ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1644/2014

Deliberând asupra

cauzei de față, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., reține

următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 2.341 din 26

septembrie 2012 a Tribunalului Iași, secția I civilă, s-a respins acțiunea

formulată de reclamantul C.G., în contradictoriu cu pârâții C.C.P. și Asociația

de Informare și Atitudine Civică O.E.

Pentru a se pronunța

astfel, tribunalul a reținut că în ediția on-line din 16 septembrie 2011 a

publicației "x.ro" și pe site-ul "y.ro" au apărut două

articole sub semnătura pârâtului C.C., cu titlul "Aventurile amoroase ale

primarului G.C.: Scandal sexual la Primăria Pașcani, copil din flori la

București, în timp ce era parlamentar".

Cele două articole

vizau presupuse fapte de hărțuire sexuală a unei angajate din cadrul Primăriei

municipiului Pașcani și, respectiv, o presupusă relație extraconjugală, fapte

atribuite reclamantului C.G. în exercițiul mandatului de primar al Municipiul

Pașcani, dar și anterior acestui moment, în timpul mandatului de deputat.

Articolele în cauză

nu cuprind cuvinte jignitoare sau vexatorii la adresa reclamantului, limbajul

folosit de pârâtul C. nefiind unul insultător sau injurios.

Pornind de la aceste

aspecte generale care caracterizează litigiul dintre părți, instanța a reținut

că este vorba despre publicarea în ziar a unor afirmații calomnioase la adresa

reclamantului.

Prin întrebările

formulate la interogatoriul adresat reclamantului, pârâtul a încercat să

demonstreze existența unor surse de informare cunoscute și de reclamant,

respectiv existența verificărilor efectuate cu privire la informațiile date

publicității prin articolele incriminate precum și faptul că anterior

publicării articolelor reclamantului i s-a solicitat un punct de vedere, iar

ulterior, i s-a acordat dreptul la replică, declarațiile reclamantului făcute

cu acest prilej fiind publicate integral.

Tribunalul a dat

eficiență dispozițiilor art. 225 C. proc. civ., întrucât reclamantul nu s-a

prezentat pentru administrarea interogatoriului, apreciind ca dovedite de către

pârât aspectele menționate.

Totodată, tribunalul

a apreciat, raportat la articolele incriminate care expun fapte și informații,

așa cum au fost ele furnizate de alte persoane, că pârâtul beneficiază de

protecția acordată de art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului,

acesta acționând cu bună credință în limitele legitime ale libertății de

exprimare.

Ca atare, tribunalul

a reținut că pârâtul nu a săvârșit o faptă ilicită, în sensul art. 998 - 999 C.

civ. și nu a acționat cu vinovăție, astfel încât obligarea sa la plata de

despăgubiri către reclamant ar reprezenta o încălcare a art. 10 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului.

Pe de altă parte,

tribunalul a arătat și că reclamantul nu a probat că articolele semnate de

pârât au fost apte să aibă un efect prejudiciabil asupra personalității sale,

că au antrenat o declasare socială, morală sau profesională asupra lui.

În ceea ce o privește

pe pârâta Asociația de Informare și Atitudine Civică "O.E." Pașcani,

instanța a reținut că pentru a fi atrasă răspunderea civilă delictuală a

acesteia trebuie, în primul rând, îndeplinite condițiile răspunderii în

persoana prepusului său. Având în vedere că aceste condiții nu sunt

îndeplinite, după cum s-a reținut mai sus, cererea de despăgubiri îndreptată

împotriva acesteia este, la rândul său, neîntemeiată.

Prin Decizia civilă

nr. 50 din 29 aprilie 2013 a Curții de Apel Iași, secția civilă, a fost respins

apelul formulat de reclamantul C.G. împotriva Sentinței civile nr. 2.341 din 26

septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă.

Ca o chestiune

prealabilă, instanța de apel a reținut că apelul declarat de reclamantul C.G.

nu a fost motivat, așa încât curtea de apel s-a pronunțat în fond, numai pe

baza celor invocate la prima instanță, apreciind incident art. 292 alin. (2) C.

proc. civ.

În motivare, instanța

de prim control judiciar a constatat că apelul este nefondat, câtă vreme

tribunalul a stabilit judicios situația de fapt (cu deplin corespondent în

dovezile administrate) și a aplicat corect dispozițiile legale relevante.

Față de situația de

fapt corect reținută de prima instanță și necontestată în această cale de atac,

curtea de apel a reținut că este judicioasă concluzia tribunalului, în sensul

neîntrunirii elementelor constitutive ale răspunderii civile delictuale conform

art. 998 - 999 C. civ.

În consecință, a fost

apreciată ca fiind corectă concluzia că intimatul pârât a acționat cu

bună-credință, în condițiile libertății de exprimare protejate de art. 10 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului și în limitele art. 30 din Constituția

României.

În lipsa unei fapte

ilicite, comise cu vinovăție, era de prisos analiza prejudiciului pretins

suferit de reclamant, știut fiind că este necesară îndeplinirea cumulativă a

cerințelor articolelor C. civ. evocate. Oricum, s-au reținut a fi corecte

concluziile primei instanțe, referitoare la nedovedirea consecințelor pretins prejudiciabile

ale acțiunii pârâtului.

Aceleași au fost

concluziile instanței de prim control judiciar și în ce privește respingerea

acțiunii formulate în contradictoriu cu Asociația de Informare și Atitudine

Civică O.E., în calitate de comitent, referitor la care nici în cererea de

chemare în judecată nici în apel nu s-au făcut susțineri de către reclamant, în

sensul art. 1000 alin. (3) din vechiul C. civ.

Împotriva acestei

decizii reclamantul C.G. a formulat recurs.

A criticat decizia

curții de apel, sub aspectul legalității, întrucât nu răspunde criticilor

formulate prin motivele de apel, cuprinse în memoriul ce a fost expediat cu

poșta încă din data de 24 aprilie 2013, sens în care a depus copie a chitanței

poștale.

Reclamantul a

susținut că decizia recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, întrucât

nu s-a analizat, în concret, exercițiul de liberă exprimare al pârâtului.

De asemenea, curtea

de apel a denaturat situația de fapt, omițând să observe că articolul respectiv

făcea referiri la viața particulară a reclamantului și nu la calitatea sa de

persoană publică.

S-a mai susținut și

că instanța de apel a aplicat greșit legea, în sensul că nu a fost analizată

veridicitatea informațiilor prezentate în articol, fiind greșit interpretat și

aplicat art. 26 și art. 30 alin. (6) din Constituția României, art. 8 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care garantează respectarea vieții

private și de familie, precum și Legea nr. 3/1974.

Totodată, s-a mai

susținut și că pârâtul nu a făcut dovada că ar fi oferit reclamantului dreptul

la replică.

Articolul scris de

pârât nu se poate bucura de protecția Convenției, pentru că are caracter

denigrator și calomniator, iar pârâtul nu a verificat veridicitatea

informațiilor înainte de a le publica.

Cererea de recurs a

fost întemeiată, în drept, pe art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Analizând recursul,

Înalta Curte constată că acesta este fondat, urmând a-l admite, pentru

următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. (5) C. proc. civ., hotărârea trebuie să

conțină "motivele de fapt și de drept care au format convingerea

instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

În cauza dedusă

judecății, reclamantul a formulat, în cadrul motivelor de apel, multiple

critici ale sentinței apelate, referitoare la greșita aplicare a dispozițiilor

art. 30 alin. (6) din Constituția României, a prevederilor Legii nr. 3/1974,

precum și a dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului. A susținut

că dreptul la liberă exprimare consacrat de Constituție nu este unul absolut,

limitele sale fiind expres prevăzute de art. 30 alin. (6) din Constituție și că

pârâtul, în calitatea sa de ziarist, și-a exercitat acest drept în mod

discreționar.

A susținut și că

pârâtul, înaintea publicării articolului, nu a efectuat minime și rezonabile

diligențe pentru a verifica dacă faptele prezentate sunt adevărate sau false,

acționând cu rea credință.

Totodată, s-a invocat

că greșit ar fi reținut instanța de fond că reclamantului nu i s-a adus niciun

prejudiciu.

Înalta Curte reține

că instanța de apel nu a analizat și nu a răspuns nici uneia din aceste

critici.

Instanța de apel a

procedat la judecarea apelului numai pe baza celor invocate la prima instanță,

reținând incidența art. 292 alin. (2) C. proc. civ., față de împrejurarea că

reclamantul nu ar fi motivat apelul.

Din verificările

întreprinse în sistemul informatic ECRIS a reieșit că motivele de apel au fost

înregistrate la dosarul cauzei la Curtea de Apel Iași, la data de 26 aprilie

2013, iar decizia recurată a fost pronunțată ulterior, respectiv la data de 29

aprilie 2013.

Ca atare, instanța de

apel nu a analizat criticile formulate de reclamant cu privire la sentința

tribunalului prin motivele de apel cuprinse în memoriul ce a fost depus la

dosarul cauzei, ci în raport de dispozițiile art. 292 alin. (2) C. proc. civ.,

situație în care, instanța de recurs se află în imposibilitate de a exercita

controlul judiciar și a cenzura decizia curții de apel sub acest aspect.

În concluzie,

principala critică formulată de recurentul reclamant în sensul că decizia

recurată nu răspunde criticilor formulate prin motivele de apel cuprinse în

memoriul ce a fost expediat cu poșta încă din data de 24 aprilie 2013, conform

chitanței poștale, este întemeiată, hotărârea astfel pronunțată fiind

nemotivată, ceea ce echivalează cu nesoluționarea fondului apelului.

Având în vedere

considerentele expuse, Înalta Curte constată că, în speță, hotărârea recurată

nu îndeplinește cerințele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.,

întrucât instanța de apel nu a analizat criticile deduse judecății prin

intermediul căii devolutive de atac.

În această situație.,

Înalta Curte, în raport de dispozițiile art. 312 alin. (5) C. proc. civ.,

urmează să admită recursul reclamantului, să caseze decizia recurată și să

trimită cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță, care va analiza, punctual,

toate criticile formulate prin memoriul de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamantul C.G. împotriva Deciziei civile nr. 50 din 29 aprilie

2013 a Curții de Apel Iași, secția civilă.

Casează decizia

atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 mai 2014.

Procesat de GGC - AM