă că acesta este diferit, întrucât vizează decizii

diferite, care au identic numai numărul de înregistrare, fiind emise la date

diferite, iar temeiul juridic al celor două decizii rezidă în acte normative

distincte unul de celălalt.

Nefiind astfel

îndeplinită una din condițiile autorității de lucru judecat, respectiv

identitatea de obiect,

Înalta

Curte, în temeiul dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., constată că,

în speță, nu sunt îndeplinite condițiile presupuse de cazul de revizuire

prevăzut de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și, pe cale de

consecință, cererea de revizuire nu este admisibilă, urmând a fi respinsă ca

atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de C.J.P. Sălaj împotriva Deciziei

civile nr. 1006 din 30 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 ianuarie 2015.