ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2962/2014

ÎNALTA CURTE DE

CASȚIE ȘI JUSTIȚIE

Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra contestației în anulare de față; Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 30 iunie 2014, contestatoarea M.C.E. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 1997 din 24 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă . În motivarea contestației a arătat că este nemulțumită de hotărârea atacată, că a dovedit motivele pentru care a solicitat strămutarea Dosarului nr. 1330/310/2013 al Judecătoriei Câmpina, că are dreptul de a exercita toate căile de atac prevăzute de lege și că se încadrează în dispozițiile C. proc. civ. Prin încheierea din 2 octombrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 2556/1/2014/a1 a fost admisă cererea de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, formulată de contestatoare.

Intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Prahova a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca inadmisibilă a contestației în anulare, care nu se încadrează în niciunul dintre motivele prevăzute de art. 503 C. proc. civ. Analizând prioritar contestația în anulare sub aspectul admisibilității acesteia, în aplicarea dispozițiilor art. 248 cu referire la art. 503 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, urmând a o respinge, pentru considerentele ce succed: Exercitarea prezentei căi extraordinare de atac a fost generată de respingerea cererii formulată de M.C.E. privind strămutarea pricinii ce face obiectul Dosarului nr. 1330/310/2013 al Judecătoriei Câmpina, prin sentința nr. 28cc din 8 aprilie 2014 a Curții de Apel Ploiești.

Împotriva acestei hotărâri, petenta a exercitat calea de atac a recursului, care a fost respins ca inadmisibil prin decizia nr. 1997 din 24 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, în aplicarea dispozițiilor art. 144 alin. (2) C. proc. civ., iar împotriva deciziei pronunțate în recurs a formulat contestație în anulare. Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, ce poate fi promovată numai pentru motivele anume prevăzute de lege. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 503 alin. (1) C. proc. civ., contestația în anulare de drept comun poate fi exercitată numai în situația în care partea nu a fost legal citată și nici nu a fost prezentă la termenul când avut loc judecata.

Contestația în anulare specială, reglementată de art. 503 alin. (2) C. proc. civ., poate fi introdusă în patru cazuri distincte, respectiv atunci când hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia; când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; când instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare invocate de recurent în termen; când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

Or, așa cum s-a arătat, contestatoarea s-a declarat nemulțumită generic de hotărârea atacată, a arătat că a făcut probe în cererea de strămutare și s-a considerat îndreptățită să exercite toate căile de atac prevăzute de lege. Niciunul dintre aceste argumente nu poate fi, însă, încadrat în cazurile de contestație în anulare obișnuită sau specială, reglementate de art. 503 C. proc. civ. Ca atare, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea care cuprinde motive neprevăzute de lege pentru contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatoarea M.C.E. împotriva deciziei civile nr. 1997 din 24 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 octombrie 2014.