ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2842/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 3 din 21 martie 2007 pronunțată în Dosarul nr. 3925/112/2006 al Tribunalului Bistrița Năsăud s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de către reclamantele M.S. și N.I. având ca obiect constatarea nulității sau în subsidiar, anularea Hotărârilor A.G.E.A. nr. 401, 402 și 403 din 30 octombrie 2006 adoptate de către pârâta SC S. SA Bistrița. Reclamantele au mai fost obligate la plata cheltuielilor de judecată ocazionate pârâtei de prezentul litigiu, în sumă de 1.000 lei. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constata, în baza actului constitutiv actualizat, că pârâta este o societate comercială pe acțiuni având ca și acționari persoanele înscrise la art. 1 din actul constitutiv, printre care și reclamantele.

În baza Hotărârii A.G.E.A. nr. 343 din 04 august 2006 s-a hotărât majorarea capitalului social și modificarea structurii acționariatului prin emisiunea unor noi acțiuni și includerea acționarului Șut Eugen. A constatat instanța de fond că potrivit art. 1 din această hotărâre, doar o parte din totalul de 4624 acțiuni noi emise, respectiv un nr. de 97 de acțiuni au fost oferite spre subscriere acționarilor existenți, iar pentru diferența de 4.527 acțiuni adunarea generală extraordinară a ridicat tuturor acționarilor dreptul de preferință pentru subscrierea lor, acțiunile urmând a fi oferite spre subscriere, exclusiv și în mod direct, partenerului strategic cooptat, și anume SC P.B. din Republica Cehă, care a depus cererea de subscriere de acțiuni însoțită de anexa de negociere.

Instanța de fond a procedat mai apoi la analiza separată a fiecăreia dintre hotărârile atacate, în raport de motivele invocate de către reclamante și a constatat următoarele: Referitor la Hotărârea A.G.E.A. nr. 401 din 24 octombrie 2006, prin care s-a confirmat ridicarea dreptului de preferință la subscrierea pachetului majoritar de acțiuni, instanța de fond a constatat că pentru prima dată prin Hotărârea nr. 342 din 4 august 2008 A.G.E.A. a pârâtei a decis ridicarea dreptului de preferință, iar acea hotărâre a rămas definitivă prin neatacarea ei, iar reluarea în discuție a celor hotărâre deja, face inutilă analiza celei de a doua hotărâri prin prisma prevederilor art. 217 din Legea nr. 31/1990, în forma în vigoare la data adoptării hotărârii atacate.

A mai constatat instanța de fond că prin aceeași hotărâre s-a aprobat raportul administratorului privind subscrierea acțiunilor și efectuarea vărsămintelor de către acționarii inițiali, raportul administratorului privind acționarul strategic cooptat, noua structură a acționariatului urmare a majorării capitalului social, în baza unui vot afirmativ de 82,95%, diferența reprezentând voturi împotrivă sau abțineri de la vot. Prin prisma acestor considerente, a apreciat instanța de fond că este neîntemeiată oferta de plată urmată de consemnațiune promovată de către reclamante, privind achiziționarea de noi acțiuni. În privința Hotărârii A.G.E.A. nr. 402 din 24 octombrie 2006, instanța de fond a constatat că susținerile reclamantelor referitoare la nelegalitatea plăților dispuse de către adunarea generală către administratorul P.C.

nu se justifică. A arătat instanța de fond că este de principiu că cedarea folosinței unui bun de către un proprietar nu se face în mod gratuit deoarece folosința bunului este urmată de micșorarea valorii bunului. A constatat instanța de fond că fișa mijlocului fix nu confirmă existența contractului de comodat și coroborat cu mențiune „închiriat fără chirie” se justifică plata dispusă de către adunarea generală. Referitor la cea de-a doua critică adusă de către reclamante aceleiași hotărâri, instanța de fond a apreciat că aceasta este neîntemeiată, întrucât prin hotărârea criticată s-au analizat și finalizat o serie de aspecte privind buna funcționare a societății, prin intermediul unor măsuri ce vizează organizarea, funcționarea sau competitivitatea societății, aspecte ce exced controlului instanței judecătorești.

Referitor la Hotărârea A.G.E.A. nr. 403/2006, instanța de fond a constatat că adoptarea acestei hotărâri este urmarea directă a majorării capitalului social și al cooptării unor noi acționari, fiind o hotărâre de confirmare a structurii acționariatului rezultat în urma operațiunii de majorare a capitalului social. A constatat instanța de fond că prin aceeași hotărâre s-a reglementat și o corectă participare a acționarilor la profit și pierderi, proporțională cu participarea lor la constituirea capitalului social. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamantele. Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, cu Decizia nr. 250 din 15 noiembrie 2007 a admis în parte apelul reclamantelor, a schimbat în parte sentința instanței de fond și admițând în parte acțiunea a constatat nulitatea absolută a art. 3 din Hotărârea A.G.E.A.

nr. 403 din 30 octombrie 2006 adoptată de pârâta SC S. SA Bistrița, fiind menținute restul dispozițiilor sentinței. În pronunțarea acestei hotărâri, instanța a reținut ca nelegală, în raport de prevederile Legii nr. 31/1990 (art. 112) stabilirea prin art. 3 din Hotărârea nr. 403/2006 a adoptării hotărârilor A.G.O.A. și A.G.E.A. cu cvorumul de 65% din capitalul social, indiferent că este prima sau a doua convocare în cazul modificărilor aduse actului constitutiv, dizolvarea voluntară, fuziunea, divizarea, numirea, suspendarea, revocarea administratorilor, inclusiv a președintelui consiliului de administrație, răspunderea administratorului. S-a reținut de către instanța de apel că nu se poate crea acționarilor o situație mai împovărătoare decât cea permisă de Legea nr. 31/1990.

Împotriva acestei ultime hotărâri au declarat recurs reclamantele și pârâta. Reclamantele au invocat art. 304 pct. 9 și art. 312 C. proc. civ. susținând că, greșit au fost respinse susținerile referitoare la nulitatea Hotărârii A.G.E.A. nr. 401/2006 privind majorarea capitalului social și Hotărârea nr. 402/2006 privind adoptarea unor măsuri pentru activitatea societății și Hotărârea nr. 403/2006, pentru modificarea actului constitutiv, respectiv restul punctelor, decât pct. 3 ce a fost admis. S-au formulat următoarele critici: - greșit instanța de apel a reținut că lipsa mențiunilor privind numărul de acțiuni prezente și reprezentate în A.G.A. este sancționată cu nulitatea relativă, chiar dacă Legea nr. 31/1990, în forma atunci în vigoare, nu prevedea nulitatea absolută, întrucât consecința este adoptarea unei hotărâri nelegale; - este nelegală soluția pronunțată privind Hotărârea A.G.E.A.

nr. 401/2006, ridicarea dreptului de preferință la subscrierea pachetului majoritar de acțiuni din 26 octombrie 2006, pe motiv că a existat o Hotărâre A.G.E.A. anterioară nr. 343/2006; - este nelegală hotărârea de plată a sumei de 10.000 lei către administratorul P.C., drept chirie pe perioada 1998-2006, întrucât nu a existat un contract de închiriere pentru mașina de tipărit; - hotărârea de modificare a structurii acționariatului, prin introducerea a doi noi acționari este nelegală și încalcă dreptul de a subscrie noi acțiuni la capitalul social și s-a redus și cota de profit. Pârâta SC S. SA Bistrița prin recursul declarat în temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. a susținut că fără temei s-a admis anularea art. 3 din Hotărârea A.G.E.A.

nr. 403/2006, întrucât legea permite stabilirea prin actul constitutiv a unui cvorum mai ridicat, ceea ce consolidează drepturile acționarilor minoritari. S-a făcut o interpretare greșită a dispozițiilor art. 112 și 115 din Legea nr. 31/1990, întrucât aceste prevederi legale stipulează un cvorum minim de prezență și de vot pentru validitatea hotărârilor adoptate. Recursul reclamantelor este nefondat și urmează să fie respins pentru următoarele motive: Sunt fără temei susținerile reclamantelor privind nulitatea Hotărârilor A.G.A. atacate întrucât prin acestea nu se menționează numărul acțiunilor deținute de acționarii prezenți. Instanța de apel a reținut întemeiat că prevederile art. 131 din Legea nr. 31/1990 sunt dispoziții supletive.

De altfel, reclamantele nu au arătat în concret că nu s-a respectat prezența acționarilor. Nu pot fi primite nici criticile referitoare la Hotărârea A.G.E.A. nr. 401/2006, întrucât așa cum au reținut instanțele de fond și apel, prin această hotărâre s-a confirmat o hotărâre anterioară, neatacată de reclamante. Referitor la plata sumei de 10.000 lei, aceasta nu poate forma obiectul acțiunii în anulare, ci, așa cum a reținut instanța de apel, este o problemă comercială. Sunt nefondate criticile privind ridicarea dreptului de preferință la subscrierea pachetului majoritar de acțiuni, întrucât această manieră a operat prin efectul Hotărârii A.G.E.A. nr. 343 din 4 august 2006 hotărâre ce nu a fost atacată de reclamante și nu mai pot fi redeschise dezbaterile și reanalizarea unei hotărâri anterioare.

Pe acest motiv sunt de înlăturat și criticile de introducere a unor noi acționari, întrucât Hotărârile A.G.A. s-au luat cu respectarea Legii nr. 31/1990. Recursul pârâtei este nefondat și urmează să fie respins, întrucât: Art. 112 din Legea nr. 31/1990, în forma în vigoare de la data adoptării Hotărârilor A.G.A. atacate, prevedea condițiile pentru validitatea deliberărilor. Art. 3 din Hotărârea A.G.A. nr. 403/2006 a prevăzut modificarea actului constitutiv în sensul stabilirii unei prezențe superioare legii și anume 65% din capitalul social ca urmare, hotărârea instanței de apel de a anula acest articol ce contravenea dispozițiilor legale, de la acea dată este legală. Așa fiind, hotărârea atacată fiind temeinică și legală, recursurile urmează să fie respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantele M.S. și N.I. și pârâta SC S. SA Bistrița împotriva Deciziei nr. 250 din 15 noiembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2008.