ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3017/2014

Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele: Prin Decizia nr. 89 din 17 ianuarie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 75670/3/2011 a fost respinsă cererea de intervenție voluntară accesorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, formulată de reclamantul G.M., în baza prevederilor art. 51 C. proc. civ. și a fost constatată nulitatea recursului declarat de reclamant împotriva Deciziei civile nr. 170/A din 10 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în baza art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. Pentru a pronunța această soluție, instanța supremă a reținut că cererea de recurs nu îndeplinește condițiile statuate de dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ., respectiv că reclamantul G.M. a invocat pur formal motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 6, 8 și 9 din același cod, în realitate, pretinsele critici formulate de acesta fiind expunerea unei succesiuni de fapte și afirmații, nestructurate din punct de vedere juridic, care nu atrag incidența niciunuia dintre cazurile de casare sau modificare. Împotriva acestei decizii, în termen legal, G.M. a formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 317 C. proc. civ., susținând că prin anularea recursului pe care l-a promovat împotriva hotărârii instanței de apel a fost privat de acest grad de jurisdicție. A mai arătat contestatorul că este persoană cu handicap și că i-a fost încălcat dreptul constituțional conform căruia această categorie de persoane beneficiază de protecția Statului și că, deși a invocat și prevederile Constituției României, instanța nu a avut în vedere incidența acestora.

Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte urmează a respinge contestația în anulare pentru considerentele ce urmează: Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare prin care se cere instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege, să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o noua judecată. În speță, deși contestatorul a indicat dispozițiile art. 317 C. proc. civ., susținerile formulate și dezvoltarea acestora vizează contestația în anulare specială reglementată de prevederile art. 318 din același Cod, din perspectiva cărora va fi analizată, în contextul în care contestatorul însuși a clamat neanalizarea motivelor de recurs invocate.

Din analiza dispozițiilor art. 318 C. proc. civ. rezultă că legiuitorul a statuat admisibilitatea contestației în anulare speciale în cazul a două situații, respectiv: "când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale" și "când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare". Primul motiv prevăzut de art. 318 C. proc. civ., are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință pronunțarea unor soluții greșite. Sintagma erori materiale vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.

Numai o greșeală materială esențială, care a determinat o soluție eronată, poate fi invocată pe calea contestației în anulare, iar aceasta se apreciază în raport cu situația existentă la dosar la data pronunțării hotărârii ce se atacă. Instituind acest motiv de contestație în anulare, legiuitorul a avut în vedere greșelile materiale cu caracter procedural, pe care instanța le-a comis prin omiterea ori confundarea unor elemente sau a unor date materiale importante. Contestatorul a susținut în memoriul depus la dosar că instanța de recurs nu a analizat criticile pe care le-a formulat în memoriul depus.

În lumina dispozițiilor anterior evocate, Înalta Curte apreciază contestația în anulare ca fiind nefondată, având în vedere că susținerile contestatorului nu se încadrează în categoria situațiilor ce pot constitui prezumtiv eroare materiala și nici în cea a omisiunilor din greșeală de a cerceta vreunul dintre motivele de modificare sau de casare, având în vedere că din considerentele hotărârii atacate rezultă că instanța de recurs a analizat condițiile reglementate de dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. și a apreciat că nu sunt îndeplinite în cauză și în considerarea acestor argumente a anulat recursul.

În atare situație, nu se poate aprecia în nici un caz că soluția instanței de recurs ar fi rezultatul unei erori sau al unei omisiuni de cercetare a criticilor formulate, ci dimpotrivă, că aceasta reflectă concluzia instanței în urma verificării măsurii în care criticile invocate în memoriul de recurs se încadrează sau nu în rigorile impuse de legiuitor prin art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. pentru admisibilitatea formală a recursului. Totodată, Înalta Curte reține că, în realitate contestatorul, nemulțumit fiind de soluția pronunțată, tinde prin promovarea contestației în anulare la reformarea hotărârii atacate, fapt nepermis în această cale extraordinară de atac. Astfel, anularea recursului pentru că motivele formulate nu îndeplinesc condițiile impuse de norma legală menționată, ar putea, eventual, constitui o greșeală de judecată, dar aceasta nu forma obiectul cenzurii în calea extraordinară de atac de retractare a contestației în anulare.

Pentru considerentele anterior expuse, nefiind îndeplinite cerințele art. 318 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 320 C. proc. civ. se va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul G.M. împotriva Deciziei nr. 2726 din 19 septembrie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 3738/107/2010.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul G.M. împotriva Deciziei nr. 89 din 17 ianuarie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 75670/3/2011. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 octombrie 2014. Procesat de GGC - NN