ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1644/2014

Deliberând asupra cauzei de față, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., reține următoarele: Prin Sentința civilă nr. 2.341 din 26 septembrie 2012 a Tribunalului Iași, secția I civilă, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul C.G., în contradictoriu cu pârâții C.C.P. și Asociația de Informare și Atitudine Civică O.E. Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că în ediția on-line din 16 septembrie 2011 a publicației "x.ro" și pe site-ul "y.ro" au apărut două articole sub semnătura pârâtului C.C., cu titlul "Aventurile amoroase ale primarului G.C.: Scandal sexual la Primăria Pașcani, copil din flori la București, în timp ce era parlamentar". Cele două articole vizau presupuse fapte de hărțuire sexuală a unei angajate din cadrul Primăriei municipiului Pașcani și, respectiv, o presupusă relație extraconjugală, fapte atribuite reclamantului C.G.

în exercițiul mandatului de primar al Municipiul Pașcani, dar și anterior acestui moment, în timpul mandatului de deputat. Articolele în cauză nu cuprind cuvinte jignitoare sau vexatorii la adresa reclamantului, limbajul folosit de pârâtul C. nefiind unul insultător sau injurios. Pornind de la aceste aspecte generale care caracterizează litigiul dintre părți, instanța a reținut că este vorba despre publicarea în ziar a unor afirmații calomnioase la adresa reclamantului. Prin întrebările formulate la interogatoriul adresat reclamantului, pârâtul a încercat să demonstreze existența unor surse de informare cunoscute și de reclamant, respectiv existența verificărilor efectuate cu privire la informațiile date publicității prin articolele incriminate precum și faptul că anterior publicării articolelor reclamantului i s-a solicitat un punct de vedere, iar ulterior, i s-a acordat dreptul la replică, declarațiile reclamantului făcute cu acest prilej fiind publicate integral.

Tribunalul a dat eficiență dispozițiilor art. 225 C. proc. civ., întrucât reclamantul nu s-a prezentat pentru administrarea interogatoriului, apreciind ca dovedite de către pârât aspectele menționate. Totodată, tribunalul a apreciat, raportat la articolele incriminate care expun fapte și informații, așa cum au fost ele furnizate de alte persoane, că pârâtul beneficiază de protecția acordată de art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, acesta acționând cu bună credință în limitele legitime ale libertății de exprimare. Ca atare, tribunalul a reținut că pârâtul nu a săvârșit o faptă ilicită, în sensul art. 998 - 999 C. civ. și nu a acționat cu vinovăție, astfel încât obligarea sa la plata de despăgubiri către reclamant ar reprezenta o încălcare a art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Pe de altă parte, tribunalul a arătat și că reclamantul nu a probat că articolele semnate de pârât au fost apte să aibă un efect prejudiciabil asupra personalității sale, că au antrenat o declasare socială, morală sau profesională asupra lui. În ceea ce o privește pe pârâta Asociația de Informare și Atitudine Civică "O.E." Pașcani, instanța a reținut că pentru a fi atrasă răspunderea civilă delictuală a acesteia trebuie, în primul rând, îndeplinite condițiile răspunderii în persoana prepusului său. Având în vedere că aceste condiții nu sunt îndeplinite, după cum s-a reținut mai sus, cererea de despăgubiri îndreptată împotriva acesteia este, la rândul său, neîntemeiată. Prin Decizia civilă nr. 50 din 29 aprilie 2013 a Curții de Apel Iași, secția civilă, a fost respins apelul formulat de reclamantul C.G.

împotriva Sentinței civile nr. 2.341 din 26 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă. Ca o chestiune prealabilă, instanța de apel a reținut că apelul declarat de reclamantul C.G. nu a fost motivat, așa încât curtea de apel s-a pronunțat în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanță, apreciind incident art. 292 alin. (2) C. proc. civ. În motivare, instanța de prim control judiciar a constatat că apelul este nefondat, câtă vreme tribunalul a stabilit judicios situația de fapt (cu deplin corespondent în dovezile administrate) și a aplicat corect dispozițiile legale relevante. Față de situația de fapt corect reținută de prima instanță și necontestată în această cale de atac, curtea de apel a reținut că este judicioasă concluzia tribunalului, în sensul neîntrunirii elementelor constitutive ale răspunderii civile delictuale conform art. 998 - 999 C. civ.

În consecință, a fost apreciată ca fiind corectă concluzia că intimatul pârât a acționat cu bună-credință, în condițiile libertății de exprimare protejate de art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și în limitele art. 30 din Constituția României. În lipsa unei fapte ilicite, comise cu vinovăție, era de prisos analiza prejudiciului pretins suferit de reclamant, știut fiind că este necesară îndeplinirea cumulativă a cerințelor articolelor C. civ. evocate. Oricum, s-au reținut a fi corecte concluziile primei instanțe, referitoare la nedovedirea consecințelor pretins prejudiciabile ale acțiunii pârâtului.

Aceleași au fost concluziile instanței de prim control judiciar și în ce privește respingerea acțiunii formulate în contradictoriu cu Asociația de Informare și Atitudine Civică O.E., în calitate de comitent, referitor la care nici în cererea de chemare în judecată nici în apel nu s-au făcut susțineri de către reclamant, în sensul art. 1000 alin. (3) din vechiul C. civ. Împotriva acestei decizii reclamantul C.G. a formulat recurs. A criticat decizia curții de apel, sub aspectul legalității, întrucât nu răspunde criticilor formulate prin motivele de apel, cuprinse în memoriul ce a fost expediat cu poșta încă din data de 24 aprilie 2013, sens în care a depus copie a chitanței poștale. Reclamantul a susținut că decizia recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, întrucât nu s-a analizat, în concret, exercițiul de liberă exprimare al pârâtului.

De asemenea, curtea de apel a denaturat situația de fapt, omițând să observe că articolul respectiv făcea referiri la viața particulară a reclamantului și nu la calitatea sa de persoană publică. S-a mai susținut și că instanța de apel a aplicat greșit legea, în sensul că nu a fost analizată veridicitatea informațiilor prezentate în articol, fiind greșit interpretat și aplicat art. 26 și art. 30 alin. (6) din Constituția României, art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care garantează respectarea vieții private și de familie, precum și Legea nr. 3/1974. Totodată, s-a mai susținut și că pârâtul nu a făcut dovada că ar fi oferit reclamantului dreptul la replică. Articolul scris de pârât nu se poate bucura de protecția Convenției, pentru că are caracter denigrator și calomniator, iar pârâtul nu a verificat veridicitatea informațiilor înainte de a le publica.

Cererea de recurs a fost întemeiată, în drept, pe art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Analizând recursul, Înalta Curte constată că acesta este fondat, urmând a-l admite, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. (5) C. proc. civ., hotărârea trebuie să conțină "motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților". În cauza dedusă judecății, reclamantul a formulat, în cadrul motivelor de apel, multiple critici ale sentinței apelate, referitoare la greșita aplicare a dispozițiilor art. 30 alin. (6) din Constituția României, a prevederilor Legii nr. 3/1974, precum și a dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului.

A susținut că dreptul la liberă exprimare consacrat de Constituție nu este unul absolut, limitele sale fiind expres prevăzute de art. 30 alin. (6) din Constituție și că pârâtul, în calitatea sa de ziarist, și-a exercitat acest drept în mod discreționar. A susținut și că pârâtul, înaintea publicării articolului, nu a efectuat minime și rezonabile diligențe pentru a verifica dacă faptele prezentate sunt adevărate sau false, acționând cu rea credință. Totodată, s-a invocat că greșit ar fi reținut instanța de fond că reclamantului nu i s-a adus niciun prejudiciu. Înalta Curte reține că instanța de apel nu a analizat și nu a răspuns nici uneia din aceste critici. Instanța de apel a procedat la judecarea apelului numai pe baza celor invocate la prima instanță, reținând incidența art. 292 alin. (2) C. proc.

civ., față de împrejurarea că reclamantul nu ar fi motivat apelul. Din verificările întreprinse în sistemul informatic ECRIS a reieșit că motivele de apel au fost înregistrate la dosarul cauzei la Curtea de Apel Iași, la data de 26 aprilie 2013, iar decizia recurată a fost pronunțată ulterior, respectiv la data de 29 aprilie 2013. Ca atare, instanța de apel nu a analizat criticile formulate de reclamant cu privire la sentința tribunalului prin motivele de apel cuprinse în memoriul ce a fost depus la dosarul cauzei, ci în raport de dispozițiile art. 292 alin. (2) C. proc. civ., situație în care, instanța de recurs se află în imposibilitate de a exercita controlul judiciar și a cenzura decizia curții de apel sub acest aspect.

În concluzie, principala critică formulată de recurentul reclamant în sensul că decizia recurată nu răspunde criticilor formulate prin motivele de apel cuprinse în memoriul ce a fost expediat cu poșta încă din data de 24 aprilie 2013, conform chitanței poștale, este întemeiată, hotărârea astfel pronunțată fiind nemotivată, ceea ce echivalează cu nesoluționarea fondului apelului. Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte constată că, în speță, hotărârea recurată nu îndeplinește cerințele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât instanța de apel nu a analizat criticile deduse judecății prin intermediul căii devolutive de atac. În această situație., Înalta Curte, în raport de dispozițiile art. 312 alin. (5) C. proc.

civ., urmează să admită recursul reclamantului, să caseze decizia recurată și să trimită cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță, care va analiza, punctual, toate criticile formulate prin memoriul de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul C.G. împotriva Deciziei civile nr. 50 din 29 aprilie 2013 a Curții de Apel Iași, secția civilă. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 mai 2014. Procesat de GGC - AM