ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3149/2014

Deliberând, în condițiile

art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3951 din 21 iunie

2011 pronunțată de Judecătoria Giurgiu a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea

în revendicarea suprafeței de 3,75 ha teren intravilan situat lângă Parohia din

comuna R., jud. Teleorman formulată de reclamantul E.N.

Prin decizia civilă

nr. 718 din 10 octombrie 2012 Tribunalul Giurgiu a respins, ca nefondat, recursul

declarat împotriva sentinței civile nr. 3951 din 21 iunie 2011 pronunțată de Judecătoria

Giurgiu.

Prin decizia civilă

nr. 770 din 21 noiembrie 2013, Tribunalul Giurgiu a respins, ca nefondată, contestația

în anulare formulată de E.N., în contradictoriu cu intimații Primăria comunei R.,

Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 T. și Comisia Locală pentru aplicarea

Legii nr. 18/1991 R. împotriva deciziei nr. 718 din 10 octombrie 2012 a Tribunalului

Giurgiu.

Împotriva acestei decizii

recurentul E.N. a declarat apel, criticând-o ca nelegală și netemeinică întrucât

instanța, judecând contestația în anulare, nu s-a pronunțat asupra fondului cererii

sale de restituire a suprafeței de 3,75 ha de pe raza localității R., suprafață

de teren care a fost preluată abuziv de către Statul Român în perioada martie 1945

- decembrie 1989, de la tatăl său E.D.

Curtea de Apel București,

secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 52 A din 19 februarie 2014 a respins, ca

inadmisibil, apelul astfel declarat, reținând că, fiind irevocabilă, decizia

nr. 770/2013 a Tribunalului Giurgiu nu poate fi supusă nici unei căi de atac și

deci nici apelului formulat de contestatorul E.N.

Această decizie a fost

atacată direct la Înalta Curte de către reclamant pe calea contestației în anulare,

a fost înregistrată la grefa instanței în data de 28 iulie 2014 și a primit termen

de judecată în data de 13 noiembrie 2014.

La termenul de judecată

din data de 13 noiembrie 2014, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra competenței

sale materiale în soluționarea acestei cereri în raport de dispozițiile art. 319

alin. (1) C. proc. civ., pe care o va analiza cu prioritate, față de dispozițiile

art. 137 alin. (1) C. proc. civ., și o va admite, pentru considerentele care succed:

Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția I civilă, a fost învestită cu soluționarea contestației în anulare

formulată de E.N., având ca obiect decizia nr. 52 A din 19 februarie 2014 a Curții

de Apel București.

Potrivit art. 319

alin. (1) C. proc. civ., competența de soluționare a contestației în anulare aparține

instanței a cărei hotărâre se atacă, regulă determinată de însăși natura contestației

în anulare, de a constitui o cale extraordinară de retractare, iar nu de reformare.

În speță, contestatorul

a supus acestei căi de atac extraordinare o hotărâre pronunțată de Curtea de Apel

București, astfel încât, conform textului legal anterior citat, instanța competentă

a soluționa cererea este instanța care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se

solicită, și anume Curtea de Apel București.

Pentru aceste considerente,

constatând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 319 alin. (1) C. proc. civ.,

Înalta Curte va declina competența de soluționare a contestației în anulare formulate

de E.N. în favoarea Curții de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competenta de soluționare a cauzei în

favoarea Curții de Apel București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 noiembrie

2014.