ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4175/2012

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 105 din 5 martie 2012, în Dosarul nr. 1713/63/2012, Tribunalul Dolj a respins cererea de revizuire formulată de G.M., deținut în Penitenciarul Craiova, ca inadmisibilă.

A obligat revizuentul la plata sumei de 30 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 7 februarie 2012 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj cererea formulată de revizuentul G.M., deținut în Penitenciarul Craiova, de revizuire a Sentinței penale nr. 200 din 4 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 14787/63/2010.

În cuprinsul cererii revizuentul a arătat că pe parcursul judecării cauzei a fost arestat preventiv o perioadă de aproximativ 4 - 5 luni, fără a fi examinat medico-legal, că instanțele care au judecat cauza nu au ținut cont de declarația dată în fața organelor de cercetare penală și că martorii audiați pe parcursul cercetărilor sunt rude de gradul II cu acesta.

Potrivit cererii de revizuire, la comiterea faptei de omor revizuentul nu a folosit arme albe sau alte obiecte contondente și nu a cunoscut faptul că victima a mai fost căsătorită și avea 4 copii minori, acest lucru aflându-l în anul 1983, la încheierea căsătoriei.

În vederea soluționării cererii de revizuire prima instanță a dispus atașarea Dosarului cu nr. 14787/63/2010 al Tribunalului Dolj.

Examinând lucrările și materialul de la dosarul cauzei Tribunalul a constatat următoarele:

Prin Sentința penală nr. 200 din 4 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 14787/63/2010, definitivă prin Decizia nr. 3736 din 24 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, revizuentul a fost condamnat la pedeapsa de 18 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. c) C. pen., deoarece în noaptea de 9/10 august 2010 în jurul orelor 06,00 - 06,30, pentru că soția sa se afla în stare de ebrietate, a lovit-o cu pumnii și picioarele, a sugrumat-o și apoi a lovit-o cu un ciomag peste corp, provocându-i leziuni care au condus la decesul acesteia.

Analizând cererea de revizuire formulată de revizuentul G.M. prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente prima instanță a constatat că cererea este inadmisibilă pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 394 C. proc. pen. hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii în următoarele situații: când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, când un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, când un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals, când un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

Prima instanță a constatat astfel că situațiile în care se poate face revizuire contra unei hotărâri judecătorești definitive sunt strict și limitativ prevăzute de lege.

Analizând motivele invocate în susținerea cererii de revizuire formulate de revizuentul G.M. - a fost arestat preventiv aproximativ 4 - 5 luni fără a fi examinat medico-legal, nu s-a ținut seama de declarația dată în fața organelor de cercetare penală, martorii audiați sunt rude de gradul II - instanța de fond a constatat că acestea nu se regăsesc între cazurile de revizuire prevăzute de lege.

Având în vedere această situație și ținând seama de Decizia cu nr. 60/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a stabilit că "Cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen. este inadmisibilă", instanța de fond a dispus respingerea cererii de revizuire formulată de revizuentul G.M. ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel revizuentul G.M., oral prin apărător criticând sentința pentru netemeinicie deoarece nu s-a ținut seama de motivele invocate și cerând admiterea cererii, rejudecarea cauzei și reindividualizarea pedepsei.

Prin Decizia penală nr. 251 din 28 august 2012, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul G.M. împotriva Sentinței penale nr. 105 din 5 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. 1713/63/2012.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a apreciat că motivele invocate de condamnat nu se înscriu în cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Împotriva deciziei anterior menționate, în termen legal, a declarat recurs revizuentul G.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea orală a recursului, s-a susținut că cererea de revizuire este admisibilă în principiu, făcându-se referire la împrejurarea că recurentul revizuent nu a fost investigat medico-legal și că pedeapsa este prea mare.

Examinând recursul declarat în cauză, respectiv actele și lucrările din dosar, Înalta Curte constată că acesta nu este întemeiat pentru considerentele care urmează:

Potrivit art. 394 alin. (1) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când:

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;

b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;

c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;

e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

În prezenta cauză, pe calea revizuirii condamnatul a invocat, deși nu a precizat, expres, dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., făcând referire la faptul că nu a fost investigat medico-legal și că pedeapsa care i-a fost aplicată este prea mare.

Verificând cererea de revizuire, instanța de fond și cea de prim control judiciar au apreciat că motivele invocate de revizuent nu reprezintă fapte sau împrejurări necunoscute instanței și care afectează temeinicia hotărârii atacate, în sensul la care se referă legiuitorul în art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Din analiza textului legal menționat rezultă că temeiul revizuirii nu se referă la probe noi prezentate instanței în această procedură, revizuirea nefiind o cale ordinară de atac în care s-ar putea continua probațiunea.

Dimpotrivă, pe calea extraordinară de atac a revizuirii, ceea ce pare a fi nouă este fapta probatorie și nu mijlocul nou de probă prin care s-ar putea face dovada existenței unei fapte probatorii necunoscute de instanță la momentul judecății.

Revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive este posibilă în anumite cazuri, expres și limitativ prevăzute de lege, în speță condamnatul invocând prevederile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. care se referă la existența unor împrejurări noi, necunoscute de instanță la soluționarea cauzei, împrejurări care ar fi în măsură să conducă la concluzia netemeiniciei hotărârii de condamnare.

În prezenta cauză se constată că recurentul revizuent a urmărit, de fapt, reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii acesteia, făcând referire la împrejurări ce au fost supuse analizei instanțelor, acesta făcând confuzie între faptele probatorii, care potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., trebuie să fie noi pentru a justifica admisibilitatea cererii de revizuire formulate în baza acestui temei și mijloacele de probă, care servesc la aflarea adevărului.

Astfel, în mod corect a fost respinsă cererea de revizuire, deoarece motivele invocate și susținute de condamnat nu se înscriu în vreunul din cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Rezultă, așadar, că susținerile recurentului revizuent nu se încadrează în dispozițiile art. 394 C. proc. pen., astfel încât criticile formulate nu pot fi primite, soluția de respingere a cererii de revizuire fiind temeinică și legală.

În lumina acestor considerații, având în vedere că în cauză nu se identifică nici alte motive de casare a hotărârilor atacate, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de condamnat, ca nefondat.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat G.M. împotriva Deciziei penale nr. 251 din 28 august 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 14 decembrie 2012.

Procesat de GGC - AA