ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 14.10.2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2842/2008

HOTĂRÂRE
14.10.2008
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2842/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 3 din 21 martie 2007

pronunțată în Dosarul nr. 3925/112/2006 al Tribunalului Bistrița Năsăud s-a

respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de către reclamantele M.S. și N.I.

având ca obiect constatarea nulității sau în subsidiar, anularea Hotărârilor

A.G.E.A. nr. 401, 402 și 403 din 30 octombrie 2006 adoptate de către pârâta SC

Reclamantele au mai

fost obligate la plata cheltuielilor de judecată ocazionate pârâtei de

prezentul litigiu, în sumă de 1.000 lei.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a constata, în baza actului constitutiv actualizat, că

pârâta este o societate comercială pe acțiuni având ca și acționari persoanele

înscrise la art. 1 din actul constitutiv, printre care și reclamantele.

În baza Hotărârii

A.G.E.A. nr. 343 din 04 august 2006 s-a hotărât majorarea capitalului social și

modificarea structurii acționariatului prin emisiunea unor noi acțiuni și

includerea acționarului Șut Eugen.

A constatat instanța

de fond că potrivit art. 1 din această hotărâre, doar o parte din totalul de

4624 acțiuni noi emise, respectiv un nr. de 97 de acțiuni au fost oferite spre

subscriere acționarilor existenți, iar pentru diferența de 4.527 acțiuni

adunarea generală extraordinară a ridicat tuturor acționarilor dreptul de preferință

pentru subscrierea lor, acțiunile urmând a fi oferite spre subscriere, exclusiv

și în mod direct, partenerului strategic cooptat, și anume SC P.B. din

Republica Cehă, care a depus cererea de subscriere de acțiuni însoțită de anexa

de negociere.

Instanța de fond a

procedat mai apoi la analiza separată a fiecăreia dintre hotărârile atacate, în

raport de motivele invocate de către reclamante și a constatat următoarele:

Referitor la Hotărârea

A.G.E.A. nr. 401 din 24 octombrie 2006, prin care s-a confirmat ridicarea

dreptului de preferință la subscrierea pachetului majoritar de acțiuni,

instanța de fond a constatat că pentru prima dată prin Hotărârea nr. 342 din 4

august 2008 A.G.E.A. a pârâtei a decis ridicarea dreptului de preferință, iar

acea hotărâre a rămas definitivă prin neatacarea ei, iar reluarea în discuție a

celor hotărâre deja, face inutilă analiza celei de a doua hotărâri prin prisma

prevederilor art. 217 din Legea nr. 31/1990, în forma în vigoare la data

adoptării hotărârii atacate.

A mai constatat

instanța de fond că prin aceeași hotărâre s-a aprobat raportul

administratorului privind subscrierea acțiunilor și efectuarea vărsămintelor de

către acționarii inițiali, raportul administratorului privind acționarul

strategic cooptat, noua structură a acționariatului urmare a majorării

capitalului social, în baza unui vot afirmativ de 82,95%, diferența

reprezentând voturi împotrivă sau abțineri de la vot.

Prin prisma acestor

considerente, a apreciat instanța de fond că este neîntemeiată oferta de plată

urmată de consemnațiune promovată de către reclamante, privind achiziționarea

de noi acțiuni.

În privința Hotărârii

A.G.E.A. nr. 402 din 24 octombrie 2006, instanța de fond a constatat că

susținerile reclamantelor referitoare la nelegalitatea plăților dispuse de

către adunarea generală către administratorul P.C. nu se justifică.

A arătat instanța de

fond că este de principiu că cedarea folosinței unui bun de către un proprietar

nu se face în mod gratuit deoarece folosința bunului este urmată de micșorarea

valorii bunului. A constatat instanța de fond că fișa mijlocului fix nu

confirmă existența contractului de comodat și coroborat cu mențiune „închiriat

fără chirie” se justifică plata dispusă de către adunarea generală.

Referitor la cea de-a

doua critică adusă de către reclamante aceleiași hotărâri, instanța de fond a

apreciat că aceasta este neîntemeiată, întrucât prin hotărârea criticată s-au

analizat și finalizat o serie de aspecte privind buna funcționare a societății,

prin intermediul unor măsuri ce vizează organizarea, funcționarea sau

competitivitatea societății, aspecte ce exced controlului instanței

judecătorești.

Referitor la Hotărârea

A.G.E.A. nr. 403/2006, instanța de fond a constatat că adoptarea acestei

hotărâri este urmarea directă a majorării capitalului social și al cooptării

unor noi acționari, fiind o hotărâre de confirmare a structurii acționariatului

rezultat în urma operațiunii de majorare a capitalului social. A constatat

instanța de fond că prin aceeași hotărâre s-a reglementat și o corectă

participare a acționarilor la profit și pierderi, proporțională cu participarea

lor la constituirea capitalului social.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel reclamantele.

Curtea de Apel Cluj,

secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, cu Decizia nr. 250

din 15 noiembrie 2007 a admis în parte apelul reclamantelor, a schimbat în

parte sentința instanței de fond și admițând în parte acțiunea a constatat

nulitatea absolută a art. 3 din Hotărârea A.G.E.A. nr. 403 din 30 octombrie 2006

adoptată de pârâta SC S. SA Bistrița, fiind menținute restul dispozițiilor

sentinței.

În pronunțarea

acestei hotărâri, instanța a reținut ca nelegală, în raport de prevederile

Legii nr. 31/1990 (art. 112) stabilirea prin art. 3 din Hotărârea nr. 403/2006

a adoptării hotărârilor A.G.O.A. și A.G.E.A. cu cvorumul de 65% din capitalul

social, indiferent că este prima sau a doua convocare în cazul modificărilor

aduse actului constitutiv, dizolvarea voluntară, fuziunea, divizarea, numirea,

suspendarea, revocarea administratorilor, inclusiv a președintelui consiliului

de administrație, răspunderea administratorului.

S-a reținut de către

instanța de apel că nu se poate crea acționarilor o situație mai împovărătoare

decât cea permisă de Legea nr. 31/1990.

Împotriva acestei

ultime hotărâri au declarat recurs reclamantele și pârâta.

Reclamantele au

invocat art. 304 pct. 9 și art. 312 C. proc. civ. susținând că, greșit au fost

respinse susținerile referitoare la nulitatea Hotărârii A.G.E.A. nr. 401/2006

privind majorarea capitalului social și Hotărârea nr. 402/2006 privind

adoptarea unor măsuri pentru activitatea societății și Hotărârea nr. 403/2006,

pentru modificarea actului constitutiv, respectiv restul punctelor, decât pct.

3 ce a fost admis.

S-au formulat următoarele

critici:

- greșit instanța de

apel a reținut că lipsa mențiunilor privind numărul de acțiuni prezente și

reprezentate în A.G.A. este sancționată cu nulitatea relativă, chiar dacă Legea

nr. 31/1990, în forma atunci în vigoare, nu prevedea nulitatea absolută,

întrucât consecința este adoptarea unei hotărâri nelegale;

- este nelegală

soluția pronunțată privind Hotărârea A.G.E.A. nr. 401/2006, ridicarea dreptului

de preferință la subscrierea pachetului majoritar de acțiuni din 26 octombrie 2006,

pe motiv că a existat o Hotărâre A.G.E.A. anterioară nr. 343/2006;

- este nelegală

hotărârea de plată a sumei de 10.000 lei către administratorul P.C., drept

chirie pe perioada 1998-2006, întrucât nu a existat un contract de închiriere

pentru mașina de tipărit;

- hotărârea de

modificare a structurii acționariatului, prin introducerea a doi noi acționari

este nelegală și încalcă dreptul de a subscrie noi acțiuni la capitalul social

și s-a redus și cota de profit.

Pârâta SC S. SA

Bistrița prin recursul declarat în temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ. a susținut că fără temei s-a admis anularea art. 3 din Hotărârea A.G.E.A.

nr. 403/2006, întrucât legea permite stabilirea prin actul constitutiv a unui

cvorum mai ridicat, ceea ce consolidează drepturile acționarilor minoritari.

S-a făcut o

interpretare greșită a dispozițiilor art. 112 și 115 din Legea nr. 31/1990,

întrucât aceste prevederi legale stipulează un cvorum minim de prezență și de

vot pentru validitatea hotărârilor adoptate.

Recursul

reclamantelor este nefondat și urmează să fie respins pentru următoarele

motive:

Sunt fără temei

susținerile reclamantelor privind nulitatea Hotărârilor A.G.A. atacate întrucât

prin acestea nu se menționează numărul acțiunilor deținute de acționarii

prezenți.

Instanța de apel a

reținut întemeiat că prevederile art. 131 din Legea nr. 31/1990 sunt dispoziții

supletive. De altfel, reclamantele nu au arătat în concret că nu s-a respectat

prezența acționarilor.

Nu pot fi primite

nici criticile referitoare la Hotărârea A.G.E.A. nr. 401/2006, întrucât așa cum

au reținut instanțele de fond și apel, prin această hotărâre s-a confirmat o

hotărâre anterioară, neatacată de reclamante.

Referitor la plata

sumei de 10.000 lei, aceasta nu poate forma obiectul acțiunii în anulare, ci,

așa cum a reținut instanța de apel, este o problemă comercială.

Sunt nefondate

criticile privind ridicarea dreptului de preferință la subscrierea pachetului

majoritar de acțiuni, întrucât această

manieră

a operat prin efectul Hotărârii A.G.E.A. nr. 343

din 4 august 2006 hotărâre ce nu a fost atacată de reclamante și nu mai pot fi

redeschise dezbaterile și reanalizarea unei hotărâri anterioare.

Pe acest motiv sunt de înlăturat și criticile

de introducere a unor noi acționari, întrucât Hotărârile A.G.A. s-au luat cu

respectarea Legii nr. 31/1990.

Recursul pârâtei este

nefondat și urmează să fie respins, întrucât:

Art. 112 din Legea nr.

31/1990, în forma în vigoare de la data adoptării Hotărârilor A.G.A. atacate,

prevedea condițiile pentru validitatea deliberărilor.

Art. 3 din Hotărârea A.G.A.

nr. 403/2006 a prevăzut modificarea actului constitutiv în sensul stabilirii

unei prezențe superioare legii și anume 65% din capitalul social ca urmare,

hotărârea instanței de apel de a anula acest articol ce contravenea dispozițiilor

legale, de la acea dată este legală.

Așa fiind, hotărârea

atacată fiind temeinică și legală, recursurile urmează să fie respinse ca

nefondate.

Respinge, ca

nefondate,

recursurile

declarate de reclamantele M.S. și N.I. și pârâta SC S. SA Bistrița împotriva Deciziei

nr. 250 din 15 noiembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 octombrie 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-01-23
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 125/2008
rea capitalului social prin emiterea de noi acțiuni a fost hotărâtă fără stabilirea primei de emisiune, drepturile acționarilor nu au fost prejudiciate cât timp prin hotărârea din 4 iulie 2007, s-a acordat acestora dreptul de preferință la
ÎCCJ 2010-09-30
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3053/2010
Asupra recursurilor de față, Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată, la data de 8 octombrie 2008, reclamantul P.C.M. a chemat-o în judecată pe pârâta SC C. SA pentru ca prin hotărârea pe care o
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1409/2010
. și B.V.B.R. în cadrul raportului curent din data de 26 august 2008, număr de înregistrare la 26 august 2008. De asemenea, hotărârea a fost depusă la O.R.C. spre înregistrare conform încheierii din 28 august 2008 a judecătorului delegat la
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83287)
. Majorarea capitalului social. Drept de preferință În cazul măririi capitalului social prin emiterea de acțiuni noi, legea recunoaște acționarilor existenți un drept de preferință la subscrierea noilor acțiuni proporțional cu numărul acțiu
ÎCCJ 2008-04-03
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1342/2008
a capitalului social respectiv „prin compensarea unor creanțe lichide și exigibile ale societății cu acțiuni ale acesteia”. În speță s-a realizat majorarea capitalului social prin emisiunea unui număr de 40.000 de noi acțiuni, exclusiv în f
Sursă