ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3175/2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3175/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra

cauzei de față, constată următoarele:

Prin

Sentința civilă nr. 683 din 03 iunie 2004, Tribunalul Timiș, secția civilă, a

admis în parte acțiunea precizată și completată, formulată de reclamanta I.M.C.

(decedată în cursul procesului, la data de 17 decembrie 2002) și continuată de

moștenitorii acesteia V.M.C., R.M..M.C. și E.M.C. împotriva pârâților Consiliul

Local al Municipiului Timișoara, Primăria Municipiului Timișoara, SC O. SA

Timișoara, SC A.D.P. SA, Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a

Finanțelor Publice Timiș, B.V.L., S.I., S.I.Z., C.A., J.O.M., J.M., C.I.I.,

N.P., N.Ș., M.M.P., M.I.D., P.M., D.P., D.S., M.O.Ș., M.M., T.E., B.I., P.F.,

R.O.V., R.M., L.Z., L.L., M.M., M.L., M.D. și L.D. (acțiunea fiind disjunsă

față de pârâții F.R. și F.M., față de care s-a dispus formarea unui nou dosar,

măsură dispusă prin încheierea de ședință de la termenul din 27 mai 2004), iar

în consecință:

-

a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare privind

apartamentele din imobilul litigios, încheiate de RA U. Timișoara cu pârâții

persoane fizice;

-

a dispus restabilirea situației anterioare în CF colectivă nr. 970 Timișoara,

prin radierea dreptului de proprietate al pârâților cumpărători și reînscrierea

dreptului de proprietate al Statului Român;

-

a dispus radierea dreptului de proprietate al titularilor pârâți înscriși în

cărți funciare individuale și înscrierea dreptului de proprietate al Statului

Român, precum și sistarea acestor cărți funciare, în sensul readucerii acestora

în cartea funciară nr. 970 colectiv și nr. 971 individual Timișoara;

-

a respins, ca inadmisibile, capetele de cerere prin care s-a solicitat;

revendicarea imobilului situat în Timișoara, Piața Ț.V. (fostă D.) nr. 1;

constatarea preluării fără titlu valabil a imobilului; a se constata că

suprafața din imobil care este deținută și ocupată în prezent de către pârâți,

ce se revendică, corespunde cu suprafața inițială locativă care a aparținut

antecesorilor reclamantei; desființarea încheierilor judecătorului delegat de

carte funciară efectuate în CF 970 colectiv și 971 individual Timișoara;

rectificarea cărții funciare a întregului imobil prin radierea dreptului de

proprietate al Statului Român și reînscrierea dreptului de proprietate ai

antecesorilor reclamantei; a se constata deschisă succesiunea după defuncții

R.A., R.H., B.I. și că în urma succesiunilor deschise, reclamanta este unica

moștenitoare a defuncților, iar în masa succesorală a acestora se află imobilul

litigios; să se dispună intabularea dreptului de proprietate al reclamantei

asupra imobilului litigios, cu titlu de moștenire.

A

respins cererile reconvenționale formulate de pârâții C.A., M.M.P., M.I.D.,

B.I., P.F., R.O.V., R.M., B.V.L. și S.I., de pârâții J.O.M. și J.M. și de

intervenienții accesorii. Biroul Notarial S.D.N.N. și Biroul Notarial T.E., ca

inadmisibile.

A

respins cererile de intervenție accesorie formulate de Biroul Notarial S.D.N.N.

și Biroul Notarial T.E. (în interesul pârâtului Consiliul Local Timișoara),

respectiv de N.L.A.V. și N.C. (în interesul pârâților Statul Român, J.O. și

J.M.), ca inadmisibile.

A

respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de M.D.G., ca

inadmisibilă.

A

respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de D.S.D. și T.P.,

ca neîntemeiată.

Împotriva

sentinței au declarat apel reclamanții V.M.C., R.M..M.C. și E.M.C., pârâții

Consiliul Local Timișoara, J.O.M., J.M., C.A., M.I.D., M.M.P., B.H.C.

(moștenitor al pârâtului decedat B.I.), P.F., R.O.V., R.M., S.I., S.I., B.V.L.,

DGFP Timiș, Statui Român prin Ministerul Finanțelor Publice, intervenienții

accesorii Biroul Notarial T.E., Biroul Notarial S.D.N.N., N.L.A.V., N.C. și

intervenientul principal M.D.G.. Pârâta L.Z. a formulat cerere de aderare la

apel

Prin

Decizia nr. 3009 din 28 noiembrie 2005, Curtea de Apel Craiova, secția civilă a

respins apelul declarat de reclamanți, precum și apelul declarat de

intervenientul în interes propriu M.D.G. și a admis apelurile declarate de

pârâți și. de intervenienții în interesul pârâților, precum și cererea de

aderare ia apel formulată de pârâta L.Z., cu consecința schimbării sentinței

apelate în sensul că: a fost respinsă în totalitate acțiunea principală; au

fost admise cererile de intervenție accesorie, în interesul pârâților; au fost

admise cererile reconvenționale, sens în care s-a dispus anularea

certificatelor de calitate de moștenitor nr. 81/2001 și nr. 82/2001 eliberate

de BNP C.R.

Decizia

curții de apel a fost atacată cu recurs, în termen legal, de către reclamanți,

criticând-o pentru nelegalitate, sens în care au invocat prevederile art. 304

pct. 4, 5, 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Prin

Decizia nr. 3334 din 13 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția I civilă, au fost dispuse următoarele:

A

fost respinsă ca neîntemeiată excepția necompetenței materiale a Tribunalului

Timiș, ca primă instanță, a Curții de Apel Craiova, ca instanță de apel și a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca instanță de recurs, invocată de

intimatul-pârât L.D.

A

fost admis recursul declarat de reclamanții V.M.C., R.M..M.C. și E.M.C.

împotriva Deciziei civile nr. 3009 din 28 noiembrie 2005 pronunțată de Curtea

de Apel Craiova, secția civilă.

A

fost casată, în parte, decizia recurată și trimisă cauza la aceeași curte de

apel pentru rejudecarea apelurilor declarate de reclamanți, pârâți și

intervenienții accesorii, precum și a cererii de aderare la apel.

A

fost menținută dispoziția din decizie referitoare la respingerea apelului

intervenientului în interes propriu M.D.G.

La

data de 24 mai 2014, intervenientul accesoriu N.C. a formulat contestație în

anulare împotriva Deciziei nr. 3334 din 13 iunie 2013 a Înaltei Curți, de

Casație și Justiție, secția I civilă.

În

motivarea acesteia a arătat că decizia atacată a fost pronunțată fără ca

procedura de citare să fie legal îndeplinită în ceea ce-l privește.

Arată

că hotărârea contestată i-a fost comunicată la data de 08 mai 2014.

Contestatorul

a arătat că are domiciliul în Timișoara, str. G. (devenită pe parcursul

procesului C.B.) nr. 11. Schimbarea denumirii străzii este publicată pe site-ul

Primăriei municipiului Timișoara. Astfel se explică adresa menționată pe cartea

de identitate a contestatorului, respectiv str. C.B. nr. 11.

În

dosarul având ca obiect revendicarea imobilului situat în Timișoara, Piața Ț.V.

nr. 1, în primă instanța, contestatorul a formulat împreună cu soția sa,

N.L.A.V. o cerere de intervenție accesorie în interesul numiților J.M. și

J.O.M., pârâți în acel dosar, alături de ceilalți dobânditori prin

vânzare-cumpărare al apartamentului imobilului, precum și în interesul Statului

român. în această cerere de intervenție a indicat inițial ca domiciliu procedural

ales adresa din Timișoara, Piața D. (devenită ulterior Piața Ț.V.) nr. 1, ap.

5, unde soția sa are sediul cabinetului de avocatură.

La

data de 16 februarie 2002, împreună cu soția sa și cu pârâții J.M. și J.O.M., a

înregistrat la Tribunalul Timiș, unde cauza se afla în primă instanță, o cerere

de probațiune în finalul căreia a făcut cunoscut domiciliul său din Timișoara,

str. G. nr. 11 și a solicitat îndeplinirea actelor de procedură la această

adresă, precizând că renunță la domiciliul ales din Timișoara, Piața D.

(devenită ulterior Piața Ț.V.) nr. 1, ap. 5, Acel înscris a fost depus la dosar

în mai multe exemplare comunicate tuturor părților.

A

constatat însă ulterior că nu este citat la domiciliul său, iar din dosar a

rezultat în acel moment că actele de procedură îi sunt trimise în continuare la

adresa din Piața D. nr. 1. De aceea, pentru a lămuri această situație, la data

de 05 martie 2004, a depus din nou înscrisul înregistrat la 16 decembrie 2002,

pe care l-a trimis părților adverse prin scrisori poștale recomandate.

Precizează că, în ceea ce o privește pe reclamanta I.M.C. înscrisul a fost

comunicat la domiciliul ales al acesteia din Timișoara, Piața D.(devenită între

timp Piața Ț.V.) nr. 1, ap. 13A, cam. 2, respectiv la sediul cabinetului avocatului

său de atunci, S.C.L.. Recipisele de predare a scrisorilor recomandate au fost

atașate înscrisului depus la dosar și purtând aceeași dată, 05 martie 2004.

Astfel, a îndeplinit procedura prevăzută de art. 98 C. proc. civ., pentru

situația schimbării domiciliului uneia din părți În timpul judecății.

Cu

toate acestea, în recursul soluționat prin decizia atacată, cauza a fost

soluționată fără ca, în speță, contestatorul să fie vreodată citat la adresa de

la domiciliul său din Timișoara, str. G. nr. 11. Examinând modul de îndeplinire

a procedurii de citare din recurs, rezultă că acesta a fost citat pe adresa din

Timișoara, str. G. nr. 5, dintr-o eroare care, din punctul său de vedere, nu

poate fi explicată, câtă vreme contestatorul nu și-a indicat niciodată

domiciliul la această adresă.

Se

poate observa că pe parcursul judecății în recurs, cel puțin după repunerea

cauzei pe rol, contestatorul nu a formulat nici un fel de cereri sau apărări,

nefiind citat la adresa de domiciliu! indicată pentru data de 16 iunie 2013

când s-a dezbătut pricina; în practicaua încheierii de amânare a pronunțării

s-a consemnat lipsa contestatorului de la dezbateri.

Menționează

că nu a dat nimănui mandat de reprezentare, că nu a avut angajat avocat, și, ca

atare, cauza a fost soluționată în condițiile în care procedura de citare cu

contestatorul nu a fost îndeplinită conform legii.

Menționarea

în cuprinsul citației a unui alt domiciliu decât cel indicat de parte are

semnificația încălcării obligației impuse de art. 88 alin. (1) pct. 4,

prevăzută sub sancțiunea nulității de art. 88 alin. (2) C. proc. civ.

Ca

atare, nelegala îndeplinire a procedurii de citare determină incidența art. 317

alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ca motiv de anulare a deciziei pronunțate în

recurs.

Intimații

V.M.C., R.M.M.C., E.M.C., L.D., C.I.I., D.P., D.(G.)S., M.M., M.O.Ș., N.P.,

N.Ș., P.M. și T.E. au formulat întâmpinări și concluzii scrise prin care au

solicitat respingerea contestației, iar intimații Biroul Notarial Public

"S.N.", P.F., B.V.L., B.H.C., C.N., C.R., S.I., R.O.V., R.M. și

N.L.A.V. au depus întâmpinări și concluzii scrise prin care au cerut admiterea

contestației în anulare.

De

asemenea, intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș a depus

întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.

Instanța

a rămas în pronunțare la data de 17 octombrie 2014, iar, în urma deliberărilor,

în temeiul art. 151 C. proc. civ., cauza a fost repusă pe rol pentru a se pune

în discuție excepția tardivității contestației în anulare, în raport de

prevederile art. 319 alin. (2) teza ultimă, prima ipoteză C. proc. civ.,

avându-se în vedere data de 22 aprilie 2014 la care au fost înregistrate

motivele de recurs formulate de N.C. în Dosarul nr. 6508/54/2005* al Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

La

termenul de judecată din data de 14 noiembrie 2014, Înalta Curte a supus

dezbaterii excepția declarării peste termen a contestației în anulare, pe care

analizând-o cu prioritate în raport de dispozițiile art. 137 C. proc. civ. o

găsește întemeiată, având în vedere următoarele considerente;

Prin

Decizia contestată nr. 3334 din 13 iunie 2033 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția I civilă a fost casată, în parte, decizia recurată și trimisă

cauza la aceeași curte de apel pentru rejudecarea apelurilor declarate de

reclamanți, pârâți și intervenienții accesorii, precum și a cererii de aderare

la apel.

Această

decizie, ca hotărâre de casare intermediară, nu cuprinde dispoziții care pot fi

aduse la îndeplinire pe cale de executare silită, astfel că nu este

susceptibilă de executare silită.

Conform

art. 319 alin. (2) C. proc. civ., "Contestația se poate face oricând

înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei, până la împlinirea

termenului stabilit la art. 401 alin. (1) lit. b) sau c). Împotriva hotărârilor

irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită,

contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de ia data când

contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la

data când hotărârea a rămas irevocabilă".

Textul

citat face distincție între hotărârile judecătorești după modul în care sunt

supuse sau nu executării silite, în raport de această distincție fiind

stabilite termene diferite de formulare a contestației în anulare,

În

ceea ce privește hotărârile judecătorești irevocabile care nu se aduc ia

îndeplinire pe cale de executare silită, adică acele hotărâri judecătorești

care nu cuprind în dispozitivul lor dispoziții susceptibile a fi puse în

executare, cum este cazul în speță, legiuitorul stabilește un termen obiectiv

de formulare a contestației în anulare și altul limită, până la care se poate

introduce contestația în anulare.

Termenul

obiectiv este cel de 15 zile și curge de ia data la care contestatorul a luat

cunoștință de hotărâre, iar termenul limită este cel de un an, contestația în

anulare neputând fi introdusă mai târziu de un an de la data când hotărârea a

rămas irevocabilă.

În

prezenta speță, se constată, ca urmare a verificării în sistemul Ecris efectuate

în baza art. 86

2

C. proc. civ., că, în baza deciziei contestate,

dosarul a fost trimis spre rejudecarea apelului la Curtea de Apel Craiova, care

a pronunțat Decizia civilă nr. 725 din data de 12 martie 2014.

Împotriva

Deciziei civile nr. 725 din 12 martie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția I

civilă, a formulat recurs, printre alții, și contestatorul N.C..

Criticile

din acest recurs fac referire și la Decizia nr. 3334 din 13 iunie 2013 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, existând referiri

exprese la cuprinsul deciziei contestate, arătându-se, de exemplu, la parag. 5

pagina 7 din memoriul de recurs (atașat și aflat la prezentul dosar) că

"autoritatea de lucru judecat a hotărârii penale sub aspectele invocate de

reclamanți în recurs în primul ciclu procesual a fost stabilită prin Decizia

civilă de casare nr. 3334 din 13 iunie 2013 pronunțată în recurs În Dosarul nr.

2459/1/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție", sens în care se

citează chiar din cuprinsul deciziei contestate, respectiv se indică pagina 35

alin. (4) a Hotărârii nr. 3334/2013.

Împrejurarea

că împotriva Deciziei civile nr. 725 din 12 martie 2014 a Curții de Apel

Craiova, secția I civilă, a formulat recurs, printre alții, și contestatorul

N.C., iar criticile din acest recurs fac referire și la Decizia nr. 3334 din 13

iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, reprezintă

dovada deplină a datei la care contestatorul a luat cunoștință de hotărârea a

cărei anulare o cere, respectiv data de 22 aprilie 2014, dată la care au fost

înregistrate motivele de recurs formulate de N.C. în Dosarul nr. 6508/54/2005*

al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Prin

urmare, există dovada că, în speță, contestatorul N.C., contrar susținerilor

orale de Sa termenul din 14 noiembrie 2014, a luat cunoștință de decizia

contestată cel mai târziu la data de 22 aprilie 2014, aspect care determină

incidența termenului de 15 zile pentru formularea contestației în anulare,

termen care s-a împlinit la data de 8 mai 2014, fiind calculat pe zile libere

în temeiul art. 101 alin. (1) C. proc. civ.

Întrucât

contestația în anulare de față a fost formulată la data de 24 mai 2014 (data

poștei de pe plicul cu care a fost trimisă prezenta contestație în anulare), a

fost depășit termenul de formulare a contestației în anulare, ceea ce atrage

sancțiunea prevăzută de art. 103 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cu care

"Neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de

procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune

altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai

presus de voința ei".

Deoarece

nu a fost invocată o astfel de împrejurare, iar termenul legal pentru

declararea căii de atac extraordinare de retractare a contestației în anulare a

fost depășit, în temeiul art. 103 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează

a respinge contestația în anulare, ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca tardivă, contestația în anulare formulată de contestatorul N.C. împotriva

Deciziei nr. 3334 din 13 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 14 noiembrie 2014.

Procesat

de GGC - GV