ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2839/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: La data de 6 ianuarie 2005, reclamantele M.M. și C.C. au chemat în judecată pe pârâții D.E.J. și D.M. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a actului adițional la Statutul SC A.I. SRL Săbăoani încheiat cu încălcarea dispozițiilor legale privind mandatul de reprezentare și în consecință să se dispună radierea înregistrărilor făcute la C.C.I.R.C. cu privire la acest act adițional, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 505 din 14 iulie 2005, Tribunalul Neamț a admis acțiunea reclamanților, a anulat actul adițional la Statutul SC A.I. SRL Săbăoani autentificat din 30 noiembrie 2004 și a dispus radierea mențiunilor efectuate în baza actului adițional din 30 noiembrie 2004 la O.R.C.

de pe lângă Tribunalul Neamț, cu 371.000 lei cheltuieli de judecată. Curtea de Apel Bacău, prin Decizia civilă nr. 118 bis din 8 noiembrie 2007, a respins apelul pârâților D.E.J. și D.M., menținând hotărârea instanței de fond, prin care s-a constatat nulitatea actului adițional menționat mai sus. Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești, pârâții au declarat recurs, fără să se indice nici unul dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., solicitând, în esență, respingerea acțiunii reclamantelor și menținerea validității actului adițional autentificat din 30 noiembrie 2004, întrucât nu și-au depășit mandatul special primit de la reclamante privind dreptul de a le reprezenta, situație în care instanțele nu și-au manifestat rolul activ.

La data de 6 mai 2008, pârâții au depus precizări la cererea de recurs formulată mai sus. Recursul pârâților este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare. Din examinarea motivelor din recursul scris depus în termen la dosar, în raport de probatoriile administrate în cauză, se constată că acestea nu se pot încadra și, deci, nu pot conduce la casarea sau modificarea hotărârii atacate, întrucât nu sunt îndeplinite nici una dintre situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., care de altfel nici nu a fost indicat ca temei legal în cererea de recurs. În legătură cu precizările motivelor de recurs formulate la 6 mai 2008, peste termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., acestea fiind tardiv formulate nu pot fi examinate de instanță.

În speță, deși reclamantele în calitate de asociate la SC A.I. SRL Săbăoani au împuternicit prin procuri speciale pe D.E.J. să le reprezinte cu puteri depline în administrarea societății, pârâții au încheiat actul adițional din 30 noiembrie 2004, privind cooptarea în societate și administrarea sa, a soțului său D.M., înlăturarea asociatei M.M. cu cesionarea părților sociale în beneficiul noului asociat, modificări ale statutului societății ce au fost înscrise la Registrul Comerțului la 3 decembrie 2004. În această situație, corect instanța de apel, având în vedere dispozițiile art. 221 din Legea nr. 31/1990 a reținut că retragerea unui asociat dintr-o societate cu răspundere limitată se poate face fie potrivit celor stabilite prin actul constitutiv, fie prin acordul asociaților.

Or, cât timp contractul de societate și statutul societății în litigiu nu conțin dispoziții privind retragerea asociaților, aceasta putea opera cu acordul celuilalt asociat, și în lipsa acestuia printr-o hotărâre a instanței de judecată. Cum pârâții, nu au făcut dovezi concludente privind respectarea acestor dispoziții legale imperative privind acordul de voință menționat, depunând în acest fel și limitele mandatului special primit de la reclamante, corect instanțele au constatat că actul adițional respectiv este lovit de nulitate. Cu alte cuvinte, în actul adițional contestat bazat pe o cauză ilicită, pârâții acționând cu scopul înlăturării uneia din asociate (reclamanta M.M.) din societate, determină fără putință de tăgadă nulitatea absolută a acestuia.

De altfel, retragerea unui asociat fiind un act de dispoziție, trebuie să cuprindă manifestarea de voință expresă a acestuia, situație în care instanțele bine au înlăturat încercările de interpretare a limitelor mandatului primit de pârâți. În această situație, nici susținerea reclamanților privind lipsa rolului activ al instanțelor nu poate fi primită, întrucât hotărârile judecătorești adoptate s-au întemeiat pe o stabilire corectă a situației de fapt și pe aplicațiunea corespunzătoare a dispozițiilor legale. În consecință, recursul pârâtelor se privește ca nefondat și va fi respins ca atare. Având în vedere această soluție, recurenții pârâți vor fi obligați, potrivit art. 274 C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de D.E.J. și D.M. împotriva Deciziei nr. 118 bis din 8 noiembrie 2007 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Obligă recurenții la plata sumei de 2.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantelor C.C. și M.M. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2008.