ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3017/2014

Asupra contestației

în anulare de față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 89 din 17 ianuarie 2014,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în

Dosarul nr. 75670/3/2011 a fost respinsă cererea de intervenție voluntară

accesorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, formulată de

reclamantul G.M., în baza prevederilor art. 51 C. proc. civ. și a fost

constatată nulitatea recursului declarat de reclamant împotriva Deciziei civile

nr. 170/A din 10 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a

civilă, în baza art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța supremă a reținut că cererea de recurs nu

îndeplinește condițiile statuate de dispozițiile art. 302

1

alin. (1)

lit. c) C. proc. civ., respectiv că reclamantul G.M. a invocat pur formal

motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 6, 8 și 9 din același cod,

în realitate, pretinsele critici formulate de acesta fiind expunerea unei

succesiuni de fapte și afirmații, nestructurate din punct de vedere juridic,

care nu atrag incidența niciunuia dintre cazurile de casare sau modificare.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, G.M. a formulat contestație în anulare, întemeiată pe

dispozițiile art. 317 C. proc. civ., susținând că prin anularea recursului pe

care l-a promovat împotriva hotărârii instanței de apel a fost privat de acest

grad de jurisdicție. A mai arătat contestatorul că este persoană cu handicap și

că i-a fost încălcat dreptul constituțional conform căruia această categorie de

persoane beneficiază de protecția Statului și că, deși a invocat și prevederile

Constituției României, instanța nu a avut în vedere incidența acestora.

Analizând hotărârea

atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte urmează a respinge

contestația în anulare pentru considerentele ce urmează:

Contestația în

anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare prin care se cere

instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile

prevăzute de lege, să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o

noua judecată.

În speță, deși

contestatorul a indicat dispozițiile art. 317 C. proc. civ., susținerile

formulate și dezvoltarea acestora vizează contestația în anulare specială

reglementată de prevederile art. 318 din același Cod, din perspectiva cărora va

fi analizată, în contextul în care contestatorul însuși a clamat neanalizarea

motivelor de recurs invocate.

Din analiza

dispozițiilor art. 318 C. proc. civ. rezultă că legiuitorul a statuat

admisibilitatea contestației în anulare speciale în cazul a două situații,

respectiv: "când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli

materiale" și "când instanța respingând recursul sau admițându-l

numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de

modificare sau de casare".

Primul motiv prevăzut

de art. 318 C. proc. civ., are în vedere erori materiale în legătură cu

aspectele formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință

pronunțarea unor soluții greșite.

Sintagma erori

materiale vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată,

respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau

de rezolvare a unui incident procedural.

Numai o greșeală

materială esențială, care a determinat o soluție eronată, poate fi invocată pe

calea contestației în anulare, iar aceasta se apreciază în raport cu situația

existentă la dosar la data pronunțării hotărârii ce se atacă.

Instituind acest

motiv de contestație în anulare, legiuitorul a avut în vedere greșelile

materiale cu caracter procedural, pe care instanța le-a comis prin omiterea ori

confundarea unor elemente sau a unor date materiale importante.

Contestatorul a

susținut în memoriul depus la dosar că instanța de recurs nu a analizat

criticile pe care le-a formulat în memoriul depus.

În lumina

dispozițiilor anterior evocate, Înalta Curte apreciază contestația în anulare

ca fiind nefondată, având în vedere că susținerile contestatorului nu se

încadrează în categoria situațiilor ce pot constitui prezumtiv eroare materiala

și nici în cea a omisiunilor din greșeală de a cerceta vreunul dintre motivele

de modificare sau de casare, având în vedere că din considerentele hotărârii

atacate rezultă că instanța de recurs a analizat condițiile reglementate de

dispozițiile art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ. și a apreciat

că nu sunt îndeplinite în cauză și în considerarea acestor argumente a anulat

recursul.

În atare situație, nu

se poate aprecia în nici un caz că soluția instanței de recurs ar fi rezultatul

unei erori sau al unei omisiuni de cercetare a criticilor formulate, ci

dimpotrivă, că aceasta reflectă concluzia instanței în urma verificării măsurii

în care criticile invocate în memoriul de recurs se încadrează sau nu în

rigorile impuse de legiuitor prin art. 302

1

alin. (1) lit. c) C.

proc. civ. pentru admisibilitatea formală a recursului.

Totodată, Înalta

Curte reține că, în realitate contestatorul, nemulțumit fiind de soluția

pronunțată, tinde prin promovarea contestației în anulare la reformarea

hotărârii atacate, fapt nepermis în această cale extraordinară de atac. Astfel,

anularea recursului pentru că motivele formulate nu îndeplinesc condițiile

impuse de norma legală menționată, ar putea, eventual, constitui o greșeală de

judecată, dar aceasta nu forma obiectul cenzurii în calea extraordinară de atac

de retractare a contestației în anulare.

Pentru considerentele

anterior expuse, nefiind îndeplinite cerințele art. 318 C. proc. civ., în

temeiul dispozițiilor art. 320 C. proc. civ. se va respinge contestația în

anulare formulată de contestatorul G.M. împotriva Deciziei nr. 2726 din 19

septembrie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a

II-a civilă, în Dosarul nr. 3738/107/2010.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată

contestația în anulare formulată de contestatorul G.M. împotriva Deciziei nr.

89 din 17 ianuarie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 75670/3/2011.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 10 octombrie 2014.

Procesat

de GGC - NN