ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2962/2014

ÎNALTA CURTE DE

CASȚIE ȘI JUSTIȚIE

Deliberând, în condițiile

art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra contestației în anulare de față;

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 30 iunie 2014, contestatoarea

M.C.E. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei

civile nr. 1997 din 24

iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă

.

În motivarea contestației

a arătat că este nemulțumită de hotărârea atacată, că a dovedit motivele pentru

care a solicitat strămutarea Dosarului nr. 1330/310/2013 al Judecătoriei Câmpina,

că are dreptul de a exercita toate căile de atac prevăzute de lege și că se încadrează

în dispozițiile C. proc. civ.

Prin încheierea din 2

octombrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 2556/1/2014/a1 a fost admisă cererea de

ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru,

formulată de contestatoare.

Intimatul Inspectoratul

de Poliție Județean Prahova a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea

ca inadmisibilă a contestației în anulare, care nu se încadrează în niciunul dintre

motivele prevăzute de art. 503 C. proc. civ.

Analizând prioritar contestația

în anulare sub aspectul admisibilității acesteia, în aplicarea dispozițiilor

art. 248 cu referire la art. 503 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta

este inadmisibilă, urmând a o respinge, pentru considerentele ce succed:

Exercitarea prezentei

căi extraordinare de atac a fost generată de respingerea cererii formulată de M.C.E.

privind strămutarea pricinii ce face obiectul Dosarului nr. 1330/310/2013 al Judecătoriei

Câmpina, prin sentința nr. 28cc din 8 aprilie 2014 a Curții de Apel Ploiești.

Împotriva acestei hotărâri,

petenta a exercitat calea de atac a recursului, care a fost respins ca inadmisibil

prin decizia nr. 1997 din 24 iunie 2014

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

I civilă, în aplicarea dispozițiilor art. 144 alin. (2) C. proc. civ., iar împotriva

deciziei pronunțate în recurs a formulat contestație în anulare.

Contestația în anulare

este o cale de atac extraordinară, ce poate fi promovată numai pentru motivele anume

prevăzute de lege.

Astfel, potrivit dispozițiilor

art. 503 alin. (1) C. proc. civ., contestația în anulare de drept comun poate fi

exercitată numai în situația în care partea nu a fost legal citată și nici nu a

fost prezentă la termenul când avut loc judecata. Contestația în anulare specială,

reglementată de art. 503 alin. (2) C. proc. civ., poate fi introdusă în patru cazuri

distincte, respectiv atunci când hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o

instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea

instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis

să se pronunțe asupra acesteia; când dezlegarea dată recursului este rezultatul

unei erori materiale; când instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l

numai în parte, a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare invocate de recurent

în termen; când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile

declarate în cauză.

Or, așa cum s-a arătat,

contestatoarea s-a declarat nemulțumită generic de hotărârea atacată, a arătat că

a făcut probe în cererea de strămutare și s-a considerat îndreptățită să exercite

toate căile de atac prevăzute de lege.

Niciunul dintre aceste

argumente nu poate fi, însă, încadrat în cazurile de contestație în anulare obișnuită

sau specială, reglementate de art. 503 C. proc. civ.

Ca atare, Înalta Curte

va respinge ca inadmisibilă cererea care cuprinde motive neprevăzute de lege pentru

contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă

contestația în anulare formulată de contestatoarea M.C.E. împotriva deciziei civile

nr. 1997 din 24 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 octombrie

2014.