ÎCCJ, decizie (scj.ro #84092)

Luare de mită. Primire de foloase necuvenite. Concurs de infracțiuni Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracțiuni care aduc atingere unor activități de interes public sau altor activități reglementate de lege.

Infracțiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul Indice alfabetic: Drept penal - luare de mită - primire de foloase necuvenite C. pen ., art. 254, art. 256 Faptele funcționarului, de a pretinde și primi o sumă de bani care nu i se cuvine, în scopul de a îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu, înainte de realizarea actului, și de a primi o nouă sumă de bani, ulterior îndeplinirii aceluiași act în virtutea funcției sale și la care era obligat în temeiul acesteia, fără ca această din urmă sumă să fi fost solicitată sau oferită anterior realizării actului, întrunește atât elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prevăzută în art. 254 C. pen ., cât și pe cele ale infracțiunii de primire de foloase necuvenite prevăzută în art. 256 C. pen ., aflate în concurs.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 2842 din 17 septembrie 2008 Prin sentința penală nr. 517 din 1 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Maramureș, a fost condamnată inculpata Ș.L. pentru săvârșirea infracțiunilor de primire de foloase necuvenite prevăzută în art. 256 alin. (1) C. pen . (două fapte) și luarea de mită prevăzută în art. 254 alin. (1) C. pen ., cu aplicarea art. 33 lit. a) din același cod. Instanța a reținut că inculpata Ș.L. a lucrat în cadrul Serviciului public comunitar local pentru evidența persoanei, având funcția de analist programator. Conform fișei postului, inculpata avea ca sarcini de serviciu preluarea, verificarea și înaintarea lucrărilor de stare civilă, eliberarea actelor de identitate, primirea documentației pentru eliberarea pașapoartelor simple, preluarea imaginii solicitantului, expedierea lucrărilor în vederea tipăririi la Serviciul pașapoarte , ridicarea și eliberarea pașapoartelor.

La 19 aprilie 2006, martorul V.M. s-a prezentat la Serviciul public comunitar local pentru evidența persoanei, întrucât dorea eliberarea cărții de identitate și a pașaportului pentru fiica sa, martora V.R., care împlinise vârsta de 14 ani și avea domiciliul în localitatea arondată din punct de vedere teritorial serviciului unde își desfășura activitatea inculpata. Cunoscând-o pe inculpată, martorul VM. a luat legătura cu aceasta și, în urma discuțiilor, a depus documentația necesară pentru eliberarea actului de identitate, precizând că dorește întocmirea actului în timp scurt. Inculpata a dat curs solicitării martorului, astfel că în data de 20 aprilie 2006 l-a apelat telefonic, comunicându-i că actul de identitate este gata.

După ridicarea actului, martorul V.M. a dat inculpatei pentru serviciul prestat suma de 50 de euro și un parchet de cafea de 500 g, pe care inculpata le-a primit. Când martorul V.M. a primit actul de identitate, a purtat discuții cu inculpata privind întocmirea pașaportului simplu pentru fiica sa. Inculpata a primit documentația, a preluat imaginea minorei și, întrucât martorul nu achitase taxele aferente în sumă de 96 RON, inculpata i-a comunicat că poate să achite ea taxele pentru pașaport, sens în care să îi lase 100 RON. Ca urmare, numita V.V., soția martorului, a dat inculpatei suma de 100 RON în scopul achitării taxelor pentru pașaport. Tot în aceleași împrejurări, inculpata l-a asigurat pe martor că se va rezolva problema, cerând însă martorului suma de 100 RON, cu motivația că a discutat cu persoanele de la Serviciul pașapoarte și a plătit acestora pizza.

Inculpata a primit suma pretinsă de la martor, precizând că pașaportul se va rezolva în 30 de zile și îl va da martorei R.I. Martorul V.M. a revenit în țară la 16 iunie 2006 și, constatând că fiica sa nu a primit pașaportul, a luat legătura cu inculpata care i-a comunicat că pașaportul poate fi ridicat de la Serviciul pașapoarte. Prezentându-se la serviciul indicat, martorul a constatat că pașaportul nu era întocmit, întrucât documentele au fost depuse numai la 7 iunie 2006. Nemulțumit, martorul V.M. a discutat telefonic cu inculpata, care l- a îndrumat să ia legătura cu o colegă, martora C.L., funcționară în același domeniu, dându-i numărul de telefon al acesteia. Martora C.L. a explicat martorului V.M.

posibilitatea legală a obținerii pașaportului în regim de urgență în anumite situații speciale, achitându-se o taxă de urgență. Martorul V.M. a sesizat în aceeași zi organele de poliție, obținând și eliberarea pașaportului pentru fiica sa, și i-a telefonat inculpatei spunându-i că s-a rezolvat cu pașaportul și că dorește să-i mulțumească pentru ajutorul acordat, stabilind să se întâlnească la serviciul inculpatei. Martorul a dat inculpatei, la 21 iunie 2006, suma de 100 de euro, ocazie cu care s-a organizat acțiunea de prindere în flagrant.

Fapta inculpatei care, în calitate de funcționar, a primit la data de 20 aprilie 2006 suma de 50 de euro și un pachet de cafea după ce a îndeplinit un act în virtutea funcției sale și la care era obligată în temeiul acesteia, respectiv după întocmirea actului de identitate pentru martora V.R., constituie infracțiunea de primire de foloase necuvenite prevăzută în art. 256 alin. (1) C. pen . Fapta inculpatei care, în calitate de funcționar, a pretins și a primit suma de 100 RON în scopul de a îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu, respectiv acte legate de întocmirea pașaportului pentru aceeași martoră, constituie infracțiunea de luare de mită prevăzută în art. 254 alin. (1) C. pen . Fapta inculpatei care, la 21 iunie 2006, în calitate de funcționar, a primit direct suma de 100 de euro, după ce a îndeplinit un act la care era obligată în virtutea funcției sale, realizează elementele constitutive ale infracțiunii de primire de foloase necuvenite prevăzută în art. 256 alin. (1) C . pen . Curtea de Apel Cluj, Secția penală și de minori, prin decizia nr. 48 din 31 martie 2008, a admis apelul inculpatei numai cu privire la individualizarea pedepselor, dispunând reducerea acestora.

Prin recursul declarat în termen legal, inculpata a criticat hotărârile pronunțate prin prisma cazurilor de casare prevăzute în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 și 18 C. proc . pen ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei și a sentinței și schimbarea încadrării juridice din două infracțiuni de primire de foloase necuvenite prevăzute în art. 256 C. pen . într-o singură infracțiune cu această încadrare juridică și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ în conformitate cu dispozițiile art. 18 1 alin. (3) și art. 91 C. pen . În legătură cu infracțiunea de luare de mită prevăzută în art. 254 C. pen ., a solicitat achitarea în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc . pen . Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat pentru următoarele considerente: Din analiza materialului probator administrat în cauză, se constată că instanțele au reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatei, dând încadrarea juridică legală și temeinică faptelor comise de aceasta.

Inculpata Ș.L. a primit foloase necuvenite în două împrejurări distincte, pentru îndeplinirea unor acte diferite, luând de fiecare dată o altă rezoluție infracțională, astfel că în sarcina sa s-a reținut în mod just săvârșirea a două infracțiuni prevăzute în art. 256 C. pen . Astfel, inculpata, în calitate de funcționar public, a primit, la 20 aprilie 2006, suma de 50 de euro și un pachet de cafea pentru întocmirea actului de identitate al martorei V.R. La 21 iunie 2006, inculpata a mai primit suma de 100 de euro după ce a îndeplinit un alt act la care era obligată în virtutea funcției sale - întocmirea unui pașaport. Pentru eliberarea acestui act, inculpata a condiționat realizarea atribuției sale de serviciu de primirea sumei de 100 RON, ce i-a fost remisă de denunțătorul V.M.

În aceste condiții, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în mod întemeiat, în sarcina inculpatei s-a reținut și săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 254 alin. (1) C. pen ., întrucât aceasta a pretins și primit, mai înainte de a-și îndeplini atribuțiile de serviciu, dar tocmai pentru a fi stimulată în a și le realiza, o sumă de bani, acțiune ce se circumscrie uneia din modalitățile de comitere a luării de mită. Faptul că, ulterior îndeplinirii acestui act, inculpata a acceptat primirea unei alte recompense bănești nu exclude concursul de infracțiuni dintre luarea de mită și primirea de foloase necuvenite, atâta timp cât suma de bani primită ulterior îndeplinirii obligației de serviciu nu fusese nici solicitată și nici oferită anterior realizării acesteia.

Momentele în care s-au primit sumele de bani ca și împrejurările și condițiile în care ele au fost remise fiind complet distincte, acțiunile desfășurate de inculpată au caracter independent și nu se circumscriu aceleiași rezoluții infracționale. În consecință, ele constituie infracțiuni de sine stătătoare, corect reținute și sancționate de instanțe, în cauză neimpunându-se nici schimbarea încadrării juridice și nici achitarea inculpatei pentru vreuna dintre ele. Pericolul social al faptelor comise a fost corect evidențiat de către instanțe, faptele funcționarului public Ș.L. nefiind lipsite în mod vădit de importanță; dimpotrivă, valorile apărate de lege necesită aplicarea unui tratament juridic exemplar și preventiv, care exclude aplicarea, în cauză, a prevederilor art. 18 1 C. pen . Așa fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpata Ș.L.

împotriva deciziei penale nr. 48 din 31 martie 2008.