ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2839/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

La data de 6 ianuarie 2005, reclamantele M.M.

și C.C. au chemat în judecată pe pârâții D.E.J. și D.M. pentru ca prin

hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a actului

adițional la Statutul SC A.I. SRL Săbăoani încheiat cu încălcarea dispozițiilor

legale privind mandatul de reprezentare și în consecință să se dispună radierea

înregistrărilor făcute la C.C.I.R.C. cu privire la acest act adițional, cu

cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr.

505 din 14 iulie 2005, Tribunalul Neamț a admis acțiunea reclamanților, a

anulat actul adițional la Statutul SC A.I. SRL Săbăoani autentificat din 30

noiembrie 2004 și a dispus radierea mențiunilor efectuate în baza actului

adițional din 30 noiembrie 2004 la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Neamț, cu

371.000 lei cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel Bacău,

prin Decizia civilă nr. 118 bis din 8 noiembrie 2007, a respins apelul

pârâților D.E.J. și D.M., menținând hotărârea instanței de fond, prin care s-a

constatat nulitatea actului adițional menționat mai sus.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri judecătorești, pârâții au declarat recurs, fără să se indice nici

unul dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., solicitând, în

esență, respingerea acțiunii reclamantelor și menținerea validității actului adițional

autentificat din 30 noiembrie 2004, întrucât nu și-au depășit mandatul special

primit de la reclamante privind dreptul de a le reprezenta, situație în care

instanțele nu și-au manifestat rolul activ.

La data de 6 mai

2008, pârâții au depus precizări la cererea de recurs formulată mai sus.

Recursul pârâților

este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Din examinarea

motivelor din recursul scris depus în termen la dosar, în raport de

probatoriile administrate în cauză, se constată că acestea nu se pot încadra

și, deci, nu pot conduce la casarea sau modificarea hotărârii atacate, întrucât

nu sunt îndeplinite nici una dintre situațiile prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., care de altfel nici nu a fost indicat ca temei legal în cererea de recurs.

În legătură cu

precizările motivelor de recurs formulate la 6 mai 2008, peste termenul legal

prevăzut de art. 301 C. proc. civ., acestea fiind tardiv formulate nu pot fi

examinate de instanță.

În speță, deși

reclamantele în calitate de asociate la SC A.I. SRL Săbăoani au împuternicit

prin procuri speciale pe D.E.J. să le reprezinte cu puteri depline în

administrarea societății, pârâții au încheiat actul adițional din 30 noiembrie

2004, privind cooptarea în societate și administrarea sa, a soțului său D.M.,

înlăturarea asociatei M.M. cu cesionarea părților sociale în beneficiul noului

asociat, modificări ale statutului societății ce au fost înscrise la Registrul

Comerțului la 3 decembrie 2004.

În această situație,

corect instanța de apel, având în vedere dispozițiile art. 221 din Legea nr. 31/1990

a reținut că retragerea unui asociat dintr-o societate cu răspundere limitată

se poate face fie potrivit celor stabilite prin actul constitutiv, fie prin

acordul asociaților.

Or, cât timp

contractul de societate și statutul societății în litigiu nu conțin dispoziții

privind retragerea asociaților, aceasta putea opera cu acordul celuilalt

asociat, și în lipsa acestuia printr-o hotărâre a instanței de judecată.

Cum pârâții, nu au

făcut dovezi concludente privind respectarea acestor dispoziții legale

imperative privind acordul de voință menționat, depunând în acest fel și

limitele mandatului special primit de la reclamante, corect instanțele au

constatat că actul adițional respectiv este lovit de nulitate.

Cu alte cuvinte, în

actul adițional contestat bazat pe o cauză ilicită, pârâții acționând cu scopul

înlăturării uneia din asociate (reclamanta M.M.) din societate, determină fără

putință de tăgadă nulitatea absolută a acestuia.

De altfel, retragerea

unui asociat fiind un act de dispoziție, trebuie să cuprindă manifestarea de

voință expresă a acestuia, situație în care instanțele bine au înlăturat

încercările de interpretare a limitelor mandatului primit de pârâți.

În această situație,

nici susținerea reclamanților privind lipsa rolului activ al instanțelor nu

poate fi primită, întrucât hotărârile judecătorești adoptate s-au întemeiat pe

o stabilire corectă a situației de fapt și pe aplicațiunea corespunzătoare a

dispozițiilor legale.

În consecință,

recursul pârâtelor se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.

Având în vedere

această soluție, recurenții pârâți vor fi obligați, potrivit art. 274 C. proc.

civ., la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de D.E.J. și D.M. împotriva Deciziei nr. 118 bis din 8

noiembrie 2007 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal.

Obligă recurenții la

plata sumei de 2.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantelor

C.C. și M.M.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 octombrie 2008.