ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3975/2018

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița la data de 18 iulie 2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Ialomița, a solicitat anularea deciziei de recalculare a pensiei, acordarea drepturilor de pensie ce i se cuvin prin utilizarea la stabilirea punctajului mediu anual a stagiului complet de cotizare de 24 de ani, drept obținut prin hotărâre judecătorească și plata diferențelor rezultate urmare a recalculării pe o perioadă de 3 ani în conformitate cu art. 13 din Decretul-Lege nr. 167/1958, începând cu data de 1 ianuarie 2016, conform pct. 6 din Legea nr. 192/2015, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație.

Prin Sentința civilă nr. 1483F din 16 octombrie 2017, Tribunalul Ialomița a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Ialomița.

A dispus anularea Deciziei nr. 44564 din 30 mai 2017 emisă de pârâta C.J.P. Ialomița.

A obligat pârâta să procedeze la emiterea unei decizii de recalculare a drepturilor de pensie ale reclamantului privind aplicarea prevederilor art. 169

1

din Legea nr. 263/2010, iar la stabilirea punctajului mediu anual suplimentar acordat pentru activitatea desfășurată în grupa I de muncă să utilizeze un stagiu complet de cotizare de 24 de ani, începând cu 1 ianuarie 2016.

A obligat pârâta la plata către reclamant a diferențelor dintre pensia încasată și pensia recalculată potrivit prezentei sentințe, începând cu data de 1 ianuarie 2016, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.

Prin Decizia nr. 1583 din 4 aprilie 2018, Curtea de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis apelul formulat de pârâta Casa Județeană de Pensii Ialomița împotriva Sentinței civile nr. 1483F din 16 octombrie 2017, pronunțate de Tribunalul Ialomița.

A schimbat sentința apelată, în sensul că a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea hotărârii.

Analizând recursul în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. cu referire la cele ale art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul prezentului dosar se încadrează în sfera cererilor privitoare la conflictele de muncă și de asigurări sociale, reprezentând o acțiune formulată la data de 18 iulie 2017, prin care reclamantul A. a solicitat anularea deciziei de recalculare a pensiei și acordarea drepturilor de pensie ce i se cuvin.

Conform art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.:

"În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 (termen care, prin O.U.G. nr. 65/2015, a fost extins până la data de 31 decembrie 2016 și, ulterior, prin O.U.G. nr. 95/2016, până la data de 31 decembrie 2018) nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv."

În speță, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Decizia nr. 1583 din data de 4 aprilie 2018 a soluționat apelul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Ialomița împotriva Sentinței civile nr. 1483F din 16 octombrie 2017, pronunțate de Tribunalul Ialomița. Decizia este definitivă.

Dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ. prevăd că sunt hotărâri definitive "hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs", iar dispozițiile art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ. prevăd că "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Textele procedurale enunțate reglementează posibilitatea ca anumite categorii de hotărâri să fie atacate numai cu apel, ceea ce configurează într-un mod mai pronunțat față de vechea reglementare caracterul recursului de cale extraordinară de atac.

De asemenea, modul de reglementare a căilor de atac nu este de natură să afecteze procedura judiciară echitabilă, astfel cum este aceasta consacrată de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât dreptul la un tribunal nu impune obligativitatea dublului grad de jurisdicție în materie civilă sau instituirea căii de atac a recursului în toate materiile, dacă accesul la un tribunal cu plenitudine de jurisdicție este efectiv, statele având o marjă de apreciere în organizarea sistemului căilor de atac.

Așadar, accesul liber la justiție nu înseamnă accesul la toate structurile judecătorești și la toate gradele de jurisdicție, acest drept putând fi supus unor condiționări de fond și de formă, iar existența uneia ori a mai multor căi de atac nu este impusă, pentru toate cazurile, nici de Constituție și nici de vreun tratat internațional la care România este parte.

Față de considerentele expuse, Decizia civilă nr. 1583 din data de 4 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București nu este supusă căii de atac a recursului, Înalta Curte urmând să respingă recursul declarat de reclamantul A., ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 1583 din data de 4 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - CL