ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 977/2014

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;

Prin sentința penală nr. 202 din 2 iulie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. X/Y/2013, a fost admisă cererea formulată de inculpatul J.D. privind judecarea conform procedurii recunoașterii vinovăției prevăzută de art. 3201 C. proc. pen.

În baza art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 320 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul J.D., la pedeapsa de 16 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea și arestul preventiv începând cu 03 martie 2013 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen, s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 14-15 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 25.000 lei reprezentând daune materiale și 50.000 lei reprezentând daune morale către părțile civile B.T. și B.M.

A fost obligat același inculpat la despăgubiri civile în sumă de 250 lei către partea civilă S.J.U. Drobeta Turnu Severin, de 1.403,90 lei către partea civilă S.J.A. Drobeta Turnu Severin, de 5.310,90 lei către S.C.U. Craiova și 10.553 lei către partea civilă S.C.U. Bagdasar Arsenie București.

S-a luat act că Spitalul Orășenesc Baia de Aramă și I.G.S.U. Mehedinți nu s-au constituit părți civile în cauză.

În baza art. 118 lit. b) C. proc. pen. s-a confiscat de la inculpat un par din lemn cu lungimea de 1,4 m și grosimea de 5 cm. și o bâtă din lemn de 55 cm. lungime tip baseball, obiecte aflate în camera de corpuri delicte a Tribunalului Gorj.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat după rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza art. 193 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 2.000 lei cheltuieli judiciare în favoarea părților civile B.T. și B.M., reprezentând onorariu avocat.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 3.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 3.000 lei reprezentând onorariu apărător oficiu în avans din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Gorj.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj nr. 170/P din 23 mai 2013 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului J.D. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută și pedepsită de art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului și planșă fotografică; declarația învinuitului/inculpatului; declarațiile martorilor: P.E., P.M., P.S.D., M.N.M., P.C., B.M., B.L., P.G., B.N., B.O.S., P.R.A., G.D.G., A.V., D.I., P.P.M., M.G., S.N., B.N., S.D. și P.A.; raportul de constatare medico-legală din 03 martie 2013, întocmit de S.M.L.Gorj; raportul medico-legal de necropsie din 2013 mcotmit de I.N.M.L. „Mina Minovici" București; adresa din 28 martie 2013 a S.C.J.U. Craiova; adresa din 08 aprilie 2013 a Spitalului Orășenesc Baia de Aramă; adresa din 22 martie 2013 a S.C.U. „Bagdasar Arseni" București; adresa din 10 mai 2013 a S.J.U. „Bagdasar Arseni" București; adresa din 10 mai 2013 a S.J.U. Drobeta Turnu Severin; adresa din 04 aprilie 2013 emisă de S.J.A. Mehedinți; adresa din 26 martie 2012 emisă de I.G.S.U., tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:

În noaptea de 02/03 martie 2013 organele de urmărire penală au fost sesizate în sensul că în jurul orelor 01:15, pe raza comunei Padeș, județul Gorj, în apropierea localului aparținând SC P.P. SRL a avut loc un conflict, împrejurare în care victima B.O.D. a fost lovită la cap cu un par de către inculpatul J.D., fiind transportată la mai multe unități spitalicești din țară survenind decesul la 12 martie 2013 când se afla internată în S.C.U. Bagdasar Arseni București.

În baza probelor administrate în cursul urmăririi s-a reținut că, în seara zilei de 02/03 martie 2013 mai mulți tineri din satul Motru Sec comuna Padeș județul Gorj printre care și victima B.O.D. s-au deplasat în satul Padeș la SC P.P. SRL unde urma să fie organizată o horă cu ocazia zilei de 01 martie 2013.

Deplasarea tinerilor din Motru Sec în satul Padeș a fost făcută cu autoturismul condus de victima B.O.D., autoturism care a fost parcat alături de altele în apropierea societății comerciale.

În incinta localului la ora reținută în actul de sesizare, respectiv 01:00 (2/3 martie 2013) se aflau mai mulți tineri printre care și inculpatul J.D. însoțit de concubina sa P.E., cei doi locuind în apropiere la câteva case distanță.

La un moment dat între inculpatul J.D. și mai mulți tineri din satul Motru Sec au intervenit discuții contradictorii determinate de cine joacă o horă, inculpatul susținând că aceasta fusese comandată și plătită de el, fapt ce a determinat intervenția administratorului localului P.l.C.

Acesta a solicitat inculpatului și concubinei sale să părăsească localul pentru a înlătura degenerarea conflictului, cei doi ieșind în exterior urmați imediat de tinerii din Motru Sec.

Discuțiile contradictorii și amenințările dintre inculpat și concubina sa pe de o parte, tinerii din Motru Sec pe de altă parte, au continuat, mai mult primii s-au deplasat către locuința lor și au început să arunce cu pietre în direcția locului unde se aflau parcate mai multe autoturisme ale tinerilor care se aflau la horă.

În această situație, alarmați de strigătele mai multor persoane din local au ieșit și alți martori, respectiv P.S.D., P.N., P.R.A. și victima B.O.D., fiecare încercând să-i atragă atenția inculpatului să nu mai arunce cu pietre în direcția autoturismelor.

Mai mult, victima B.O.D. care avea autoturismul parcat în apropierea locuinței inculpatului, existând riscul să-i fie spart parbrizul s-a îndreptat către poarta de acces a imobilului acestuia, moment în care ajuns în fața porților (zona podețului de scurgere a apelor pluviale) a fost lovit de inculpat cu un par din lemn pe care îl luase anterior din gospodăria proprie, în zona capului, prăbușindu-se.

Momentul agresiunii a fost observat de martorii P.N., P.G. și P.E., ulterior fiind recunoscut și de inculpat în sensul că a lovit, dar nu a știut pe cine, încercând să îndepărteze posibilii atacatori care doreau intenționau să intre în curtea casei sale și să-l lovească.

Victima în stare gravă și sângerând puternic la nivelul feței a fost ridicată de la fața locului și transportată la Spitalul Baia de Aramă, ulterior la S.J.U. Dr. Tr. Severin, S.C.U. Craiova și ulterior la S.C.U. Bagdasar Arseni București unde a survenit decesul la 12 martie 2013.

Din raportul de necropsie din 2013 întocmit de I.N.M.L. Mina Minovici București a rezultat că moartea victimei B.O.D. a fost violentă, ea s-a produs prin hemoragie meningo - cerebrală, consecința unui traumatism cranio - cerebral grav cu fractură multieschiloasă de boltă cu subdenivelare, iradiată la bolta și baza craniului hematoame extradurale evacuate neurochirurgical, contuzii corticale și subcorticale, edem cerebral subsecvent și contuzie secundară mezencefal, leziuni traumatice ce s-au produs prin lovire cu corp dur, între acestea și deces existând legătură directă necondiționată de cauzalitate.

Atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței inculpatul a recunoscut și regretat săvârșirea faptelor reținute în rechizitoriu.

La termenul din 02 iulie 2013 inculpatul a solicitat, prin apărătorul din oficiu, să beneficieze de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. privind judecarea conform recunoașterii vinovăției.

Analizând cererea inculpatului, prin care au solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală în conformitate cu dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., instanța a constat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul legal menționat respectiv: instanța este competentă să judece cauza și legal sesizată, inculpatul a declarat personal înainte de citirea actului de sesizare al instanței că recunoaște în totalitate faptele reținute în rechizitoriu, solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și a înscrisurilor depuse în circumstanțiere la primul termen de judecată.

În legătura cu dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., instanța a reținut din perspectiva conținutului, acordul de recunoaștere a vinovăției că are o dublă natură, pe de o parte, este o instituție procesuală, iar pe de altă parte, este o instituție de drept material. Astfel, potrivit art. 320

1

alin. (1) și (7) C. proc. pen.: „instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii".

Pentru a decide sub aspectul individualizării pedepselor, tribunalul a avut în vedere pe lângă pericolul social generic sporit și împrejurarea că infracțiunea săvârșită de inculpat prezintă un pericol social deosebit de mare, date fiind modul și mijloacele folosite pentru a fi comis, pe timp de noapte și într-un loc public.

Tribunalul a dat eficiență în același timp dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la aprecierea probelor, reținându-se că inculpatul a acționat cu o violență ieșită din comun, lovind cu putere victima cu un par pe care l-a luat din locuința proprie, loviturile aplicate prezentând multiple plăgi descrise și în raportul medico-legal de necropsie.

Că violența inculpatului a fost ieșită din comun o dovedesc și aspectele menționate în raportul de necropsie, din care se reține că moartea victimei a fost violentă, ea producându-se prin hemoragie meningo-cerebrală, consecința unui traumatism cranio - creberal grav cu fractură multieschiloasă de boltă cu subdenivelare iritată la bolta și baza craniului.

Potrivit art. 52 C. pen. pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară atât în ceea ce privește fapta penală comisă cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului.

Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizată în așa fel încât inculpatul să conștientizeze pe deplin necesitatea respectării legii penale și să evite pe viitor săvârșirea de fapte asemănătoare.

Individualizarea pedepsei trebuie să aibă ca scop determinarea și aplicarea unei pedepse-juste, corecte atât sub aspectul ordinii de drept încălcate, cât și din punct de vedere al nevoii de reeducare a făptuitorului, în această manieră retribuția justă realizează și scopul pedepsei - cel de prevenție generală și specială.

Analiza criteriilor generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen., este obligatorie și trebuie făcută cumulativ, având în vedere faptul că primele două criterii, dispozițiile părții generale ale Codului Penal și limitele de pedeapsă fixate în partea specială a acestuia, vizează legalitatea operațiunilor de individualizare judiciară și trebuie insistat asupra celorlalte criterii, respectiv gravitatea faptei săvârșite, persoana făptuitorului, împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Analiza ultimelor trei criterii generale amintite trebuie efectuată de asemenea cumulativ, întrucât ele se intercondiționează reciproc, fără a da o pondere mai mare aspectelor care conturează personalitatea infractorului sau "deopotrivă, celor care caracterizează fapta săvârșită.

Gradul de pericol social al faptei săvârșite trebuie analizat în mod deosebit, nu în detrimentul celorlalte criterii de individualizare, iar analiza trebuie să fie reflectată în considerentele hotărâri judecătorești pronunțate.

Pentru a aprecia în mod corect gravitatea concretă a faptei și pentru a realiza o justă individualizare a pedepsei, judecătorul trebuie să raporteze fapta dedusă judecății, la sistemul general de valori acceptat de societate și care ar trebui să se reflecte în jurisprudență.

Evaluarea gravității faptei nu se poate realiza în afara analizei serioase a personalității infractorului, a atitudinii psihice a acestuia față de fapta gravă pe care a săvârșit-o, urmările acesteia.

Având în vedere împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele folosite în ducerea la bun sfârșit a acțiunii hotărâte, de acțiunea extrem de violentă desfășurată de inculpat, tribunalul a avut în vedere reducerea prevăzută de dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C. pen. astfel că a aplicat inculpatului o pedeapsă orientată spre maxim, considerând în acest sens că este atins pe deplin scopul prev.de art. 52 C. pen. în ideea prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept, față de regulile de conviețuire socială.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul J.D. crticând-o pentru nelegalitate și netemenicie.

În motivarea apelului a arătat că în mod greșit a aplicat prima instanță o pedeapsă orientată spre maximul special, fără a ține cont de probele administrate din care rezultă modul de desfășurare a conflictului și de circumstanțele persoanle ale inculpatului, care nu a avut reprezentarea rezultatului acțiunii sale asupra victimei, urmărind doar să o împiedice să intre în curtea sa. A mai susținut că, în mod greșit nu a reținut în favoarea sa circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. c), cu consecința prev. de art. 76 C. pen., având în vedere atitudinea sa sinceră și cooperantă pe tot parcursul procesului penal, precum și împrejurarea că este integrat în familie și societate, bucurându-se de respectul și încrederea comunității, astfel că nu se impunea aplicarea unei pedepse atât de aspre.

Prin Decizia penală nr. 312 din 18 octombrie 2013 Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondat apelul declarat de inculpatul J.D. împotriva sentinței penale nr. 202 din 2 iulie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. X/Y/2013, ca nefondat.

A dedus prevenția inculpatului de la 02 iulie 2013 la zi.

A menținut starea de arest preventiv a inculpatului.

A obligat apelantul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

S-a reținut că din analiza materialului probator administrat în faza urmăririi penale, însușit total și necondiționat de inculpat, care a solicitat judecarea cauzei în procedura simplificată a recunoașterii vinovăției (art. 320

1

C. proc. pen.) a rezultat că în noaptea de 2/3 martie 2013, în timp ce se afla în localul „P.P." din localitatea Padeș, jud. Gorj, inculpatul a avut un conflict cu mai mulți tineri din localitatea Motra Sec, prin care și victima - B.O.D., determinat de faptul că unul dintre aceștia „a luat hora înainte", deși inculpatul plătise pentru aceasta suma de 50 lei către patronul localului. în cursul acestui conflict, inculpatul și doi tineri din Motru Sec s-au îmbrâncit reciproc. La solicitarea patronului localului, inculpatul și concubina sa, martora P.E. au părăsit localul, mergând la locuința acesteia, aflată în imediata vecinătate a localului sus amintit, de unde inculpatul și martora au început să arunce cu pietre în direcția parcării din fața localului, unde se afla staționată mașina victimei B.O.D., așa cum o demonstrează planșele fotografice privind aspectele fixate cu ocazia cercetării la fața locului (filele 24-27 d.u.p.).

Fiind anunțați despre aceasta, din local au ieșit martorii P.S.D., P.N., P.R.A. și victima B.O.D., iar acesta din urmă s-a apropiat de curtea imobilului în care se aflau inculpatul și martora P.E., rugându-i să nu mai arunce cu pietre. În timp ce se afla pe podețul amplasat în fața intrării în curte, victima B.O.D. a fost lovită în zona capului cu un par, de inculpatul J.D., care s-a retras imediat în curte și a închis porțile. Aceste împrejurări rezultă din coroborarea declarațiilor martorilor oculari P.N., P.G. și P.E., cu fotografiile judiciare efectuate cu ocazia cercetării la fața locului, care au pus în evidență mai multe pete de sânge în imediata apropiere a podețului (fila 14 d.u.p.) precum și pe bâta de lemn -corp delict (fila 19 d.u.p.).

Potrivit raportului medico-legal de necropsie (fila 111-114 d.u.p.) „moartea victimei B.O.D. a fost violentă. Ea s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale, consecința unui traumatism cranio-cerebral cu fractura multieschiloasă de boltă cu subenivelare, iradiată la bolta și baza craniului, hematoame extradurale evacuate neurochirurgical, contuzii corticale și subcorticale, edem cerebral subsecvent și contuzie secundară mezencefal", moartea datând din 12 martie 2013.

Leziunile traumatice deosebit de grave relevate de raportul de expertiză demonstrează că inculpatul a aplicat o lovitură unică, deosebit de puternică, cu un obiect contondent masiv - bâtă, asupra capului victimei, cu consecințe devastatoare, între și deces existând legătură directă necondiționată de cauzalitate, inculpatul prevăzând și acceptând rezultatul acțiunii sale, respectiv moartea victimei.

S-a mai reținut că atitudinea victimei și contextul conflictual (conducerea de către altă persoană a horei plătite de inculpat) care a precedat agresarea acesteia nu poate fi valorificată în favoarea inculpatului așa cum s-a solicitat prin motivele de apel, întrucât a avut un rol total neînsemnat în provocarea acțiunii deosebit de violente a inculpatului. Astfel, inculpatul J.D. a avut hotărâtor în escaladarea conflictului cu tinerii din localitatea Motru Sec, chiar și după ce a părăsit localul „P.P." (aruncând cu pietre în "direcția parcării localului) iar pe de altă parte, lovirea victimei nu a avut la bază intenția inculpatului de a o împiedica să pătrundă în curte, agresiunea desfâșurându-se lângă podețul din fața curții, în loc public, la cea. 2,5 m de curtea inculpatului. De altfel, victima nici nu a participat la conflictul desfășurat în localul Popasul P. (așa cum o demonstrează înregistrările camerelor de supraveghere ale localului), astfel că nu se poate reține un presupus comportament provocator al acesteia care să fi declanșat reacția violentă a inculpatului.

Nu pot fi primite nici criticile inculpatului referitoare la o eventuală omisiune a aplicării în favoarea sa a circumstanțelor atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (1) lit. a), c), C. pen. cu consecința prev. de art. 76 C. pen.

Astfel, s-au avut în vedere atât circumstanțele reale de săvârșire a faptei, în loc public, faptul că uciderea victimei s-a produs în prezența a cel puțin 3 persoane, că ulterior agresării victimei inculpatul a încercat să îl lovească și pe martorul P.S.D. care venise să acorde primul ajutor victimei, precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului, care a dovedit un temperament instabil impulsiv, cu manifestări agresive neinhibate și comportament de tip antisocial, apreciind justificată opțiunea instanței de fond pentru o pedeapsă orientată spre maximul special redus conform art. 320

1

C. proc. pen.

S-a mai reținut că toate elementele mai sus reținute, alături de împrejurarea că, deși nu are antecedente penale care să constituie prin termen al recidivei, inculpatul nu se află la prima confruntare cu legea penală, așa cum rezultă din cazierul judiciar, relevă lipsa unor repere morale și sociale care, la rândul lor, conturează ca neîntemeiată susținerea acestuia privind realizarea scopului coercitiv și educativ al pedepsei prin stabilirea unei sancțiuni în cuantum diminuat.

Totodată, s-a reținut că atitudinea de recunoaștere și regret a infracțiunii comise a fost deja valorificată în favoarea inculpatului prin aplicarea disp. art. 320

1

C. proc. pen. și reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, iar în speță nu se relevă alte elemente decât comportamentul sincer, nefiind indicii că inculpatul ar fi manifestat căință activă ulterior săvârșirii faptei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul J.D.

Apărătorul desemnat din oficiu al recurentului inculpat cu ocazia susținerilor orale, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 172 C. proc. pen., a solicitat aplicarea legii penale noi, mai favorabile și, în raport cu noile limite, reducerea pedepsei aplicate.

Prin memoriul formulat în scris și depus cu ocazia soluționării recursului, recurentul inculpat a solicitat reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 73 lit. b), art. 74 alin. (1) lit. a), c), C. pen. anterior cu consecința prev. de art. 76 C. pen. anterior și reducerea pedepsei fără a fi circumscrise vreunui caz de casare dintre cele prevăzute la art. 385

9

C. proc. pen.

Examinând recursul declarat de inculpatul J.D. prin raportare la dispozițiile art. 385 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, constată următoarele:

Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs. In consecință, instanța urmează să analizeze cazurile de casare în conformitate cu normele Codului de procedură penală anterior, respectiv art. 385

9

, art. 385

3

C. proc. pen. anterior.

Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385

6

C. proc. pen. stabilește, în alin. (2), că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385

9

din același cod. Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurentul și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385

9

C. proc. pen.

Instituind, totodată, o altă limită a devoluției recursului, art. 385

10

C. proc. pen. prevede, în alin. (21), că instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deși se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol, cu singura excepție a cazurilor de casare care, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală șl pentru cauze cu minori, la data de 18 octombrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. 2 din Lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în. vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteza care, însă, nu se regăsește în speță.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial, intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

În ceea ce privește critica referitoare la individualizarea sancțiunii în sensul reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 73 lit. b), art. 74 alin. (1) lit. a), c), C. pen. anterior cu consecința prev. de art. 76 C. pen. anterior, se constată că modificarea adusă cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, în vigoare la data pronunțării apelului, exclud posibilitatea analizei criticii formulate. Astfel, după data de 15 februarie 2013, cazul de casare de la art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. anterior, permite instanței să analizeze sancțiunea doar în ceea ce privește aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Abrogarea dispoziției referitoare la posibilitatea de a examina criteriile de individualizare, decurge din limitarea căii de atac a recursului la probleme de drept. Orice reformare a hotărârii pronunțate în apel este în consecință strict legată de aplicarea legii. În consecință, având în vedere că înlăturarea textului de lege din art. 385 pct. 14 C. proc. pen. anterior este echivalentă cu o limitare a cazurilor de casare, instanța de recurs nu poate examina în cauza de față critica referitoare la individualizarea pedepsei în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385 pct. 17 C. proc. pen. anterior, de altfel aceste critici nu se circumscriu acestui caz de casare. Nici chiar în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile instanța de recurs nu poate să facă o nouă individualizare a sancțiunii, fiind obligată să reducă proporțional sancțiunea stabilită de instanța de apel (către minimum, mediu, sau maximul special), în raport de limitele prevăzute de legea nouă (către minimum, mediu, sau maximul special). Astfel, în aplicarea legii penale mai favorabile, instanța de recurs nu poate stabili o sancțiune către minimul special prevăzut de legea nouă, dacă instanța de apel a stabilit aceeași sancțiune către maximul special prevăzut de legea veche, așa cum nu este posibilă nici situația inversă.

Cu privire la incidența dispozițiilor art. 5 C. pen. - aplicabilitatea legii penale mai favorabilă, solicitată de inculpatul J.D., se constată următoarele:

În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Primul termen în recurs a fost stabilit aleatoriu la data de 19 martie 2014. în speță, de la data pronunțării deciziei din apel, 18 octombrie 2013 și până la data soluționării recursului au intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 cu referire, în cauza de față, la normele care guvernează aplicarea legii penale în timp și cu privire la normele care guvernează omorul calificat, a fost abrogat C. pen. anterior și a intrat în vigoare un alt C. pen.

În examinarea legii incidente cu privire la acuzația formulată față de recurent instanța de recurs urmează să analizeze:

a) Influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care este acuzat. In examinarea acestui criteriu, instanța verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă, cu privire la încadrarea juridică;

b) Consecințele produse de acuzație cu privire la sancțiune la data săvârșirii faptei și consecințele la data judecării recursului. În examinarea acestui criteriu instanța va avea în vedere caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei;

Influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care este acuzat.

Examinarea încadrării juridice dată faptei ca urmare a situației tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezmcriminare, cât și ca situație premisă pentru a face analiza în concret a consecințelor cu privire la sancțiune.

Pedeapsa decurge din norma care incriminează fapta. Unitatea dintre incriminare și pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina mcriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Pentru a compara cele două legi instanța trebuie să analizeze consecințele faptei în legea în vigoare la data săvârșirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu și sancțiunile ce decurg din incriminare) și consecințele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancționată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă și cum anume este încadrată juridic acuzația în legea nouă.

Instanța va analiza influența modificărilor legislative strict cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care este acuzat recurentul, având în vedere că, deși un text de lege cu aceeași denumire marginală se poate regăsi într-un alt text de lege din aceiași lege, eliminarea unui element de care depindea caracterul penal doar pentru recurent conduce la dezincriminar ea faptei față de acesta.

Art. 174 C. pen. Uciderea unei persoane se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

Art. 175 alini lit. i) C. pen. Omorul săvârșit în vreuna din următoarele împrejurări:

c) în public; se pedepsește cu închisoare de la 15 la 25 ani și interzicerea unor drepturi.

Art. 188 C. pen. Omorul (1) Uciderea unei persoane se pedepsește cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

Urmare a intrării în vigoare - la 1 februarie 2014 - a noilor coduri (penal și de procedură penală), instanța este datoare să constate dacă în cauză sunt aplicabile prevederile art. 5 C. pen., potrivit cu care „în cazul în care, de la săvârșirea infracțiunii până la judecare definitivă a cauzei, au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă".

Inculpatul J.D. a fost trimis în judecată și condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 320 alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 16 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În raport cu succesiunea de legi penale intervenite de la săvârșirea infracțiunii de omor calificat de către inculpat, instanța de recurs constată că se impune aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la pedeapsa principală, cea complementară și cea accesorie, astfel cum sunt reglementate în noua lege.

Potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., publicată în M. Of. nr. 757 din 12 noiembrie 2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.

În raport cu pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174-175 lit. i) C. pen., de 16 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., instanța de recurs constată că dispozițiile legii noi sunt mai favorabile, sub aspectul conținutului mcriminării textului art. 175 vechi C. pen. (art. 188 nou C. pen.) și urmează a fi aplicate.

În reglementarea actuală, legiuitorul a exclus din norma de incriminare a omorului calificat, săvârșirea omorului în condițiile elementului circumstanțial prevăzut de lit. i) a art. 175 vechiul C. pen., astfel că, potrivit principiului aplicării legii mai favorabile, legea nouă este mai. favorabilă sub aspectul condițiilor de incriminare.

În condițiile noului C. pen., se constată că limitele de pedeapsă prevăzute de art. 188 C. pen. sunt de la 10 la 20 ani închisoare, spre deosebire de cele din legea veche, de la 15 la 25 de ani închisoare.

Având în vedere situația faptică reținută de cele două instanțe și proporționalitatea pedepsei, instanța de recurs va reduce pedeapsa aplicată inculpatului, în mod corespunzător, la un cuantum spre care s-au orientat și primele instanțe.

În ce privește pedeapsa complementară, din reglementarea noului C. pen., se constată că are corespondent în legea veche, sub aspectul conținutului și a caracterului obligatoriu de aplicare pentru săvârșirea infracțiunii de omor, însă legiuitorul a prevăzut expres limitele de executare a acesteia, pe o perioadă de la 1 la 5 ani, situație în care legea nouă cuprinde dispoziții mai favorabile.

Așa fiind, va admite recursul declarat de inculpatul J.D. împotriva Deciziei penale nr. 312 din data de 18 octombrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va casa în totalitate decizia penală recurată și în parte sentința penală nr. 202 din data de 2 iulie 2013 pronunțată de Tribunalul Gorj și, în rejudecare:

Va face aplicarea art. 5 C. pen. și în baza art. 386 C. proc. pen. va schimba încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpat din infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1)- art. 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea de omor prev. de art. 188 C. pen., text de lege în baza căruia, cu aplic, art. 396 alin. (10) C. proc. pen., va condamna pe inculpat la pedeapsa de 13 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive de la 3 martie 2013 la 19 martie 2014.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul J.D. împotriva Deciziei penale nr. 312 din 18 octombrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează în totalitate decizia penală recurată și în parte sentința penală nr. 202 din 2 iulie 2013 pronunțată de Tribunalul Gorj și, în rejudecare:

Face aplicarea art. 5 C. pen. și în baza art. 386 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpat din infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1)- art. 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea de omor prev. de art. 188 C. pen., text de lege în baza căruia, cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen., condamnă pe inculpat la pedeapsa de 13 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive de la 3 martie 2013 la 19 martie 2014.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariul pentru -apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 martie 2014.