ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5867/2020

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 15.01.2019, sub nr. x/2019, astfel cum a fost precizată, reclamantul A. a solicitat anularea Deciziei de clasare a plângerilor formulate din dosarul nr. x/2018 al Inspecției Judiciare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii. La data de 21.05.2019, pârâta Inspecția Judiciară a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, excepția lipsei procedurii prealabile, iar pe fond a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată. Prin Decizia nr. 2809/24.05.2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a trimis contestația formulată de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 1/23613/2018 a Consiliului Superior al Magistraturii spre competentă soluționare Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, sub același număr, la data de 13.09.2019.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 787 din 13 noiembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii - Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, pe fond, admiterea plângerii împotriva deciziilor de clasare a sesizărilor formulate de acesta și obligarea Inspecției Judiciare să cerceteze aspectele semnalate și să dispună sancționarea magistraților respectivi dacă se constată că au săvârșit abaterile sesizate, dovedite cu înscrisuri. În contextul prezentării situației de fapt, recurentul-reclamant a susținut că, în mod tendențios, a reținut Inspecția Judiciară că acesta este nemulțumit de soluțiile date de procurori și judecători, acest aspect neputând constitui un motiv de abatere disciplinară. Or, în realitate, recurentul a sesizat fapte care nu au fost niciodată analizate de Inspecția Judiciară. Astfel, recurentul-reclamant a arătat că, prin Rezoluția nr. 4584/P/2007, Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu a dispus începerea urmăririi penale împotriva numitului B. Diriginte de șantier care a vizat o lucrare SAPARD fără să verifice stadiul lucrărilor, ulterior, acest dosar fiind conexat la dosarul nr. x/2007 în care era cercetat administratorul S.C. D. S.R.L. E.. Procurorul F. a fost înlocuit cu procurorul G., care în luna februarie 2009 a dispus scoaterea de sub urmărire penală a numitului B. și neînceperea urmăririi penale pentru E.. Reclamantul a contestat această decizie în termenul legal, iar, în momentul în care a făcut copie de pe dosarul nr. x/2007, a revenit cu plângere la prim-procurorul parchetului, care a fost respinsă ca tardivă, prin Rezoluția nr. 117/II/2/2010. A atacat cele două decizii, la Judecătoria Giurgiu, formându-se dosarul nr. x/2011, în care s-a pronunțat sentința nr. 1899/2011, prin care s-a anulat Ordonanța nr. 3511/P/2007 și Rezoluția nr. 117/II/2/2010, dispunându-se restituirea dosarului la Parchet pentru redeschiderea urmăririi penale pentru B. și continuarea cercetărilor pentru E.. În dosarul nr. x/2011 reprezentantul Parchetului a fost procurorul H., care a susținut respingerea plângerii pe motiv că este tardivă și că privește aspecte de natură civilă. A mai arătat recurentul că între timp procurorul G. a devenit prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu. Dosarul întors la Parchet a fost preluat spre instrumentare de procurorul I., care a efectuat audierea reclamantului, ulterior, acesta, fără a avea cunoștință, fiind schimbat de la dosar, cauza fiind preluată de procurorul H., care se afla în situație de incompatibilitate, aspecte reclamate prin sesizările adresate Inspecției Judiciare. Prim-procurorul G., care a fost procuror de caz, a confirmat rezoluția dată de procurorul H., prin care s-a respins plângerea, deși, în opinia recurentului, nu avea voie să se mai pronunțe și în calitate de prim-procuror având în vedere că împotriva acesteia existau numeroase plângeri formulate de recurentul-reclamant, fiind în relații de dușmănie cu acesta, astfel că exista o situație de incompatibilitate a acestuia. Dosarul în discuție a ajuns în instanță pentru a doua oară fiind înregistrat sub nr. x/2013, având mai multe termene pentru îndeplinirea procedurii legale în vederea judecării cauzei. A învederat recurentul-reclamant că s-a prezentat la toate termenele de judecată, efectuând deplasări de la Galați al Giurgiu, iar, la penultimul termen de judecată, apărătorul său ales, neputându-se prezenta, a solicitat amânarea cauzei, cerere care i-a fost admisă. Recurentul-reclamant a arătat că a înțeles să critice faptul că instanța, cu ocazia admiterii cererii de amânare, nu a precizat faptul că acesta trebuia să se prezinte la ora 8:30, ședința următoare urmând să fie de scurtă durată. Astfel, recurentul a ajuns la instanță la ora 10:00, găsind sala de judecată închisă, instanța reținând cauza spre soluționare fără să amâne pronunțarea pentru a-i permite acestuia să depună concluzii scrise. În fine, a susținut că în dosarul respectiv nu i s-a dat dreptul să se apere, toate probele aduse în susținerea motivelor invocate fiind ignorate.

Apărările formulate în recurs Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, pentru nemotivare, susținând că nu au fost formulate critici care să se circumscrie prevederilor art. 488 C. proc. civ. Pe fond, a solicitat respingerea recursului, apreciind că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 17 alin. (2) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția Judiciară.

Prin notele scrise, înregistrate la dosar la data de 6 iulie 2020, recurentul-reclamant a precizat următoarele: cu privire la dosarul penal nr. x/2007 doamna procuror G. s-a pronunțat în calitate de procuror de caz și în calitate de prim-procuror, existând suspiciunea rezonabilă că a avut un interes personal să îi respingă cererea, iar domnul judecător J. i-a interzis să susțină plângerea oral, ședința terminându-se la orele 9:30, nedispunând amânarea pronunțării în vederea depunerii de concluzii scrise; referitor la dosarul civil nr. x/2011, au fost încălcate de doamna judecător K. principiul continuității (judecătorul fiind înlocuit de 3 ori consecutiv spre sfârșitul procesului), principiul disponibilității, instanța dând mai mult decât s-a cerut și principiul contradictorialității, instanța pronunțându-se asupra unei chestiuni care nu i-a fost pusă în vedere reclamantului pentru a putea formula apărări, aspecte care au fost reiterate prin notele de ședință depuse ulterior la dosar.

Răspunsul la întâmpinare Recurentul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinare, la data de 27 octombrie 2020, prin care a făcut referire la excepția nulității recursului invocată de intimată, reiterând, în esență, aspectele expuse în cuprinsul memoriului de recurs și al notelor scrise.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 18 iunie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 10 noiembrie 2020, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare. Cu titlu preliminar, Înalta Curte urmează să respingă excepția inadmisibilității recursului, având în vedere că dispozițiile art. 47 alin. (8) din Legea nr. 317/2018 în forma în vigoare la data sesizării instanței (3 decembrie 2018) prevăd că hotărârea prin care curtea de apel soluționează contestația împotriva rezoluției de clasare a sesizării disciplinare este susceptibilă a fi atacată cu recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în termen de 15 zile de la comunicare. Totodată, va respinge excepția nulității recursului, apreciind că argumentele de ordin critic invocate prin memoriul de recurs privind greșita reținere a legalității rezoluției dată plângerilor formulate în dosarul nr. x/2018, generată de reținerea eronată a motivele sesizărilor adresate Inspecției Judiciare în legătură cu dosarul nr. x/2007, respectiv a motivelor contestației de față, în condițiile în care reclamantul a înțeles să critice ignorarea probelor propuse de acesta, iar nu soluțiile date plângerilor, pot fi încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând să fie analizate din această perspectivă. Argumente de fapt și de drept relevante La data de 07.04.2016 Inspecția Judiciară s-a sesizat din oficiu având în vedere memoriul formulat de reclamantul A. cu privire la modul de soluționare al dosarului nr. x/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu. Prin rezoluția nr. x/2016 din data de 06.05.2016 s-a dispus clasarea sesizării din oficiu a Inspecției Judiciare ca urmare a memoriului formulat de către reclamant. În cuprinsul rezoluției antemenționate s-a reținut în esență, prin raportare la prevederile art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, având în vedere momentul dispunerii soluției de netrimitere în judecată în dosarul nr. x/2007 și momentul înregistrării sesizării la Inspecția Judiciară, respectiv 07.04.2016, că pentru eventualele abateri disciplinare ce puteau fi reținute în sarcina procurorilor care au soluționat cauza penală sus-menționată, atât anterior intrării în vigoare a Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările ulterioare, cât și sub imperiul acestui din urmă act normativ, s-a împlinit termenul de exercitare a răspunderii disciplinare. Prin adresa nr. x/2018 emisă la data de 10.05.2018, s-a comunicat petentului faptul că sesizarea formulată de acesta, înregistrată la Inspecția Judiciară sub nr. x/2018 la data de 30.03.2018, cuprinde aspecte care au făcut obiectul verificărilor inspecției judiciare în condițiile reglementate de art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, al căror rezultat i-a fost comunicat prin adresa nr. x/2016 la data de 12.05.2016 și, având în vedere că în aceste sesizări nu s-au reiterat aspecte noi față de cele pentru care s-a dispus clasarea în lucrarea anterioară, în temeiul dispozițiilor art. 17 alin. (2) și (3) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția Judiciară, s-a dispus arhivarea lucrării. La data de 14.06.2018 a fost înregistrată la Inspecția Judiciară Direcția Sinteze, Contencios și Registratură sub nr. x/2018, sesizarea petentului A. prin care au fost exprimate critici față de răspunsul emis în lucrarea nr. x/2018 a Inspecției Judiciare. Prin adresa de răspuns nr. x/2018 din data de 19.06.2018, s-a comunicat petentului faptul că, în urma verificărilor efectuate, inspectorul judiciar desemnat cu soluționarea dosarului nr. x/2018, a constatat că aspectele sesizate au făcut obiectul verificărilor Inspecției Judiciare - Direcția de inspecție judiciară pentru procurori în dosarul nr. x/2016, soluționat prin rezoluția de clasare din data de 06.05.2016. La datele de 19.06.2018 și 24.07.2018, au fost înregistrate la Inspecția Judiciară, ca reveniri la lucrarea nr. x/2018, sesizările formulate de petentul A., vizând aceleași aspecte din sesizarea inițială, pentru care petentului i s-au comunicat răspunsuri administrative cu privire la criticile formulate la datele de 22.06.2018, și respectiv, la 10.07.2018. Ulterior, prin referatul din data de 08.08.2018, au fost arhivate sesizările similare transmise de petent prin e-mail Inspecției Judiciare și Consiliului Superior al Magistraturii și înregistrate la datele de 24.07.2018 și 02.08.2018, măsură ce a fost comunicată domnului A. prin adresa din data de 08.08.2018. Prin referatul nr. x/2018 din data de 24.08.2018, a fost arhivată sesizarea înregistrată la data de 09.08.2018, ca revenire la dosarul Inspecției Judiciare anterior menționat, fără comunicarea unui răspuns petentului, întrucât aspectele invocate erau similare celor din sesizarea inițială. În acest context, instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu contestația formulată de reclamantul A. împotriva Deciziei de clasare a plângerilor formulate în dosarul nr. x/2018 al Inspecției Judiciare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii. Prin sentința recurată, s-a respins acțiunea ca neîntemeiată, în esență, recurentul-reclamant criticând neanalizarea faptelor sesizate prin plângerile adresate Inspecției Judiciare, nerespectarea dreptului la apărare și neanalizarea probelor propuse de acesta cu privire la dosarul nr. x/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu, aspecte expuse și în fața instanței de fond, care a pronunțat soluția pe care Înalta Curte o împărtășește, urmând să examineze criticile în mod unitar și să le răspundă prin argumente comune, în raport de finalitatea concretă a acestora. Astfel, amintește instanța de control judiciar că potrivit dispozițiilor art. 17 din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția Judiciară: "(1) În situația în care Inspecția Judiciară este sesizată cu aspecte care au făcut obiectul unor verificări anterioare, pentru care, după caz, s-a formulat răspuns sau s-a dispus clasarea, respingerea sesizării, cercetarea disciplinară sau exercitarea acțiunii disciplinare de către Inspecția Judiciară, noua sesizare primește același număr de înregistrare cu cel al sesizării anterioare. (2) În cazul prevăzut de alin. (1), inspectorul judiciar desemnat întocmește un referat cu propunere de arhivare a lucrării, care se avizează de către șeful direcției de inspecție judiciară corespunzătoare. (3) Măsura dispusă, conform alin. (2), se comunică petentului, iar, în cazul sesizării Inspecției Judiciare în temeiul art. 45 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, republicată, titularului acțiunii disciplinare i se transmite rezultatul verificărilor anterioare, prin adresă semnată de inspectorul-șef. (4) Sesizările ulterioare cu același conținut se arhivează, fără răspuns către petent, pe baza referatului întocmit de inspectorul judiciar desemnat." Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că se dispune arhivarea în cazul în care o sesizare adresată Inspecției Judiciare cuprinde aspecte care au făcut obiectul verificărilor inspecției judiciare în condițiile reglementate de art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, și în cuprinsul căreia nu s-au reiterat aspecte noi față de cele pentru care s-a dispus clasarea în lucrarea anterioară. Având în vedere contextul factual antereferit, precum și actele dosarului, Înalta Curte constată că aspectele sesizate cu privire la dosarul nr. x/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu au făcut obiectul verificărilor în lucrarea nr. x/2016 a Inspecției Judiciare, aspect reținut corect de instanța de fond. Prin urmare, aceste aspecte nu puteau fi reanalizate în cadrul lucrărilor ulterioare de către Inspecția Judiciară, astfel că adresa nr. x/2018 emisă la data de 10.05.2018, prin care s-a comunicat petentului faptul că sesizarea formulată de acesta, înregistrată la Inspecția Judiciară sub nr. x/2018 la data de 30.03.2018, a fost arhivată, precum și referatul din data de 10 aprilie 2018, prin care s-a propus arhivarea lucrării, adresa răspuns nr. x/2018 din 19.06.2018, emisă în lucrarea cu același număr având ca obiect sesizarea petentului cu privire la răspunsul emis în lucrarea nr. x/2018, și măsurile dispuse cu privire la revenirile la lucrarea nr. x/2018, sunt întocmite în conformitate cu dispozițiile art. 17 alin. (1)-(4) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția Judiciară, aprobat prin Hotărârea nr. 1027 din 15 noiembrie 2011. În fine, Înalta Curte reține că susținerile recurentului-reclamant cu privire la dosarul civil nr. x/2011 formulate în cuprinsul notelor scrise depuse în dosarul de recurs la data de 6 iulie 2020 nu pot fi analizate în cadrul căii de atac de față, care are ca obiect verificarea legalității sentinței prin care instanța de fond s-a pronunțat, în limitele învestirii, asupra cererii formulate de reclamant astfel cum a fost precizată la solicitarea instanței, atât la data de 3 ianuarie 2019, când acesta a arătat că înțelege să solicite, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii - Inspecția Judiciară, anularea Deciziei de clasare a plângerilor formulate în dosarul nr. x/2018, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 47 din Legea nr. 317/2004, cât și la data de 13 noiembrie 2019, când s-a pronunțat sentința recurată în dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel București . În concluzie, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta aplicare a dispozițiilor legale incidente situației de fapt reținute, motivele invocate prin memoriul de recurs nefiind în măsură să determine reformarea acesteia.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge excepțiile inadmisibilității și nulității recursului și va respinge recursul declarat de reclamant ca nefondat.