ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1953/2014

Asupra cauzei de față a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Neamț sub nr. 4247/103/2011, reclamantul I.D.M. a chemat în judecată pe pârâții B.G.G. și B.G.M., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora să îi lase în posesie un teren situat în comuna Brusturi, teren cu care a fost pus în posesie prin procesul-verbal nr. 4219/1996 al executorului judecătoresc D.G.. Prin Sentința civilă nr. 46 din 09.1.2013 pronunțată de Judecătoria Târgu-Neamț, a fost admisă excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul B.G.G. și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamant.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a constatat că sunt îndeplinite condițiile privitoare la excepția autorității de lucru judecat în raport de Sentința civilă nr. 2043 din 12 decembrie 2005 pronunțată de Judecătoria Târgu-Neamț, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 928/RC din 25 octombrie 2006 a Tribunalului Neamț. S-a mai reținut că prin sentința amintită a fost respinsă acțiunea în revendicare a reclamantului cu privire la suprafața de 3736,50 mp teren arabil situat în comuna Brusturi, împotriva pârâtei B.E., iar ulterior ca urmare a decesului acesteia, împotriva pârâților B.G.M. și B.G.G., ca nefondată. Prin Decizia civilă nr. 875 din 07 august 2013, Tribunalul Neamț a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamant.

În motivare, s-a reținut că judecătoria a reținut în mod corect excepția puterii de lucru judecat, excepție de fond care împiedică judecarea din nou a unui proces terminat. Astfel, s-a constatat că obiectul primei acțiuni în revendicare soluționată prin Sentința nr. 2043/12.12/2005, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 928/RC din 25 octombrie 2006 a Tribunalului Neamț, ca și criticile din recurs, antamează aceleași probleme de drept care au primit deja o rezolvare prin decizia sus menționată. Prin Decizia civilă nr. 99 din 27 ianuarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Bacău a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamant împotriva deciziei irevocabile a tribunalului. Împotriva deciziei curții de apel a formulat prezentul recurs reclamantul I.D.M.

La termenul de judecată din data de 18 iunie 2014, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția inadmisibilității recursului, excepție ce se impune a fi analizată cu prioritate în raport cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. Cu privire la recursul exercitat în cauză, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, urmând a fi respins pentru următoarele considerente: Căile de atac, respectiv condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt de ordine publică întrucât se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod definitiv, judecata unui proces. Ca atare, niciuneia dintre părți nu îi este îngăduit să formuleze și nici să învestească în mod legal instanța cu judecata unei căi de atac, exercitată în afara sistemului căilor de atac prevăzute de lege.

Totodată, una din regulile generale privitoare la exercitarea căilor legale de atac constă în aceea că dreptul de a promova o cale de atac este, în principiu, unică și se epuizează odată cu exercitarea lui, ceea ce presupune că nimănui nu îi este permis de a uza de două sau mai multe ori de una și aceeași cale de atac. În temeiul dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., pot constitui obiect al recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională. Totodată, dispozițiile art. 377 alin. (2) C. proc. civ. enumera categoriile de hotărâri irevocabile ca fiind hotărâri date în recurs precum și orice alte hotărâri care, potrivit legii, numai pot fi atacate cu recurs.

împotriva acestora nu se mai poate exercita încă o dată apel sau recurs, potrivit principiului unicității căii de atac. Prin instituirea de către legiuitor a unor prevederi cu privire la caracterul definitiv și irevocabil al hotărârilor judecătorești nu se încalcă dreptul la acces liber la justiție, așa cum acesta este prevăzut de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și nici nu se creează vreo discriminare în sensul celor reținute de art. 16 din Constituția României. În speță, prin Decizia nr. 99 din 27 ianuarie 2014, irevocabilă, Curtea de Apel Bacău a soluționat recursul declarat de recurentul-reclamant I.D.M. împotriva Deciziei civile nr. 875 din 07 august 2013 a Tribunalului Neamț.

Prin urmare, în cauză, nu poate fi admisibil recursul declarat de recurentul reclamant împotriva deciziei irevocabile a Curții de Apel Bacău, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs atât timp cât unul din principiile de drept procesual civil privește unicitatea dreptului de a folosi calea de atac. Drept urmare, cum împotriva unei hotărâri irevocabile nu poate fi exercitat un nou recurs, recursul declarat în cauză de recurentul-reclamant I.D.M. este inadmisibil și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul I.D.M. împotriva Deciziei nr. 99 din 27 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 iunie 2014. Procesat de GGC - GV