ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3054/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 25 aprilie 2007 reclamantul G.M. cheamă în judecată pe pârâta C.C.T. Botoșani solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută parțială a contractului de împrumut din 29 iulie 2001 încheiat între părți și nulitatea absolută a contractului de ipotecă autentificat din 23 iulie 2001 și repunerea părților în situația anterioară, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința nr. 1384 din 16 octombrie 2007 Tribunalul Botoșani, secția comercială și de contencios administrativ, respinge ca nefondată acțiunea reclamantului, cu 500 lei cheltuieli de judecată în sarcina acestuia, reținând că nu se verifică existența motivelor de nulitate absolută invocate de reclamant, contractele în cauză fiind perfect legale, voința părților la încheierea contractelor fiind exprimată conform art. 948 C. civ.

și art. 969 C. civ., iar clauzele privind dobânda datorată și penalitățile de întârziere necontravenind dispozițiilor art. 968 C. civ. Apelul declarat de reclamant împotriva sentinței primei instanțe este respins ca nefondat prin Decizia nr. 36 din 24 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, care reține corectitudinea soluției instanței de fond, clauzele privind nivelul dobânzilor și cele privind penalitățile de întârziere nefiind imorale și ilegale, ci reprezentând expresia libertății de voință a părților, ele având o cauză licită, conformă bunelor moravuri și ordinii publice. Împotriva deciziei de mai sus reclamantul declară recurs, fără însă a-l motiva.

Examinând recursul sub aspectul regularității formulării acestuia se constată că, în disprețul dispozițiilor art. 302 1 alin. (2) C. proc. civ., declarația de recurs nu este însoțită de achitarea taxei de timbru conform legii, fiind înfrânte și dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 9 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar. Mai mult, deși reclamantul recurent a fost citat cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 503,63 lei și timbru judiciar în valoare de 5,3 lei (fila 5), acesta nu a înțeles să se conformeze cerințelor instanței, astfel că, dându-se eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și ale art. 9 alin. (2) din O.G.

nr. 32/1995, recursul recurentului împotriva deciziei instanței de apel urmează a fi anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de reclamantul G.M. împotriva Deciziei nr. 36 din 24 martie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 23 octombrie 2008.