ÎCCJ, decizie (scj.ro #84099)

Luare de mită. Primire de foloase necuvenite. Distincție Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracțiuni care aduc atingere unor activități de interes public sau altor activități reglementate de lege. Infracțiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul Indice alfabetic: Drept penal - luare de mită - primire de foloase necuvenite C. pen ., art. 254, art. 256 Latura obiectivă a primirii de foloase necuvenite constă, potrivit dispozițiilor art. 256 C. pen ., în primirea de bani sau de alte foloase necuvenite, după ce funcționarul a îndeplinit un act în virtutea funcției sale și la care era obligat în temeiul acesteia, fără o înțelegere prealabilă. Actul după a cărui îndeplinire făptuitorul primește banii sau foloasele nu poate fi decât un act licit, care intră în atribuțiile de serviciu ale făptuitorului.

Prin urmare, dacă făptuitorul a primit banii pe care i-a pretins anterior, iar actul îndeplinit de către acesta este ilicit, fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prevăzută în art. 254 C. pen ., iar nu pe cele ale infracțiunii de primire de foloase necuvenite prevăzută în art. 256 C. pen . I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 3313 din 20 octombrie 2008 Prin sentința penală nr. 401 din 31 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Suceava, s-a dispus condamnarea inculpatului K.L., în temeiul art. 254 alin. (1) C. pen ., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen . Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: Inculpatul a îndeplinit funcția de asistent universitar la Universitatea B., fiind delegat ca lector universitar.

În exercitarea atribuțiilor de serviciu, inculpatul se ocupă de predarea și seminarizarea studenților la disciplinele „micro și macroeconomie” și „finanțele firmei”, efectuând totodată și examinarea studenților la aceste materii. În vederea obținerii de sume de bani necuvenite, inculpatul afișa cu întârziere rezultatele la examene, determinându-i astfel pe studenții care nu luau notă de trecere să-l contacteze telefonic și să se prezinte la domiciliul său, unde, în schimbul unor sume de bani, aceștia completau, la dictare, lucrările pentru a promova examenele. Astfel, în perioada februarie 2003 - februarie 2004, inculpatul a pretins și a primit de la 19 studenți, în baza aceleiași rezoluții infracționale, diferite sume de bani, oferindu-le în schimb note de trecere la cele două discipline.

Prin decizia penală nr. 50 din 16 iunie 2008 a Curții de Apel Suceava a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 401 din 31 decembrie 2007. Nemulțumit de hotărârea instanței de apel, inculpatul a atacat-o cu recurs invocând, între altele, cazurile de casare prevăzute în art. 385 9 alin. (1) pct. 1, 9 și 17 C. proc . pen . Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând atât motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc . pen . combinat cu art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 alin. (1) C. proc . pen ., constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Susținerea inculpatului că urmărirea penală a fost efectuată în cauză de către organele de poliție, și nu de către procuror, așa cum prevede legea procesual penală, este lipsită de conținut și nu poate fi primită.

Astfel, după data de 4 martie 2004, când organele de cercetare penală din cadrul Inspectoratului județean de Poliție Covasna și-au declinat competența în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna, toate mijloacele de probă (declarațiile martorilor denunțători, confruntări, percheziții, ridicări de înscrisuri, ascultarea inculpatului) au fost efectuate de către procurorul criminalist din unitatea de parchet respectivă. Nejustificată este și susținerea inculpatului că hotărârea instanței de apel este nemotivată. Astfel, motivarea soluției pronunțate de instanța de judecată constituie o obligație care înlătură orice aspect discreționar în realizarea justiției, dând posibilitatea părților din proces și opiniei publice să-și formeze convingerea cu privire la legalitatea și temeinicia soluției adoptate, iar instanțelor de apel și de recurs elementele necesare pentru exercitarea controlului judecătoresc.

Așa cum decurge din normele de procedură penală, în caz de apel, decizia trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la admiterea sau la respingerea apelului, iar în caz de admitere, temeiurile care justifică schimbarea sau modificarea soluției. În speța de față, hotărârea instanței de apel răspunde acestor cerințe, astfel că nu se impune casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare. Cererea inculpatului privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de luare de mită prevăzută în art. 254 alin. (1) C. pen ., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen ., în infracțiunea de primire de foloase necuvenite, prevăzută în art. 256 C. pen ., este nefondată. Potrivit art. 256 C. pen ., latura obiectivă a acestei infracțiuni constă în primirea de bani sau alte foloase necuvenite după ce funcționarul a îndeplinit un act în virtutea funcției sale și la care era obligat în temeiul acesteia, fără o înțelegere prealabilă.

Actul după a cărui îndeplinire făptuitorul primește banii sau foloasele nu poate fi decât un act licit, care intră în atribuțiile de serviciu ale făptuitorului. În speța de față, astfel cum în mod corect au susținut instanțele, inculpatul a pretins și a primit bani de la studenți pentru a le da note de trecere, deși valoarea lucrărilor întocmite de aceștia nu permiteau acest lucru. În atare situație, infracțiunea săvârșită de inculpat este cea de luare de mită și nu se impune schimbarea încadrării juridice. Având în vedere cele care preced, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc . pen ., a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.