ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1342/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 867/2007 a Tribunalului

Sălaj a fost respinsă acțiunea reclamantei S.I.F. Banat Crișana în

contradictoriu cu pârâta SC P. SA ZALĂU acțiunea prin care reclamanta

solicitase anularea hotărârii AGEA nr. 1 din 16 mai 2006 în ce privește pct. 2

referitor la majorarea capitalului social, respectiv pct. 3 referitor la

modificarea statutului, cu menționarea hotărârii în Registrul Comerțului.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a

reținut că hotărârea AGEA contestată îndeplinește condițiile prevăzute de lege

atât sub aspectul procedurilor de convocare, publicitate, cât și sub aspectul

condițiilor impuse prin art. 217 alin. (3) din Legea nr. 31/1990; reclamanta

și-a exprimat dreptul de preferință astfel cum este reglementat de art. 217

alin. (1) din Legea nr. 31/1990, în sensul că nu a fost de acord cu hotărârea

AGEA, ceea ce nu este echivalent cu o interdicție a exprimării dreptului de

preferință.

Împotriva acestei soluții a promovat apel

reclamanta arătând că majorarea capitalului social s-a realizat cu nesocotirea

dreptului său de preferință, iar prin această majorare capitalul său s-a

diminuat de la 27,32% la 9,38%.

De asemenea prin pct. III al hotărârii se

încalcă flagrant dreptul său de folosință asupra acțiunilor, ca atribut al

dreptului de proprietate.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială și

de contencios administrativ, prin decizia nr. 196 din 28 septembrie 2006 a

admis apelul a schimbat sentința criticată în sensul anulării parțiale a

hotărârii AGEA nr. 1 din 16 mai 2006, în ceea ce privește pct. 2 și pct. 3.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de

control judiciar a reținut că majorarea capitalului social s-a făcut prin

emisiunea unui număr de 40.000 de noi acțiuni, însă exclusiv în favoarea

acționarului majoritar, creditor al societății .

Or, fiind în prezența majorării de

capital prin emisiunea de noi acțiuni, trebuia respectat dreptul de preferință

al celorlalți acționari, statuat de dispozițiile art. 216 din Legea nr. 31/1990.

Cu privire la pct. 3 din hotărârea

atacată, instanța de apel a reținut că s-a hotărât înserarea în statutul

societății ca „cesiunea acțiunilor să se poată efectua numai între acționarii

existenți ai societății în baza contractului de cesiune tip al societății”.

Această decizie a fost adoptată de

societate încă din 2001 când a fost transformată în societate de tip închis,

această hotărâre nefiind anulată în instanță fiind și în prezent efectivă și

producând efecte juridice.

La data de 15 noiembrie 2007 SC P. SA

ZALĂU a declarat recurs, fără a-l încadra într-unul din motivele prevăzute de

art. 304 C. proc. civ.

Recurenta susține însă aplicarea greșită

a dispozițiilor 216 raportat la art. 210 din Legea nr. 31/1990 situație în care

se vor examina criticile în raport de aceste dispoziții.

Recursul este fondat.

Potrivit art. 210 din Legea nr. 31/1990

există două procedee de majorare a capitalului social, respectiv emisiunea de

noi acțiuni și majorarea valorii nominale a acțiunilor existente.

Aliniatul 2 al textului invocat vizează

și una din posibilele surse de majorare a capitalului social respectiv „prin

compensarea unor creanțe lichide și exigibile ale societății cu acțiuni ale

acesteia”.

În speță s-a realizat majorarea

capitalului social prin emisiunea unui număr de 40.000 de noi acțiuni, exclusiv

în favoarea acționarului majoritar, creditor al societății.

Din economia textului art. 216 din Legea

nr. 31/1990 nu rezultă că în această situație se impune respectarea dreptului

de preferință a celorlalți acționari alții decât titularul creanței ce urmează

a fi convertită în acțiuni, această modalitate având menirea de a conduce la

îmbogățirea fără justă cauză a acționarilor minoritari care nu au participat la

creditarea societății.

A interpreta altfel această reglementare ar

conduce la posibilitatea intimatei să ia o cotă din acele acțiuni care au fost

atribuite în contul unor creanțe lichide și exigibile.

Cu privire la pct. 3.III din hotărâre,

deși în considerente instanța de apel a apreciat că hotărârea este legală, în

dispozitiv a dispus anularea acestor dispoziții.

Măsura contestată de recurentă, nu a

făcut decât să se dea eficiență hotărârii anterioare din 12 aprilie 2001 care

nu a fost anulată în instanță.

În aceste condiții văzând dispozițiile

art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Admite recursul declarat de pârâta SC P.

SA ZALĂU, împotriva deciziei nr. 196 din 28 septembrie 2007, pronunțată de

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

modifică decizia recurată și respinge apelul declarat de reclamanta S.I.F.

BANAT CRIȘANA SA ARAD, împotriva sentinței nr. 867 din 16 aprilie 2007,

pronunțată de Tribunalul Sălaj, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 3 aprilie 2008.