ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3002/2014

Deliberând, în

condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față;

Prin Decizia civilă nr. 770 din 21 noiembrie 2013,

Tribunalul Giurgiu a respins, ca nefondată, contestația în anulare formulată de

contestatorul E.N. împotriva Deciziei nr. 718 din 10 octombrie 2012 a

Tribunalului Giurgiu.

Pentru a se pronunța

astfel instanța a reținut că, în cauza de față, contestatorul nu și-a sprijinit

contestația sa pe niciunul din textele de lege prevăzute de art. 317 - 318 C. proc.

civ., acesta prezentând în cererea sa doar o reiterare a situației de fapt din

cererea adresată instanței de fond.

Împotriva deciziei

pronunțată de tribunal, a declarat apel E.N., criticând-o ca nelegală și

netemeinică întrucât instanța, judecând contestația în anulare, nu s-a

pronunțat asupra fondului cererii sale de restituire a suprafeței de 3,75 ha de

pe raza localității Răsmirești, suprafață de teren care a fost preluată abuziv de

către Statul român în perioada martie 1945 - decembrie 1989 de la tatăl reclamantului,

numitul E.D. În mod greșit instanța care a pronunțat Decizia nr. 770/2013 nu a

făcut aplicarea Legii nr. 165/2013 în prezenta cauză.

Prin Decizia nr. 52/A

din data de 19 februarie 2014 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă

și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca inadmisibil, apelul

reținând, în esență, că Decizia nr. 770 din 21 noiembrie 2013 este irevocabilă

întrucât și Decizia civilă nr. 718/2012 a Tribunalului Giurgiu este irevocabilă

fiind pronunțată în calea de atac a recursului, iar potrivit dispozițiilor art.

320 alin. (3) C. proc. civ. hotărârea dată în contestație este supusă acelorași

căi de atac ca și hotărârea atacată. Fiind irevocabilă Decizia nr. 770/2013 a

Tribunalului Giurgiu nu poate fi supusă niciunei căi de atac și deci nici apelului

formulat de contestator.

S-a avut în vedere și

faptul că Decizia nr. 770/2013 a Tribunalului Giurgiu nu se încadrează în

categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu apel conform dispozițiilor art. 282 C.

proc. civ., care prevăd că această cale de atac se poate exercita numai

împotriva hotărârilor date în primă instanță de judecătorie sau de tribunal.

Împotriva acestei din

urmă decizii a declarat recurs contestatorul E.N., înregistrat pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la 01 iulie 2014.

Prin recursul

declarat reclamantul a reiterat criticile formulate în fața instanței de apel,

legate de fondul cauzei.

Analizând recursul declarat

de contestatorul E.N. sub aspectul admisibilității acestuia, în raport cu

dispozițiile art. 299 și 320 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că

acesta este inadmisibil, urmând a-l respinge, pentru considerentele ce succed:

Potrivit

dispozițiilor invocate, sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de

apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile

altor organe cu activitate jurisdicțională.

Decizia atacată cu

recurs a constatat inadmisibilitatea apelului declarat împotriva unei hotărâri

irevocabile, pronunțată în condițiile art. 320 alin. (3) C. proc. civ., text

care prevede că hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași

căi de atac ca și hotărârea atacată. Cum hotărârea împotriva căreia s-a

exercitat calea de atac extraordinară a contestației în anulare era o decizie

irevocabilă pronunțată în materia fondului funciar, pe cale de consecință,

împotriva hotărârii pronunțate de tribunal în contestație în anulare nu se mai

putea exercita nici apel, nici recurs.

Recunoașterea unei

căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală

constituie o încălcare a principiului legalității, precum și a principiului

constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o

soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele

procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea

cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică,

corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția

României, neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii

judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor.

Modul de reglementare

a căilor de atac nu constituie o îngrădire a drepturilor consacrate

constituțional și nici o încălcare a legislației europene, atâta vreme cât C.E.D.O.

a decis în repetate rânduri că dreptul la un tribunal, consacrat de art. 6 din

Convenție, nu impune accesul la toate gradele de jurisdicție sau la toate căile

de atac prevăzute de legislația națională, dacă posibilitatea de a accede la un

tribunal este efectivă.

Pentru aceste

considerente recursul urmează a fi respins, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de contestatorul E.N. împotriva Deciziei nr. 52/A

din data de 19 februarie 2014 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă

și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 noiembrie 2014.