ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3149/2014

Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3951 din 21 iunie 2011 pronunțată de Judecătoria Giurgiu a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea în revendicarea suprafeței de 3,75 ha teren intravilan situat lângă Parohia din comuna R., jud. Teleorman formulată de reclamantul E.N. Prin decizia civilă nr. 718 din 10 octombrie 2012 Tribunalul Giurgiu a respins, ca nefondat, recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 3951 din 21 iunie 2011 pronunțată de Judecătoria Giurgiu. Prin decizia civilă nr. 770 din 21 noiembrie 2013, Tribunalul Giurgiu a respins, ca nefondată, contestația în anulare formulată de E.N., în contradictoriu cu intimații Primăria comunei R., Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 T. și Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 R. împotriva deciziei nr. 718 din 10 octombrie 2012 a Tribunalului Giurgiu.

Împotriva acestei decizii recurentul E.N. a declarat apel, criticând-o ca nelegală și netemeinică întrucât instanța, judecând contestația în anulare, nu s-a pronunțat asupra fondului cererii sale de restituire a suprafeței de 3,75 ha de pe raza localității R., suprafață de teren care a fost preluată abuziv de către Statul Român în perioada martie 1945 - decembrie 1989, de la tatăl său E.D. Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 52 A din 19 februarie 2014 a respins, ca inadmisibil, apelul astfel declarat, reținând că, fiind irevocabilă, decizia nr. 770/2013 a Tribunalului Giurgiu nu poate fi supusă nici unei căi de atac și deci nici apelului formulat de contestatorul E.N.

Această decizie a fost atacată direct la Înalta Curte de către reclamant pe calea contestației în anulare, a fost înregistrată la grefa instanței în data de 28 iulie 2014 și a primit termen de judecată în data de 13 noiembrie 2014. La termenul de judecată din data de 13 noiembrie 2014, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra competenței sale materiale în soluționarea acestei cereri în raport de dispozițiile art. 319 alin. (1) C. proc. civ., pe care o va analiza cu prioritate, față de dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., și o va admite, pentru considerentele care succed: Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost învestită cu soluționarea contestației în anulare formulată de E.N., având ca obiect decizia nr. 52 A din 19 februarie 2014 a Curții de Apel București.

Potrivit art. 319 alin. (1) C. proc. civ., competența de soluționare a contestației în anulare aparține instanței a cărei hotărâre se atacă, regulă determinată de însăși natura contestației în anulare, de a constitui o cale extraordinară de retractare, iar nu de reformare. În speță, contestatorul a supus acestei căi de atac extraordinare o hotărâre pronunțată de Curtea de Apel București, astfel încât, conform textului legal anterior citat, instanța competentă a soluționa cererea este instanța care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se solicită, și anume Curtea de Apel București. Pentru aceste considerente, constatând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 319 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va declina competența de soluționare a contestației în anulare formulate de E.N.

în favoarea Curții de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Declină competenta de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 noiembrie 2014.