ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 260/2015
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 260/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra
contestației în anulare de față, constată:
Prin încheierea de
ședință nr. 4333 din 08 octombrie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. 3979/1/2013, s-a respins cererea
formulată de petentul F.M. prin care s-a solicitat strămutarea judecării
procesului civil ce formează obiectul Dosarului nr. 192/233/2007* al Curții de
Apel Galați, cerere de strămutare întemeiată pe motive de bănuială legitimă.
Împotriva
încheierii sus-menționate au formulat contestație în anulare, pe rolul Înaltei
Curți de Casație și Justiție, contestatorii S.M. și Asociația de locatari nr.
761 Galați, calea extraordinară de atac de retractare fiind înregistrată la 16
octombrie 2013.
La
termenul din 5 noiembrie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I
civilă, a dispus, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. de la 1865,
suspendarea judecării contestației în anulare pentru nejustificată a părților.
Cauza a
fost repusă pe rol, din oficiu, în vederea discutării perimării.
La
termenul din 27 ianuarie 2015, Înalta Curte a reținut contestația în anulare în
pronunțare pe excepția perimării, ce se impune a fi admisă pentru următoarele
considerente:
Potrivit
art. 248 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, orice cerere de chemare în
judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de
reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor,
dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, în materie civilă.
Rezultă
că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza
procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și
această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții.
Astfel
spus, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit în
cauză nici un act de procedură în vederea judecării ei, situație datorată
lipsei de diligență a părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea
posibilitatea să o facă.
Aceasta
este și situația în speță, în care, după suspendarea judecării cauzei în
temeiul art. 242 pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 5
noiembrie 2013, părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un
an fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății
contestației în anulare.
Reținând,
așadar, întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248
alin. (1) C. proc. civ., văzând, totodată, că potrivit aceluiași text de lege
perimarea operează de drept și că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc.
civ. ea se poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează
să constate perimată contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată
perimată contestația în anulare formulată de contestatorii S.M. și Asociația de
locatari nr. 761 Galați împotriva încheierii de ședință nr. 4333 din 08 octombrie
2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2015.
Procesat
de GGC - GV