ÎCCJ, Decizia nr. 157/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea nr. 1863 din 9 mai 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a anulat cererea formulată de contestatorul A., motivat de necomplinirea lipsurilor cererii de chemare în judecată în termenul legal.

Împotriva încheierii nr. 1863 din 9 mai 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, contestatorul A. a formulat cerere de reexaminare.

Prin încheierea nr. 2658 din 19 iunie 2018, pronunțată în dosarul x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de reexaminare, ca neîntemeiată.

Contestatorul A. a formulat cerere de revizuire împotriva încheierii nr. 2658 din 19 iunie 2018 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018, invocând motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. și susținând că instanța nu s-a pronunțat asupra dreptului părții.

Prin Decizia nr. 2505 din 14 mai 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

Împotriva deciziei menționate, revizuentul A. a exercitat o cale de atac înregistrată pe rolul Completului de 5 judecători al Înaltei Curte de Casație și Justiție, înregistrată sub nr. x/2020.

II. Considerentele Înaltei Curți

La termenul de astăzi, Completul de 5 judecători a invocat din oficiu excepția inadmisibilității în raport de dispozițiile art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., excepție de procedură, pe care instanța o apreciază ca fiind întemeiată pentru considerentele arătate în continuare:

Hotărârea atacată cu recurs este o hotărâre dată în revizuire, fiind aplicabile prevederile art. 513 alin. (5) si (6) din C. proc. civ.

Potrivit art. 513 alin. (5) din C. proc. civ.:

"Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită". Decizia nr. 2505 din 14 mai 2019 este supusă acelorași căi de atac ca și încheierea nr. 2658 din 19 iunie 2018, care este o hotărâre definitivă, conform art. 200 alin. (7) C. proc. civ., nefiind susceptibilă de recurs.

Potrivit art. 513 alin. (6) din C. proc. civ.:

"Dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul. În cazul în care revizuirea a fost soluționată de una dintre secțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul este de competența Completului de 5 judecători".

Or, în cauză, hotărârea atacată cu recurs este pronunțată în revizuire pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., astfel că nu se încadrează în ipoteza reglementată de art. 513 alin. (6) C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 2505 din 14 mai 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 septembrie 2020.