ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3038/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 18 septembrie 2002 reclamanta P.O. cheamă în judecată pe pârâții S.V. ca persoană fizică și administrator al, SC S.C. SNC Craiova, SC C. SRL Craiova și B.L. ca persoană fizică și administrator al SC C. SRL, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună evacuarea pârâților din proprietatea sa din Craiova. Pârâta B.L. formulează cerere reconvențională prin care solicită instanței să oblige pe reclamantă la plata sumei de 100.000.000 lei, reactualizată la data achitării integrale a debitului ce reprezintă contravaloarea îmbunătățirilor pe care le-a adus imobilului, precum și să se constate dreptul său de retenție până la achitarea integrală a sumei.

Prin sentința civilă nr. 26806 din 28 noiembrie 2002 Judecătoria Craiova declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția comercială, reținând incidența dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. raportat la art. 56 C. com. Prin încheierea din 23 mai 2003 Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, scoate cauza de pe rol și o înaintează spre soluționare Tribunalului Hunedoara, față de încheierea nr. 2188 din 9 aprilie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială, care a dispus strămutarea judecării litigiului. Consiliul Local Craiova, Primăria Craiova și Municipiul Craiova formulează la 6 martie 2007 cerere de intervenție în interes propriu solicitând respingerea acțiunii de evacuare, arătând - în acest sens - că prin Decizia nr. 2549/2003 pronunțată de Curtea de Apel Craiova a fost respins recursul promovat de G.E., T.E., N.A.E.

și J.A.V. împotriva Deciziei civile nr. 2990 din 6 decembrie 2002 a Tribunalului Dolj care devine astfel irevocabilă, imobilul în litigiu rămânând astfel în proprietatea Consiliului Local Craiova și administrarea R.A.A.D.P.F.L. Craiova. Prin sentința nr. 876/CA din 5 iunie 2007 Tribunalul Hunedoara, secția comercială și contencios administrativ și fiscal, investită prin strămutarea cauzei de la Tribunalul Dolj, secția comercială, admite cererea de intervenție în interes propriu formulată de Consiliul Local Craiova, Primăria Municipiului Craiova și Municipiul Craiova și respinge acțiunea reclamantei și cererea reconvențională formulată de reclamanții reconvenționali B.L.

și SC C. SRL împotriva pârâtei reconvenționale P.O., cu 1.053 lei cheltuieli de judecată în sarcina reclamantei către intervenienți, reținând, în acest sens, că, față de Decizia nr. 2549/2003 a Curții de Apel Craiova, reclamanta nu este proprietara imobilului, aceasta neputând solicita evacuarea din imobil a pârâților în baza art. 480 C. civ., ea neavând nici unul dintre atributele dreptului de proprietate. Prin Decizia comercială nr. 103/A din 30 noiembrie 2007 Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, respinge apelul reclamantei împotriva sentinței primei instanțe, reținând că, deși reclamanta deține titlul de proprietate asupra imobilului, aceasta nu poate cere evacuarea pârâților din respectivul imobil întrucât aceștia îl dețin în temeiul unui drept derivând din dreptul de proprietate al intervenientului Consiliul Local Craiova, care deține și titlu de proprietate și are și posesia imobilului, precum și că reclamanta nu a făcut dovada că pârâta SC S.C.

SNC folosește imobilul în litigiu. Împotriva deciziei de mai sus reclamanta declară recurs solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii apelului său împotriva sentinței primei instanțe și schimbarea acesteia în sensul admiterii acțiunii sale și dispunerii evacuării pârâților intimați din imobilul în litigiu.

În susținerea recursului său reclamanta recurentă critică instanța de apel pentru faptul că a ignorat calitatea sa de titulară a dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, dobândit în baza unui contract de vânzare-cumpărare autentificat și înscris în C.F., contractul de vânzare-cumpărare menționat fiind recunoscut de instanțe prin respingerea irevocabilă a acțiunii de anulare a acestuia formulată de Consiliul Local al Municipiului Craiova, precum și pentru a fi validat contractul de asociere încheiat de intervenient cu pârâții sub motivul anteriorității acestuia și al calității de proprietar și a respectivului intervenient. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că recursul nu este fondat.

Recurenta reclamantă a investit instanța de fond cu o cerere în evacuare a pârâților din spațiul pe care aceștia l-au ocupat constant, în baza unui contract de închiriere încheiat cu intervenientul Consiliul Local al municipiului Craiova prin R.A.A.D.P.F.L., înlocuit ulterior cu un șir de contracte de asociere, ultimul datând din 31 august 2007 (fila 45 dosar de apel), contracte a căror validitate nu a fost atacată în instanță de către reclamanta recurentă, care nu are cu pârâții un contract de locațiune în baza căruia ar fi putut promova acțiunea în evacuarea locatarilor și nici un alt raport contractual care să permită promovarea unei astfel de acțiuni, or pârâții utilizează spațiul în litigiu în baza unui titlu valabil, prin contractul de locațiune - în vigoare la momentul la care pârâta recurentă a cumpărat imobilul în cauză - pârâții locatari dobândind folosința spațiului ca, de altfel, și prin contractele de asociere ulterioare prin care intervenientul - prin administratorul spațiului, R.A.A.D.P.F.L.

- a adus în asociere folosința aceluiași spațiu, fiind deci lipsit de semnificație dacă pârâta sau intervenientul este proprietarul spațiului câtă vreme, prin contractele valabile încheiate, pârâții au dobândit doar folosința acestuia. Cum titlul cu care pârâții au deținut constant folosința spațiului în litigiu este valabil, cum acest titlu este reprezentat de un contract de locație și, ulterior, de asociere, încheiat cu intervenientul care, la rândul său, l-a deținut în baza unui titlu valabil, cum recurenta reclamantă nu a dovedit că titlul cu care pârâții dețin folosința spațiului în cauză a fost anulat și nici că ea însăși are cu respectivii pârâți un contract de locațiune pentru menționatul spațiu și cum reclamanta recurentă își întemeiază acțiunea în evacuare pe dispozițiile C. civ.

în general, fără a le indica expres, deci - în această situație - pe dispozițiile pertinente acțiunii în evacuare, adică pe dispozițiile art. 1441-1443 C. civ., se reține că în mod justificat instanța de apel, confirmând soluția instanței de fond, a respins acțiunea în evacuare a intimaților pârâți din spațiul în litigiu promovată de recurenta reclamantă. Cu această suplimentare de motivare, constatându-se că decizia instanței de apel este legală și temeinică, făcându-se aplicare dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul declarat de reclamantă împotriva acesteia urmează a fi respins ca nefondat. Cu aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurenta pârâtă urmează a fi obligată să achite intimaților intervenienți suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta P.O. împotriva Deciziei nr. 103 din 30 noiembrie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, ca nefondat. Obligă recurenta la 150,00 lei cheltuieli de judecată către intimații intervenienți. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 23 octombrie 2008.