ÎCCJ, Decizia nr. 234/2021

asupra contestației de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin referatul întocmit la 15 februarie 2021, purtătorul de cuvânt al Inspecției Judiciare l-a informat pe inspectorul-șef al Inspecției Judiciare cu privire la faptul că, în mass-media, au fost identificate mai multe articole de presă referitoare la modalitatea de instrumentare a unui dosar al Judecătoriei Brăila, privind cazul unui suspect de viol asupra unei minore sechestrate. Au fost atașate referatului două articole de presă.

Prin procesul-verbal de sesizare din oficiu din 15 februarie 2021, Inspecția Judiciară s-a sesizat cu privire la activitatea doamnei judecător A. din cadrul Judecătoriei Brăila. Lucrarea a fost înregistrată la Direcția de inspecție pentru judecători sub nr. x, fiind repartizată inspectorului judiciar pentru efectuarea de verificări.

Prin rezoluția din 17 februarie 2021, Președintele Consiliului Superior al Magistraturii a convocat secția pentru judecători în materie disciplinară pentru ședința din 22 februarie 2021, în vederea aprecierii, din oficiu, asupra incidenței dispozițiilor art. 52 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată.

Prin Hotărârea nr. 6J din 22 februarie 2021, secția pentru judecători în materie disciplinară, în opinie majoritară, a admis sesizarea din oficiu și, în temeiul dispozițiilor art. 52 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 317/2004, republicată, din oficiu, a dispus suspendarea din funcție a doamnei A., judecător în cadrul Judecătoriei Brăila, până la finalizarea procedurii disciplinare ce face obiectul lucrării Inspecției Judiciare nr. 21-568.

De asemenea, în temeiul dispozițiilor art. 48

1

alin. (1) din Legea nr. 317/2004, republicată, a stabilit un termen de 5 zile pentru efectuarea verificărilor prealabile în lucrarea nr. 21-568.

În motivare, secția pentru judecători în materie disciplinară a reținut că art. 52 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, republicată, prevede că, pe durata procedurii disciplinare, secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, din oficiu sau la propunerea inspectorului judiciar, poate dispune suspendarea din funcție a magistratului până la soluționarea definitivă a acțiunii disciplinare, dacă exercitarea în continuare a funcției ar putea afecta desfășurarea cu imparțialitate a procedurilor disciplinare sau dacă procedura disciplinară este de natură să aducă atingere gravă prestigiului justiției.

Pornind de la definirea noțiunii de "procedură" din DEX, precum și prin raportare la dispozițiile art. 52 alin. (1), art. 44-53 din Legea nr. 317/2004, republicată, la Regulamentul privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecție, aprobat prin Ordinul nr. 136/2018, la Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Superior al Magistraturii, aprobat prin Hotărârea Plenului nr. 1073/2018, precum și la deciziile Curții Constituționale nr. 391/2007, nr. 788/2007, nr. 514/2007 și nr. 632/2016, secția pentru judecători în materie disciplinară a reținut că noțiunea de "procedură disciplinară" include toate etapele declanșate ca urmare a unei sesizări formulate în condițiile art. 45 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, republicată.

În materia răspunderii disciplinare a magistraților, legiuitorul român a prevăzut, referitor la procedura disciplinară, o fază administrativă, care vizează verificările prealabile și cercetarea disciplinară efectuate de inspectorii din cadrul Inspecției Judiciare, și o fază jurisdicțională, care se desfășoară în fața secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii, potrivit dispozițiilor Legii nr. 317/2004.

Răspunderea disciplinară a magistraților este reglementată la Capitolul IV, Secțiunea a 4-a din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, secțiune care cuprinde atât procedura în fața Inspecției Judiciare (art. 45-48

1

), cât și procedura în fața secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii (art. 49-53).

De asemenea, Regulamentul privind normele de efectuare a lucrărilor de Inspecție, aprobat prin Ordinul nr. 136/2018, reglementează, la Capitolul III, "Procedura de soluționare a sesizărilor privind activitatea și conduita magistraților", Secțiunea 1 referindu-se la "procedura efectuării verificărilor prealabile", iar Secțiunea a 2-a la "Cercetarea disciplinară".

În consecință, legiuitorul a realizat o reglementare unitară în materia răspunderii disciplinare a magistraților, procedura declanșată împotriva unui magistrat cuprinzând două etape administrative în fața Inspecției Judiciare (verificările prealabile și cercetarea disciplinară) și o etapă jurisdicțională în fața secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii.

Cu privire la momentul declanșării procedurii disciplinare, s-a reținut că, potrivit art. 45 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, "Inspecția Judiciară se poate sesiza din oficiu sau poate fi sesizată, în scris și motivat, de orice persoană interesată, inclusiv de Consiliul Superior al Magistraturii, în legătură cu abaterile disciplinare săvârșite de judecători". În același sens, au fost evocate și dispozițiile art. 12 alin. (1) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție, aprobat prin Ordinul nr. 136/2018.

Prin urmare, procedura disciplinară se declanșează urmare a unei sesizări formulate în condițiile art. 45 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, sesizare care va urma etapele stabilite de lege: verificări prealabile, cercetare disciplinară, exercitarea acțiunii disciplinare. Activitățile specifice pe care le presupun atât verificările prealabile, cât și cercetarea disciplinară, nu pot fi realizate decât în cadrul unei proceduri disciplinare.

Pentru derularea acestor etape atât în faza verificărilor prealabile, cât și în cea a cercetării disciplinare, legiuitorul a reglementat termene stricte, a căror nerespectare atrage sancțiuni procedurale - art. 45 alin. (3), art. 45

1

alin. (1), art. 46 alin. (6) din Legea nr. 317/2004.

Față de conținutul textului art. 52 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, republicată și modificată, secția pentru judecători în materie disciplinară a constatat că legiuitorul a prevăzut, în mod expres, că suspendarea din funcție a magistratului împotriva căruia s-a declanșat o procedură disciplinară poate fi dispusă de secțiile Consiliului Superior ai Magistraturii fie din oficiu, fie la propunerea inspectorului judiciar.

Raportat la dispozițiile art. 39 alin. (1) din Regulamentul privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecție și art. 52 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, secția a considerat că nu poate subzista un raționament conform căruia inspectorul judiciar poate să formuleze o notă prin care să propună suspendarea din funcție a magistratului pe parcursul cercetării disciplinare, în timp ce secției, care dispune cu privire la suspendarea din funcție, să nu i se recunoască posibilitatea sesizării din oficiu în aceleași condiții.

Așadar, secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii este îndrituită a examina, din oficiu, pe întreaga durată a procedurii disciplinare, dacă exercitarea, în continuare, a funcției de către magistrat ar putea afecta desfășurarea cu imparțialitate a procedurilor disciplinare sau dacă această procedură disciplinară este de natură să aducă atingere gravă prestigiului justiției, textul de lege nefăcând distincție între faza administrativă a acestei proceduri (în fața Inspecției Judiciare) și faza jurisdicțională (în fața secției pentru judecători în materie disciplinară). Or, "ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus".

Din această perspectivă, instanța disciplinară a făcut referire la Decizia nr. 774 din 10 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 6 ianuarie 2016, prin care Curtea Constituțională a reținut că:

"magistratul poate fi suspendat oricând pe tot parcursul soluționării procedurii disciplinare declanșate împotriva sa. Suspendarea operată nu are caracterul unei sancțiuni disciplinare, ci al unei măsuri provizorii, având ca scop desfășurarea cu imparțialitate a procedurilor disciplinare sau evitarea atingerii grave a prestigiului justiției".

Un alt aspect care trebuie relevat este legat de durata în timp a măsurii suspendării din funcție dispuse în condițiile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 317/2004. Din interpretarea literală și teleologică a textului legal enunțat, rezultă caracterul provizoriu și preventiv al măsurii de suspendare din funcție a magistratului vizat de o procedură disciplinară, măsura astfel dispusă urmând să dureze până la soluționarea definitivă a acțiunii disciplinare. În situația în care, la finalizarea verificărilor prealabile, se constată că nu sunt indicii cu privire la săvârșirea unei abateri disciplinare, sesizarea fiind clasată, sau, la finalizarea cercetării disciplinare, se dispune respingerea sesizării, măsura provizorie a suspendării din funcție încetează de drept.

Mai mult, este suficient ca aspectele sesizate să prezinte relevanță disciplinară, nefiind necesară finalizarea etapei administrative în fața Inspecției Judiciare.

În continuare, secția a apreciat asupra incidenței art. 52 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 317/2004 din perspectiva oportunității de a se dispune măsura suspendării din funcție a judecătorului A. până la finalizarea procedurii disciplinare ce formează obiectul dosarului lucrării Inspecției Judiciare nr. 21-568.

În acest sens, a reținut că, în speța dedusă judecății, Inspecția Judiciară a dispus efectuarea de verificări prealabile față de aspectele apărute în mass-media în legătură cu activitatea doamnei judecător A., în concret cu referire la motivarea unei hotărâri judecătorești. Astfel, în cuprinsul articolelor de presă apărute în mediul on-line (B. și C.) se face referire la modalitatea în care doamna judecător A. a motivat o hotărâre judecătorească.

Reținându-se că derularea procedurii disciplinare pentru aspectele supuse verificărilor prealabile (raportat la situația de fapt dezvoltată în cuprinsul articolelor de presă apărute în mass-media) este de natură a induce, în mod indirect, ideea unei funcționări anormale și incorecte a sistemului judiciar, cu consecința directă a alterării încrederii opiniei publice în competența, corectitudinea și probitatea pe care, în mod legitim, orice persoană le așteaptă de la magistrații cărora le încredințează apărarea drepturilor sale, secția a apreciat că, prin menținerea în funcție a doamnei judecător A. până la finalizarea procedurii disciplinare ce face obiectul lucrării Inspecției Judiciare nr. 21-568, se aduce atingere gravă imaginii, respectiv prestigiului justiției.

Mai mult, secția, cu majoritate, a reținut că faptele pentru care se derulează procedura disciplinară în ceea ce o privește pe doamna judecător A. au fost intens mediatizate, creându-se o imagine nefavorabilă asupra întregului corp al judecătorilor.

Împotriva Hotărârii nr. 6J din 22 februarie 2021 a secției pentru judecători în materie disciplinară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a formulat contestație doamna judecător A., în termen de 5 zile de la comunicare, potrivit art. 52 alin. (1)

1

din Legea nr. 317/2004, republicată.

Contestatoarea a solicitat și suspendarea executării Hotărârii nr. 6J din 22 februarie 2021 pronunțate de secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii până la soluționarea contestației formulate.

În motivarea cererii de suspendare a executării hotărârii, a arătat că hotărârea supusă controlului judiciar este nelegală, contestatoarea are o situație particulară deosebită, fiind unicul părinte al minorei D., și nu are alte venituri din care să se poată întreține.

Pe fondul contestației, a susținut că, potrivit art. 52 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, măsura suspendării din funcție până la soluționarea definitivă a acțiunii disciplinare se poate dispune pe durata procedurii disciplinare.

Or, în cazul său, măsura suspendării din funcție s-a dispus înainte de începerea oricărei proceduri disciplinare, ceea ce Legea nr. 317/2004, republicată, nu permite.

Începerea întregii proceduri disciplinare se dispune, potrivit art. 45 alin. (5) din actul normativ menționat, prin rezoluție, de către inspectorul judiciar care constată că există indicii privind săvârșirea unei abateri disciplinare.

Astfel, potrivit celor două texte de lege, suspendarea din funcție a unui magistrat poate fi dispusă doar pe durata procedurii disciplinare, situată, în timp, între rezoluția inspectorului judiciar de începere a cercetării disciplinare și soluționarea definitivă a eventualei acțiuni disciplinare.

Hotărârea contestată este nelegală, întrucât începerea cercetării disciplinare a contestatoarei s-a dispus de către Inspecția Judiciară la 26 februarie 2021, prin rezoluția nr. 511, iar Hotărârea nr. 6J a secției pentru judecători în materie disciplinară a fost pronunțată la 22 februarie 2021, cu patru zile înainte de începerea cercetării disciplinare, cu alte cuvinte, în afara duratei procedurii disciplinare. Ca atare, au fost încălcate dispozițiile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 317/2004.

În sprijinul celor susținute anterior, privind nelegalitatea hotărârii atacate sub aspectul momentului dispunerii suspendării sale din funcție, contestatoarea a menționat că, în dezvoltarea procedurii de suspendare din funcție a unui magistrat, au fost adoptate norme infralegale, prin Regulamentul privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecție, în cuprinsul art. 39.

Din coroborarea dispozițiilor legale și regulamentare descrise anterior, rezultă, fără dubiu, că legiuitorul a reglementat posibilitatea suspendării din funcție doar a magistratului cercetat disciplinar, în condițiile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, republicată, deci, numai pe durata cercetării disciplinare.

Altfel, orice sesizare formulată în condițiile art. 45 din Legea nr. 317/2004, republicată, poate conduce, în timpul efectuării verificărilor prealabile administrative, la suspendarea din funcție a oricărui magistrat vizat de o astfel de plângere/sesizare.

Concluzia secției, în opinie majoritară, în sensul că formularea oricărei sesizări de către orice persoană nemulțumită poate conduce imediat la suspendarea din funcție a magistratului vizat, reprezintă o reală punere în pericol a statutului magistratului.

A arătat că Legea nr. 317/2004, republicată, reglementează, în mod distinct, titularii acțiunii disciplinare, procedura verificărilor prealabile, procedura cercetării disciplinare, competența de soluționare a acțiunii disciplinare în fața secțiilor cu rol de instanță disciplinară și în calea de atac. Or, secția pentru judecători în materie disciplinară pune semnul egalității între etapa verificărilor prealabile și cea a cercetării disciplinare.

În alți termeni, secția unește cele două proceduri distincte reglementate de către legiuitor în sarcina Inspecției Judiciare - etapa verificărilor prealabile (art. 45 alin. (3) și cea a cercetării disciplinare (art. 45 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, republicată), într-o singură procedură, denumită, unitar, în cuprinsul hotărârii criticate, ca fiind "fază administrativă". Or, legea distinge între cele două proceduri, menționând, în mod expres, prin ce acte este demarată și, respectiv, încheiată fiecare dintre proceduri.

De altfel, secția, în opinia majoritară, se contrazice, prezentând soluțiile ce pot fi pronunțate la finalizarea fiecărei etape a verificărilor prealabile, respectiv a cercetării disciplinare.

Concluzionând, a învederat că Legea nr. 317/2004, republicată, reglementează, expres, momentul și actul prin care se dispune începerea cercetării disciplinare, rezoluția inspectorului judiciar reprezentând primul act al procedurii disciplinare, până în acel moment existând doar etapa verificărilor prealabile.

Contestatoarea a susținut și caracterul profund discriminatoriu al măsurii luate, în raport cu practica generală a instanței disciplinare a Consiliului Superior al Magistraturii, invocând Hotărârea nr. 21J/31 octombrie 2016 a secției pentru judecători, rămasă definitivă prin decizia nr. 311/2017 a Completului de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție. În decizia Înaltei Curți, s-a reținut că expresiile și sintagmele folosite de pârâții judecători în cuprinsul considerentelor deciziei și care au fost evidențiate de Inspecția Judiciară nu au caracter defăimător, denigrator sau șicanator la adresa unor persoane sau instituții, ci reprezintă modul special în care aceștia au înțeles să își argumenteze soluția pronunțată în cauză. Mai mult decât atât, eventualele aprecieri "personale", aprecieri considerate de Inspecția Judiciară ca excedând motivării propriu-zise, pot fi avute în vedere la momentul evaluării activității profesionale a judecătorilor cauzei. Exprimarea de convingeri și aprecieri personale reprezintă aspecte susceptibile de depunctare în evaluarea hotărârilor judecătorești și nu constituie, prin ele însele, abatere disciplinară, în lipsa altor elemente care să circumscrie atitudinea magistratului.

A arătat că aceste aspecte sunt în deplină concordanță cu jurisprudența anterioară a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în cauze care au vizat abaterea prevăzută de art. 99 lit. s) din Legea nr. 303/2004, făcând referire la Decizia nr. 19/2015, prin care s-a respins recursul împotriva Hotărârii nr. 8/J/2014 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători în materie disciplinară; Decizia nr. 203/2015, prin care s-a respins recursul împotriva Hotărârii nr. 4/J/2015 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători în materie disciplinară.

Contestatoarea a susținut și netemeinicia hotărârii nr. 6J/22 februarie 2021, determinat de practica secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, începând cu anul 2016 și până în prezent și gravitatea abaterilor disciplinare imputate magistraților, măsura suspendării din funcție fiind dispusă numai ulterior exercitării acțiunii disciplinare de către Inspecția Judiciară.

În concluzie, a solicitat admiterea contestației, desființarea hotărârii sus-menționate și repunerea judecătorului A. în situația anterioară, în sensul art. 51 alin. (1)

4

din Legea nr. 317/2004.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 45, art. 46 și art. 52 din Legea nr. 317/2004, art. 38 alin. (4) din Regulamentul privind evaluarea activității profesionale a judecătorilor și procurorilor din 04 octombrie 2007, republicat în M.O. nr. 918/2016.

În dovedirea contestației, a solicitat proba cu înscrisuri.

Inspecția Judiciară a depus întâmpinare, prin care a arătat că, prin Hotărârea nr. 3J din 24 mai 2021 pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători, s-a reevaluat măsura suspendării din funcție a doamnei judecător, dispunându-se încetarea acestei măsuri începând cu 24 mai 2021. De asemenea, prin aceeași hotărâre, s-a admis acțiunea disciplinară, iar judecătorului A. i-a fost aplicată sancțiunea suspendării din funcție pe o perioadă de 6 luni, pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. s) și t) teza a II-a din Legea nr. 317/2004, republicată, și a fost respinsă acțiunea disciplinară pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m) teza a II-a din același act normativ. Intimata a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării Hotărârii nr. 6J din 22 februarie 2021, pronunțate de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători în materie disciplinară, ca rămasă fără obiect, iar, pe fond, respingerea contestației.

II. Considerentele Înaltei Curți

Cu privire la cererea de suspendare a executării Hotărârii nr. 6J din 22 februarie 2021, pronunțate de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători în materie disciplinară în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte reține următoarele:

Prin Hotărârea din 24 mai 2021, pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători în materie disciplinară în dosarul nr. x/2021, s-a reevaluat măsura suspendării din funcție a judecătorului A., dispusă prin Hotărârea nr. 6J din 22 februarie 2021, și s-a dispus încetarea acestei măsuri, începând cu 24 mai 2021.

De asemenea, prin hotărârea menționată mai sus, s-a admis acțiunea disciplinară formulată de Inspecția Judiciară, iar judecătorului i-a fost aplicată sancțiunea suspendării din funcție pe o perioadă de 6 luni pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. s) și t) teza a II-a din Legea nr. 317/2004, republicată; s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea disciplinară pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m) teza a II-a din același act normativ.

Contestatoarea a solicitat suspendarea executării Hotărârii nr. 6J din 22 februarie 2021, pronunțate de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători în materie disciplinară în dosarul nr. x/2021, prin care a fost luată măsura provizorie a suspendării sale din funcția de judecător până la finalizarea procedurii disciplinare ce face obiectul lucrării Inspecției Judiciare nr. 21-568.

Înalta Curte reține că efectele Hotărârii nr. 6J din 22 februarie 2021, pronunțate de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători în materie disciplinară în dosarul nr. x/2021, au încetat la 24 mai 2021 ca urmare a Hotărârii din 24 mai 2021, pronunțate în dosarul nr. x/2021, când măsura provizorie a suspendării din funcție a fost reevaluată și s-a dispus încetarea acesteia.

Mai mult, la termenul de judecată din 07 iunie 2021, prezenta instanță a rămas în pronunțare și asupra contestației formulate împotriva Hotărârii nr. 6J din 22 februarie 2021, astfel încât, pentru ambele motive, Înalta Curte constată că cererea de suspendare a executării hotărârii menționate a rămas fără obiect și urmează a fi respinsă ca atare.

Cu privire la contestația declarată împotriva Hotărârii nr. 6J din 22 februarie 2021, pronunțate de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători în materie disciplinară în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte reține următoarele:

În primul rând, față de Hotărârea din 24 mai 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021 de secția pentru judecători, prin care măsura provizorie a suspendării din funcție a doamnei judecător A. a încetat începând cu aceeași dată, prezenta instanță urmează a limita verificarea Hotărârii nr. 6J din 22 februarie 2021, inclusiv sub aspectul cererii de repunere a contestatoarei în situația anterioară, în condițiile art. 52 alin. (1)

4

din Legea nr. 317/2004, corespunzător perioadei în care hotărârea contestată a produs efecte, respectiv 22 februarie 2021 - 23 mai 2021 inclusiv.

Având în vedere această premisă a judecării cauzei, Înalta Curte constată că susținerile contestatoarei sunt întemeiate, pentru următoarele argumente:

Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, reglementează etapele soluționării unei sesizări referitoare la săvârșirea unei abateri disciplinare de către un judecător sau procuror, și anume: verificările prealabile, cercetarea disciplinară, exercitarea acțiunii disciplinare și soluționarea acțiunii disciplinare de către secția corespunzătoare din cadrul Consiliului, respectiv de instanța de judecată, în cazul exercitării unei căi de atac.

Dintre aceste etape, doar cele privind cercetarea disciplinară, exercitarea acțiunii disciplinare și soluționarea acțiunii disciplinare fac parte din procedura disciplinară, contrar opiniei majoritare exprimate în hotărârea atacată.

Potrivit art. 45 alin. (3) teza I din Legea nr. 317/2004, republicată, etapa verificărilor prealabile este perioada de timp în care se stabilește dacă există sau nu indicii privind săvârșirea abaterii disciplinare.

Această etapă se încheie prin rezoluția inspectorului judiciar, prin care, fie se clasează lucrarea, dacă nu există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare (art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, republicată), fie se dispune începerea cercetării disciplinare, în situația în care există aceste indicii (art. 45 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, republicată).

Ca urmare, nu se poate susține că etapa verificărilor prealabile ar face parte din procedura disciplinară, care este inițiată prin rezoluția de începere a cercetării disciplinare, în condițiile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, republicată.

Prin aceste prevederi legale, legiuitorul a instituit o garanție importantă a statutului magistratului, în sensul că numai în situația în care o sesizare disciplinară îndeplinește elementele formale prevăzute de art. 45 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, republicată, și există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare, începe cercetarea disciplinară, prin rezoluția inspectorului care declanșează procedura disciplinară, evitându-se, astfel, orice imixtiune în activitatea unui magistrat și orice acțiune care i-ar putea afecta statutul într-un mod grav, prin angajarea nejustificată a acestuia într-o procedură disciplinară.

În același sens, și stabilirea unor termene pentru desfășurarea etapei verificărilor prealabile nu este de natură a o transforma într-o procedură disciplinară, ci doar de a o circumscrie temporal.

Pe parcursul etapei verificărilor prealabile, se stabilește dacă există sau nu indiciile privind săvârșirea unei abateri disciplinare, prin administrarea probatorului, sens în care Înalta Curte reține că magistratul vizat de astfel de verificări nu poate fi suspendat din funcție, în condițiile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, temei de drept care se aplică doar cauzelor pentru care a început deja cercetarea disciplinară, fiindcă s-a constatat existența indiciilor săvârșirii unei abateri disciplinare.

În speța de față, Înalta Curte constată că, prin procesul-verbal din 15 februarie 2021, Inspecția Judiciară s-a sesizat, din oficiu, față de doamna judecător A., fiind înregistrată lucrarea nr. 21-568.

Prin adresa din 17 februarie 2021, Inspecția Judiciară, prin Inspector șef, a trimis către Consiliul Superior al Magistraturii informațiile solicitate, referitoare la doamna judecător A..

Prin rezoluția președintelui Consiliului Superior al Magistraturii din 17 februarie 2021 a fost convocată secția pentru judecători în materie disciplinară pentru termenul din 22 februarie 2021, în vederea discutării incidenției art. 52 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, republicată.

Prin Hotărârea nr. 6J din 22 februarie 2021, secția pentru judecători în materie disciplinară a admis sesizarea din oficiu și, în temeiul dispozițiilor art. 52 alin. (1) teza a-II-a din Legea nr. 317/2004, republicată, din oficiu, a dispus suspendarea din funcție a doamnei A., judecător în cadrul Judecătoriei Brăila, până la finalizarea procedurii disciplinare ce face obiectul lucrării Inspecției Judiciare nr. 21-568.

De asemenea, în temeiul dispozițiilor art. 48

1

alin. (1) din Legea nr. 317/2004, republicată, a stabilit un termen de 5 zile pentru efectuarea verificărilor prealabile în lucrarea nr. 21-568.

Ulterior, prin rezoluția nr. 511 din 26 februarie 2021, Inspecția Judiciară a constatat că au fost finalizate verificările prealabile și s-a dispus începerea cercetării disciplinare împotriva judecătorului A..

În raport de cele arătate mai sus, Înalta Curte reține că sunt fondate criticile contestatoarei, întrucât prin Hotărârea nr. 6J din 22 februarie 2021, pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători în materie disciplinară, au fost interpretate greșit prevederile legale în materie, cu privire la momentul la care poate fi dispusă suspendarea din funcție a judecătorului.

Așa cum s-a redat anterior, suspendarea din funcție a judecătorului poate fi dispusă după ce s-au efectuat verificările prealabile, s-a constatat că există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare și inspectorul judiciar a dispus, prin rezoluție, începerea cercetării disciplinare.

Or, această situație nu este incidentă în speță, pentru a putea fi aplicat art. 52 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, republicată, întrucât data la care a fost luată măsura suspendării din funcție (22 februarie 2021) este anterioară datei la care s-a început cercetarea disciplinară (26 februarie 2021).

Înalta Curte reține și că, potrivit art. 39 alin. (1) din Regulamentul privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecție, aprobat prin Ordinul nr. 136/2018 al inspectorului șef, "în cazul în care, pe parcursul efectuării cercetării disciplinare, inspectorul apreciază că exercitarea în continuare a funcției de către magistratul vizat ar putea afecta desfășurarea cu imparțialitate a cercetării sau că procedura cercetării este de natură să aducă atingere gravă prestigiului justiției, formulează o notă prin care propune suspendarea din funcție a magistratului până la finalizarea cercetării.".

Așadar, din textul de lege mai sus redat, reiese că inspectorul judiciar este titularul propunerii de suspendare din funcție a magistratului, pe parcursul cercetării disciplinare.

Prin hotărârea contestată, Consiliul Superior al Magistraturii a reținut că și secția corespunzătoare ar avea același drept, de a iniția o astfel de propunere, arătând că secția este cea care, în final, apreciază asupra unei astfel de măsuri și dispune suspendarea din funcție a magistratului cercetat disciplinar.

Înalta Curte reține că atât inspectorul judiciar, cât și secția corespunzătoare, pot iniția demersul suspendării din funcție a magistratului cercetat disciplinar; dreptul inspectorului este prevăzut de art. 39 alin. (1) din Regulament, iar cel al secției de către art. 52 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, republicată.

Chestiunea litigioasă care se pune în speța de față este momentul la care această măsură poate fi luată, având în vedere că nici Regulamentul privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecție, aprobat prin Ordinul nr. 136/2018 al inspectorului șef, nici Legea nr. 317/2004, republicată, nu conțin dispoziții similare, referitoare la suspendarea din funcție a magistratului față de care se efectuează verificări prealabile, cum, de altfel, a arătat și contestatoarea.

În spiritul actelor normative mai sus enumerate, o astfel de măsură, a suspendării din funcție a magistratului pe perioada verificărilor prealabile, nici nu poate fi luată, câtă vreme, pe durata acestei etape, inspectorul judiciar stabilește doar dacă există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare. De altfel, în cazul în care nu există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare, perioada verificărilor prealabile se încheie cu rezoluția de clasare dispusă de inspectorul judiciar.

Dacă ar exista pentru secția corespunzătoare posibilitatea suspendării magistratului pe durata verificărilor prealabile, legea ar recunoaște această posibilitate și inspectorului, câtă vreme acesta din urmă este cel care face verificările indiciilor existenței abaterii disciplinare, pentru a lămuri pe deplin aspectele sesizate.

În actele normative care reglementează activitatea Inspecției Judiciare și a Consiliului Superior al Mgistraturii nu există nicio mențiune referitoare la posibilitatea suspendării din funcție a magistratului care este supus verificărilor prealabile, cum corect susține și contestatoarea.

Textul de lege indicat de Consiliul Superior al Magistraturii ca temei de drept este art. 52 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, care menționează:

"Pe durata procedurii disciplinare, secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, din oficiu sau la propunerea inspectorului judiciar, poate dispune suspendarea din funcție a magistratului, până la soluționarea definitivă a acțiunii disciplinare, dacă exercitarea în continuare a funcției ar putea afecta desfășurarea cu imparțialitate a procedurilor disciplinare sau dacă procedura disciplinară este de natură să aducă atingere gravă prestigiului justiției. Măsura suspendării poate fi reevaluată oricând pe durata judecării acțiunii disciplinare, până la pronunțarea hotărârii de către secția corespunzătoare.", text de lege care nu poate fi incident în speța de față, prin raportare la momentul la care s-a dispus suspendarea judecătorului, anterior începerii cercetării disciplinare.

De altfel, în argumentarea hotărârii contestate, secția de judecători a reținut că, în calitate de organism decident asupra măsurii provizorii din funcție a magistratului vizat, trebuie să i se recunoască posibilitatea sesizării din oficiu în aceleași condiții cu cele reglementate în privința inspectorului judiciar. Or, cum s-a arătat deja, potrivit art. 39 alin. (1) din Ordinul nr. 136/2018, inspectorul judiciar poate face o asemenea propunere, prin formularea unei note "pe parcursul efectuării cercetării disciplinare", neexistând nicio rațiune pentru care secția ar putea formula și soluționa propunerea din oficiu a suspendării în afara limitelor recunoscute celui care efectuează verificările prealabile.

Analizând dacă măsura suspendării ar subzista pentru perioada din 26 februarie 2021, care este data începerii cercetării disciplinare a magistratului, până la 24 mai 2021, care este data la care fost reevaluată măsura suspendării dispusă anterior, Înalta Curte reține următoarele:

Așa cum s-a detaliat în precedent, suspendarea magistratului în prezenta cauză a fost dispusă înainte de începerea cercetării disciplinare. Ca urmare, măsura a fost luată în afara textului de lege invocat în Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii, contestată, care nu prevede posibilitatea suspendării din funcție a magistratului în faza verificărilor prealabile, ci doar după începerea cercetării disciplinare, prin rezoluția inspectorului judiciar prevăzută la art. 45 alin. (5) C. proc. civ.

Plecând, deci, de la o premisă greșită, respectiv interpretarea eronată a sintagmei "pe parcursul procedurii disciplinare", secția a dispus o măsura nelegală, care păstrează acest caracter neconform pe toată durata suspendării.

Ca urmare, pentru a se dispune suspendarea în condițiile legii, s-ar fi impus o nouă propunere de suspendare și evaluarea unei astfel de solicitări la momentul începerii cercetării disciplinare, sens în care în speță, nu s-a procedat.

Reținând că sunt fondate criticile contestatoarei pe aspectele arătate anterior, Înalta Curte va admite contestația și va desființa Hotărârea nr. 6J din 22 februarie 2021, pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători în materie disciplinară, în dosarul nr. x/2021, în baza art. 52 alin. (1

1

) și (1

2

) din Legea nr. 317/2004, republicată.

Prin raportare la soluția de desființare a hotărârii contestate, toate criticile referitoare la caracterul profund discriminator al măsurii și alte motive de netemeinicie ale hotărârii atacate nu vor mai fi analizate.

Ca efect al desființării hotărârii, ținând seama că prezenta instanță a limitat verificarea Hotărârii nr. 6J din 22 februarie 2021 doar la perioada în care aceasta a produs efecte, respectiv 22 februarie 2021 - 23 mai 2021 inclusiv, se va dispune repunerea contestatoarei A. în situația anterioară, în condițiile art. 52 alin. (1

4

) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, care prevede:

"dacă hotărârea prin care s-a dispus suspendarea din funcție a judecătorului sau procurorului este desființată, suspendarea din funcție încetează, iar acesta este repus în situația anterioară, i se plătesc drepturile salariale de care a fost lipsit pe perioada suspendării, în condițiile Legii nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și i se recunoaște vechimea în muncă și în magistratură pe această perioadă."

În temeiul textul de lege mai sus citat, contestatoarea va fi repusă în toate drepturile de la data de 22 februarie 2021, care este data suspendării din funcție prin Hotărârea nr. 6J din 22 februarie 2021, pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători în materie disciplinară în dosarul nr. x/2021, și până la până la data de 23 mai 2021 inclusiv, când a fost reevaluată măsura provizorie a suspendării și s-a dispus încetarea acesteia, prin Hotărârea din 24 mai 2021, pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii în dosarul x/2021

Pentru perioada arătată mai sus, 22 februarie 2021 - 23 mai 2021 inclusiv, având în vedere că verificarea Hotărârii nr. 6J din 22 februarie 2021 s-a făcut pentru perioada în care hotărârea contestată a produs efecte, contestatoarei i se vor plăti drepturile salariale și i se va recunoaște vechimea în muncă și în magistratură, cum prevede textul de lege citat anterior.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de suspendare a executării Hotărârii nr. 6J din 22 februarie 2021, pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători în materie disciplinară în dosarul nr. x/2021, formulată de A., ca rămasă fără obiect.

Admite contestația formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 6J din 22 februarie 2021, pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători în materie disciplinară în dosarul nr. x/2021.

Desființează Hotărârea nr. 6J din 22 februarie 2021, pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători în materie disciplinară în dosarul nr. x/2021.

Dispune repunerea contestatoarei A. în situația anterioară, în condițiile art. 52 alin. (1

4

) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 iunie 2021.