ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1229/2023

HOTĂRÂRE

16.05.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1229/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 16 mai 2023

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Ialomița, secția Civilă, la data de 5 august 2022, sub nr. x/2022, reclamantele A. și B. au solicitat obligarea pârâtului Tribunalul Ialomița la actualizarea pensiei de serviciu prin recalcularea ei pe baza valorii de referință sectoriala (VRS) de 605,225 RON, cuantum ce reprezintă VRS de 484,18 RON, la care se adaugă majorarea de 25%, prevăzută de art. III, din O.U.G. nr. 20/2016, pentru perioada 01 august 2016 - 31 decembrie 2021; s-a mai solicitat actualizarea pensiei de serviciu prin recalcularea ei raportat la coeficientul de multiplicare de 19%, prevăzut în Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, lit. A), pct. 13, începând cu data de 09.04.2015 și, în continuare, ca drept câștigat; reclamantele au solicitat plata diferențelor bănești rezultate din cele doua recalculări a pensiei de serviciu, precum și actualizarea acestor sume cu indicele de inflație, pentru acoperirea prejudiciului cauzat de fluctuațiile monetare, precum și dobânda legală penalizatoare aferentă, datorată în temeiul O.G. nr. 13/2011, de la data scadenței fiecărei pensii lunare - data de 12 a fiecărei luni calendaristice - și pana la data plății efective a diferențelor rezultate din recalculare; s-a mai solicitat transmiterea adeverinței-tip privind actualizarea pensiilor de serviciu ale judecătorilor cu aceste calcule, către Casa Județeană de Pensii Ialomița, în vederea emiterii deciziei de actualizare a pensiei de serviciu, în cuantumul legal recalculat, pentru fiecare reclamantă în parte, raportat la VRS 605,225 RON, precum și la coeficientul de multiplicare de 19%, începând cu data de 1 august 2016, respectiv data de 9 aprilie 2015, precum și evidențierea drepturilor restante pentru perioada cuprinsă între 1 august 2016, respectiv 9 aprilie 2015 și data plății efective; s-a solicitat comunicarea către fiecare dintre reclamante a setului complet de acte transmis către Casa Județeană de Pensii Ialomița, acte rezultate în urma recalculării pensiei de serviciu prin aplicarea valorii de referință sectoriala de 605,225 RON, precum și prin aplicarea coeficientului de multiplicare de 19%, inclusiv actualizarea acestor sume cu indicele de inflație și dobânda legală penalizatoare, datorată în temeiul O.G. nr. 13/2011, de la data scadenței fiecărei pensii lunare, data de 12 a fiecărei luni calendaristice și până la data plății efective a diferențelor rezultate din recalculare; în final, s-a solicitat comunicarea către fiecare reclamantă în parte a setului complet de acte transmis către Casa Județeană de Pensii Ialomița și pe viitor, ori de cate ori li se actualizează pensiile de serviciu.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, art. 20 din H.G. nr. 1275/2005, art. 1535, art. 1385, art. 1531 C. civ., O.U.G. nr. 27/2006, O.U.G. nr. 20/2016, O.G. nr. 13/2011, Legea nr. 45/2007, Legea nr. 71/2015, Legea-cadru nr. 153/2017, Decizia nr. 36 din 4 iunie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 794 din 16 decembrie 2016, pronunțată de Curtea Constituțională, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.029 din 21 decembrie 2016.

Prin sentința civilă nr. 1174 F din 31 octombrie 2022, pronunțată de Tribunalul Ialomița, secția Civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepția necompetenței teritoriale și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Constanța.

În considerentele acestei sentințe, prima instanță a reținut că reclamantele au fost salariate ale Tribunalului Ialomița, respectiv Judecatoria Slobozia, instituție care are calitatea de pârât în cauză. Prin urmare, s-a constatat că, potrivit art. 127 C. proc. civ., reclamantele ar fi trebuit să sesizeze unul dintre tribunalele aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu aceea în a cărei circumscripție se află Tribunalul Ialomița.

Prin sentința civilă nr. 990 din 30 martie 2023, Tribunalul Constanța, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competenta soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Ialomița și s-a dispus trimiterea cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

În pronunțarea acestei sentințe, s-au evocat dispozițiile art. 127 alin. (2) - (2

) și (3) C. proc. civ., reținându-se că reclamantele au înțeles să învestească instanța de judecată de la domiciliul lor, respectiv Tribunalul Ialomița, alegerea instanței competente fiind lăsată exclusiv la aprecierea acestora. Prin urmare, s-a constatat că nici reclamantele, nici pârâtul și nici instanța, din oficiu, nu putea invoca necompetența teritorială a Tribunalului Ialomița și, deși Tribunalul Constanța este deopotrivă competent teritorial să judece cererea, reclamantele au optat pentru învestirea Tribunalului Ialomița, dând eficiență sintagmei imperative "poate sesiza" din cuprinsul art. 127 alin. (2)

C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 7 aprilie 2023.

Înalta Curte, constatând existența conflictului negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Ialomița, secția Civilă, pentru următoarele considerente:

Reclamantele, judecători pensionați la data introducerii acțiunii, au învestit Tribunalul Ialomița cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, pârât fiind Tribunalul Ialomița.

Potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.", iar potrivit alin. (2

) al aceluiași articol, aceste dispoziții se aplică în mod corespunzător și când o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

Dispozițiile legale evocate enunțate reprezintă norme derogatorii de la cele de drept comun și instituie o competență facultativă între instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii și una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află prima instanță sesizată.

În cauză, Tribunalul Ialomița are calitatea de pârât, împrejurare ce atrage incidența art. 127 alin. (2

) C. proc. civ., însă utilizarea, în cuprinsul art. 127 alin. (2) C. proc. civ., a verbului "poate" relevă că reclamantul este cel care decide dacă se prevalează sau nu de posibilitatea de a se adresa unei instanțe de același grad, aflată în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă.

Reclamantele nu au înțeles însă să se îndrepte în fața unei asemenea instanțe, ci au învestit cu soluționarea litigiului chiar Tribunalul Ialomița, care are calitatea de pârât.

Astfel, acestea și-au manifestat opțiunea, în condițiile art. 116 C. proc. civ., între instanțele deopotrivă competente, determinând competența Tribunalului Ialomița în soluționarea cererii de chemare în judecată.

Totodată, se constată că dispozițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. sunt de ordine privată. Așadar, dreptul de opțiune aparține în mod exclusiv părții reclamante, ceea ce înseamnă că, odată ce reclamanta și-a manifestat opțiunea de a introduce acțiunea chiar la Tribunalul Ialomița, care are și calitatea de pârât în cauză, rezultă că această instanță a devenit competentă teritorial să soluționeze cauza, instanța astfel învestită neavând dreptul de a cenzura procedural, din oficiu, acest drept de opțiune.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului Ialomița.