ÎCCJ, Decizia nr. 192/2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă sub nr. x/2020, A. a formulat cerere de revizuire împotriva sentinței civile nr. 1170 din 18 februarie 2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2018 (Sentința nr. 1170/2019 a Tribunalului București), susținând, în esență, că aceasta este potrivnică și încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 4572 din 7 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale (Decizia nr. 4572/2012 a Curții de Apel București).

În drept, revizuentul a invocat dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ. din 1865.

Prin Decizia nr. 420 din 14 februarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva sentinței nr. 1170/2019 a Tribunalului, pentru considerentele arătate în continuare.

Cu titlu preliminar, s-a reținut că, deși revizuentul a invocat dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ. din 1865, având în vedere prevederile art. 27 și art. 513 alin. (1) din C. proc. civ. din 2010, cerere de revizuire a fost analizată din perspectiva motivului reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. din 2010.

În primul litigiu care a format obiectul dosarului nr. x/2010, prin Decizia nr. 4572/2012 a Curții de Apel București, instanța de control judiciar a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant A. în contradictoriu cu intimata-pârâtă Camera Deputaților, prin Secretariatul General. În cauza respectivă, prin acțiunea promovată, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Camera Deputaților, prin Secretarul General, solicitase instanței să dispună obligarea pârâtei să stabilească, să actualizeze și să comunice Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale cuantumul corect al venitului brut lunar al funcționarului public parlamentar aflat în activitate, în baza căruia se calculează cuantumul pensiei de serviciu și obligarea pârâtei la plata diferențelor nete de 2.442 RON, reprezentând pensie de serviciu, cuvenită și neachitată.

În cel de al doilea litigiu, dosarul nr. x/2018, în care a fost pronunțată sentința nr. 1170/2019 a Tribunalului București, prin acțiune, astfel cum a fost modificată, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul General al Camerei Deputaților, a solicitat să fie obligată pârâta să actualizeze și să comunice Casei Naționale de Pensii Publice salariul de bază al consilierului parlamentar coordonator al activității de gestionare a bunurilor, funcție publică parlamentară, asimilată funcțiilor de director, aflați în activitate la data înființării Secretariatului General al Camerei Deputaților, așa cum au fost învestiți în funcție prin Ordinele emise de la cabinetul Secretarului General sub nr. x din data de 22 iulie 1997, nr. 523 din data de 01 august 1997 și nr. 591 din data de 03 septembrie 1997, nivel maxim de salarizare/13.374 RON (12.688 RON salariul de bază maxim 686 RON valoarea brută a sporului pentru condiții vătămătoare conform poz. 6 col. 4 + col. 7 din funcțiilor din serviciile Camerei Deputaților la data de 30 septembrie 2017 și 15.776 RON (13.718 RON salariul de bază maxim + 2.058 RON valoarea brută a sporului pentru condiții vătămătoare), conform poz. 6 col. 5 + col. 8 din Lista salariilor de bază în cuantum brut lunar - aferent funcțiilor din serviciile Camerei Deputaților, începând cu data de 31 martie 2018.

Astfel, pentru situația descrisă nu este întrunită cerința ca hotărârile să fi fost pronunțate în litigii în privința cărora să se verifice tripla identitate de părți, obiect și cauză.

Împotriva deciziei menționate la pct. 2, a declarat recurs revizuentul A., invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 și art. 304

1

din C. proc. civ. din 1865.

În esență, recurentul susține că în mod greșit instanța de revizuire a reținut că nu este întrunită tripla identitate - de părți, obiect și cauză.

Se argumentează admisibilitatea revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 153/2020, prin care s-a constatat că Legea privind abrogarea unor prevederi referitoare la pensiile de serviciu și indemnizațiile pentru limită de vârstă, precum și pentru reglementarea unor măsuri în domeniul pensiilor ocupaționale este neconstituțională în ansamblul său.

Se invocă Decizia nr. 190 din 17 ianuarie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2013, prin care s-a reținut că, din interpretarea prevederilor art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. din 1865, rezultă că nu se cere condiția ca, prin hotărârile potrivnice, să se fi rezolvat fondul pricinii. De asemenea, se argumentează că, în cazul cererilor de revizuire formulate în temeiul art. 322 pct. 2, 5 și 7 din C. proc. civ. din 1865, condiția evocării fondului vizează numai hotărârile date de instanțele de recurs.

În timp ce, prin Decizia nr. 4572/2012, Curtea de Apel București a reținut că și adeverința nr. x din 24.06.2008 a fost emisă în mod corect, cu respectarea dispozițiilor care au reglementat actualizarea pensiei de serviciu a funcționarului public parlamentar, reflectând baza legală aplicabilă actualizării pensiei de serviciu, conform art. 72 alin. (5) din Legea nr. 7/2006, prevăzută pentru persoanele a căror pensie de serviciu a fost stabilită prin art. 72 alin. (3) din lege, prin sentința nr. 1170/2019 a Tribunalului București, s-a reținut în mod contrar că, prin O.U.G. nr. 59/2017, a fost modificat alin. (5) al art. 73 din Legea nr. 7/2006 începând cu data de 07.08.2017, în sensul că pensiile de serviciu stabilite în condițiile prezentei legi se actualizează din oficiu în flecare an, cu rata medie anuală a inflației, nemaifiind prevăzută posibilitatea aplicării la cuantumul pensiei de serviciu aflată în plată a procentului de majorare a salariului de bază de care beneficiază funcționarul public parlamentar aflat în activitate, cu același nivel de salarizare și pe aceeași funcție publică.

În ceea ce privește îndeplinirea cerinței triplei identități între litigiile în care au fost pronunțate hotărârile potrivnice în opinia revizuentului, se arată următoarele: (i) Dosarul nr. x/2018, în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 2750/2018 a Curții de Apel București are ca obiect "asigurări sociale". (ii) În dosarele nr. x/2010 și nr. y/2018, în care au fost pronunțate sentințele civile nr. 1361/2012 și nr. 1170/2019 ale Tribunalului București, sunt părți: reclamantul A. și pârâta Camera Deputaților, prin secretarul general. (iii) Cererile de chemare în judecată în litigiile respective au ca obiect actualizarea bazei de calcul a pensiei de serviciu în temeiul art. 73

1

din Legea nr. 215/2015 coroborat cu art. 33 din Legea nr. 153/2017. (iv) În timp ce, prin sentința civilă nr. 1361/2012 a Tribunalului București, irevocabilă prin Decizia nr. 4572/2012 a Curții de Apel București, s-a reținut că "aplicând metodologia stabilită prin O.U.G. nr. 100/2007, raportat la art. 72 alin. (5) din Legea nr. 7/2006 și art. 82 din Legea nr. 303/2004, procentul de 11 % s-a aplicat la nivelul salariului de bază al unui expert parlamentar și a sporurilor permanente, iar veniturile cu caracter periodic rămân ca sumă constantă, neindexându-se", prin sentința nr. 1170/2019 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia nr. 6071/2019 a Curții de Apel București, s-a făcut abstracție "de prevederile art. 18 din Ordinul nr. 965 din 25 august 2015 pentru aprobarea Normelor cu privire la stabilirea pensiei de serviciu prevăzute de Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar", conform căruia "Prevederile Legii nr. 7/2006 nu se aplică persoanelor care beneficiază de pensie de serviciu în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile sau, după caz, al unei hotărâri judecătorești definitive".

În aceste condiții, se susține că în mod eronat instanța a apreciat că nu este îndeplinită cerința identității de obiect între cele două litigii.

II. Derularea procedurii judiciare

În cauză, se aplică procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 C. proc. civ., întrucât: (i) prin art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 - care a intrat în vigoare la 21.12.2018 - a fost abrogat art. 493 C. proc. civ. din 2010, care reglementează procedura de filtrare a recursului de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție; (ii) conform art. 24 C. proc. civ. din 2010, "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare"; (iii) prezentul dosar a fost început la 27.02.2018, astfel că îi sunt aplicabile dispozițiile de procedură anterioare modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, începând cu 21.12.2018.

Prin încheierea din 1 martie 2021, completul de filtru a analizat, în temeiul art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și a dispus comunicare acestuia către părți.

Prin încheierea din 12 aprilie 2021, completul de filtru a luat în examinare, în temeiul art. 493 alin. (5)-(6) C. proc. civ., admisibilitatea în principiu a recursului și, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., a admis în principiu recursul și a fixat termen pentru judecata pe fond la 17 mai 2021.

III. Considerentele instanței de recurs

Pentru considerentele arătate la pct. II.1, în prezenta cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., iar nu dispozițiile C. proc. civ. din 1865, invocate de recurentul-revizuent atât în cererea de revizuire, cât și în cadrul prezentului recurs.

Astfel, în actualul cadru procesual, Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție este învestit, în temeiul art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., cu recursul declarat împotriva hotărârii pronunțate de o secție civilă a Înaltei Curți prin care a fost respinsă o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., text procedural care reglementează ipoteza existenței unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Deși recursul este întemeiat pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. din 1865, prin criticile formulate este criticată hotărârea atacată în ceea ce privește aprecierea cu privire la îndeplinirea cerinței referitoare la tripla identitate - de părți, obiect și cauză - în privința litigiilor în care au fost pronunțate hotărârile ce formează obiectul revizuirii pentru hotărâri potrivnice.

În aceste condiții, criticile formulate de recurent se circumscriu motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ. din 2010, care se referă la încălcarea autorității de lucru judecat.

Față de considerentele anterioare, cererea de revizuire vizează situația reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.:

"Art. 509. - (1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:

Ține de esența acestui motiv de revizuire ca hotărârile definitive potrivnice să fie pronunțate în cauze diferite, în privința cărora să existe tripla identitate de părți, cauză, obiect, pentru a se putea verifica respectarea autorității de lucru judecat.

Principala critică a recurentului se referă la faptul că instanța de revizuire în mod greșit a reținut că nu este îndeplinită cerința triplei identități - de părți, cauză și obiect - în cazul litigiilor în care au fost pronunțate hotărârile invocate în susținerea revizuirii vizând ipoteza hotărâri definitive potrivnice, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Raportat la criticile menționate, este avut în vedere faptul că, în jurisprudența Curții Constituționale, cu referire la litigiile cărora le sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ. în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, aplicabilă cauzei în virtutea art. 3 din Legea nr. 76/2012 având în vedere mențiunile de la pct. II.1 din prezenta decizie, în cazul cererii de revizuire întemeiate pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., "instanța competentă să soluționeze cererea de revizuire nu examinează temeinicia hotărârii atacate și nu decide care dintre hotărârile în discuție este cea judicioasă, ci se rezumă la a anula ultima hotărâre cu privire la care constată că nesocotește autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare. Pentru a decide astfel, instanța se pronunță asupra identității de părți, obiect și cauză în procesele soluționate prin hotărârile comparate" (Decizia nr. 536 din 2 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 969 din 21 octombrie 2020, paragraful 17).

Întemeiat s-a reținut și s-a argumentat în considerentele hotărârii atacate că, în privința litigiilor în care au fost pronunțate hotărârile potrivnice în opinia revizuentului - Sentința nr. 1170/2019 a Tribunalului București, despre care se afirmă că încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 4572/2012 a Curții de Apel București - nu se verifică tripla identitate de părți, obiect și cauză.

Astfel, în acord cu instanța de revizuire, se constată că dosarul nr. x/2010, în care a fost pronunțată Decizia nr. 4572/2012 a Curții de Apel București, are ca obiect obligarea pârâtei Camera Deputaților să stabilească, să actualizeze și să comunice Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale cuantumul corect al venitului brut lunar al funcționarului public parlamentar aflat în activitate, în baza căruia se calculează cuantumul pensiei de serviciu și obligarea pârâtei la plata diferențelor nete de 2.442 RON, reprezentând pensie de serviciu, cuvenită și neachitată, în timp ce dosarul nr. x/2018, în care a fost pronunțată sentința nr. 1170/2019 a Tribunalului București, are ca obiect obligarea pârâtei Camera Deputaților să actualizeze și să comunice Casei Naționale de Pensii Publice salariul de bază al consilierului parlamentar coordonator al activității de gestionare a bunurilor, funcție publică parlamentară, asimilată funcțiilor de director, aflați în activitate la data înființării Secretariatului General al Camerei Deputaților, așa cum au fost învestiți în funcție prin Ordinele emise de la cabinetul secretarului general sub nr. x din 22 iulie 1997, nr. 523 din 1 august 1997 și nr. 591 din 3 septembrie 1997, nivel maxim de salarizare/13.374 RON (12.688 RON salariul de bază maxim 686 RON valoarea brută a sporului pentru condiții vătămătoare conform poz. 6 col. 4 + col. 7 din funcțiilor din serviciile Camerei Deputaților la data de 30 septembrie 2017 și 15.776 RON (13.718 RON salariul de bază maxim + 2.058 RON valoarea brută a sporului pentru condiții vătămătoare), conform poz. 6 col. 5 + col. 8 din Lista salariilor de bază în cuantum brut lunar - aferent funcțiilor din serviciile Camerei Deputaților, începând cu data de 31 martie 2018.

Contrar susținerilor din recurs, rezultă cu evidență faptul că între cele două litigii nu există identitate în ceea ce privește obiectul dedus judecății, motiv pentru care nu se poate reține îndeplinirea cerinței triplei identități, specifică motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În realitate, prin criticile formulate, recurentul-revizuent tinde să obțină o rejudecare a fondului litigiilor deduse judecății, examinare ce excedează specificul revizuirii, cale de atac extraordinară, de retractare, nedevolutivă, în cadrul căreia, în virtutea principiului res judicata, "instanța [...] nu examinează temeinicia hotărârii atacate și nu decide care dintre hotărârile în discuție este cea judicioasă" (Decizia Curții Constituționale nr. 536 din 2 iulie 2020, paragraful 17).

În actualul stadiu procesual delimitat de art. 513 alin. (6) raportat la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., atât instanța de revizuire, cât și instanța de recurs sunt limitate, de principiu, conform art. 513 alin. (3) C. proc. civ., la verificarea condițiilor de admisibilitate a cererii de revizuire, neavând competența de a realiza o examinare a aspectelor ce țin de fondul litigiului în care au fost pronunțate hotărârile invocate în cererea de revizuire.

Criticile recurentului referitoare la faptul că, în cazul revizuirii pentru hotărâri potrivnice, nu se cere condiția evocării fondului nu vor forma obiectul analizei, întrucât soluția de inadmisibilitate a revizuirii nu vizează cerința respectivă. De asemenea, nici susținerile întemeiate pe Decizia Curții Constituționale nr. 153/2020 nu prezintă relevanță, întrucât jurisprudența respectivă nu privește condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire pentru hotărâri potrivnice.

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală și temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 420 din 14 februarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 mai 2021.