ÎCCJ, Decizia nr. 214/2021

Asupra recursului de față, reține următoarele:

I. Hotărârea atacată

Prin decizia nr. 3201 din 7 iulie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuenții A., B. și C. împotriva deciziei nr. 634 din 13 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva deciziei instanței de retractare, A. și C. au declarat recurs prin care au invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5-8 din C. proc. civ.

În cadrul primului motiv de recurs, recurenții au susținut că soluția care figura pe website-ul instanței supreme la data de 7 iulie 2020 cuprindea și măsurile de disjungere a cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 21 din Legea nr. 554/2004 și de formare a unui nou dosar, iar ulterior, acestea au dispărut.

În acest context, recurenții au învederat că hotărârea are forță obligatorie și pentru judecător, în sensul că acesta nu mai poate reveni asupra părerii sale după pronunțarea hotărârii, astfel cum rezultă din cuprinsul art. 429 din C. proc. civ.

Ca atare, titularii recursului au subliniat că instanța de retractare a încălcat o regulă de procedură de ordine publică, sancționată cu nulitatea absolută.

În cadrul celui de-al doilea motiv de recurs, au arătat că decizia recurată nu cuprinde considerentele pe care se întemeiază soluția de respingere a motivului de revizuire prevăzut de art. 21 din Legea nr. 554/2004, care a fost invocat alături de motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

După expunerea unor considerații teoretice referitoare la motivarea hotărârilor judecătorești, recurenții au menționat că instanța de retractare a motivat numai soluția de respingere ca tardivă a cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În cadrul celui de-al treilea motiv de recurs, au arătat că a fost încălcată autoritatea de lucru judecat, sub aspectul puterii de lucru judecat, cele două noțiuni fiind unificate terminologic prin art. 14 alin. (2) din Legea nr. 76/2012.

În cadrul ultimului motiv de recurs, au învederat că decizia a fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material în privința motivului de revizuire prevăzut de art. 21 din Legea nr. 554/2004, întrucât instanța nu a analizat raportul juridic dedus judecății din perspectiva prevederilor dreptului Uniunii Europene.

Intimatul Penitenciarul Spital Mioveni a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimata Administrația Națională a Penitenciarelor a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare limitativ prevăzute de lege, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenții au depus răspunsuri la întâmpinări prin care au solicitat înlăturarea apărărilor formulate de intimați.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cu privire la excepția nulității recursului, se constată că în cuprinsul cererii de recurs au fost dezvoltate critici care pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., astfel încât se impune respingerea acestei excepții.

În cadrul primului motiv de recurs, recurenții susțin, în esență, că au fost încălcate dispozițiile art. 429 din C. proc. civ. deoarece soluția care figura pe website-ul instanței supreme la data de 7 iulie 2020 cuprindea și măsurile de disjungere a cererii de revizuire întemeiate pe art. 21 din Legea nr. 554/2004 și de formare a unui nou dosar, iar ulterior, acestea au dispărut.

Aceste critici se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., conform căruia se poate cere casarea hotărârii date cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Potrivit art. 429 din C. proc. civ., "după pronunțarea hotărârii instanța se dezînvestește și niciun judecător nu poate reveni asupra părerii sale."

Acest text de lege instituie regula imperativă a dezînvestirii instanței după pronunțarea hotărârii, niciun judecător din complet nemaiputând reveni asupra soluției date.

Actul procedural în care se consemnează soluția este reprezentat de minută, astfel cum rezultă din cuprinsul art. 401 din C. proc. civ. conform căruia, după ce a fost luată hotărârea, se va întocmi de îndată o minută care va cuprinde soluția și în care se va arăta, când este cazul, opinia separată a judecătorilor aflați în minoritate, minuta fiind semnată pe fiecare pagină de către judecători și, după caz, de magistratul-asistent.

Prin raportare la aceste texte de lege, instanța supremă reține că minuta întocmită în dosarul în care a fost pronunțată decizia recurată cuprinde numai soluția de respingere ca tardivă a cererii de revizuire, această soluție figurând și în dispozitivul deciziei recurate.

Or, de vreme ce actul procedural în raport de care se apreciază că judecătorii din complet s-au dezînvestit este reprezentat de minută, iar aceasta nu cuprinde măsurile de disjungere și formare a unui nou dosar, rezultă că nu a fost încălcată regula imperativă instituită de art. 429 din C. proc. civ.

Împrejurarea că într-un anumit interval de timp pe website-ul instanței supreme a figurat o soluție care cuprindea și măsurile de disjungere și formare a unui nou dosar nu poate conduce la concluzia contrară, deoarece judecătorilor din complet nu le pot fi imputate eventualele erori din sistemul informatic al instanței.

Prin urmare, criticile subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. sunt nefondate.

În continuare, instanța supremă reține că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. a fost invocat strict formal, deoarece recurenții au menționat chiar în cererea de recurs că soluția de respingere ca tardivă a cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este motivată.

De asemenea, a fost invocat strict formal și motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., întrucât criticile privitoare la încălcarea autorității de lucru judecat nu au legătură cu soluția de respingere ca tardivă a cererii de revizuire și cu considerentele care au fundamentat-o.

Celelalte critici care vizează motivul de revizuire prevăzut de art. 21 din Legea nr. 554/2004 nu pot fi examinate în prezenta cale de atac, deoarece recursul este deschis numai împotriva soluției date cererii de revizuire întemeiate pe contrarietatea de hotărâri, conform art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., nu și în privința motivului de revizuire reglementat de legea contenciosului administrativ.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții A. și C. împotriva deciziei instanței de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții A. și C. împotriva deciziei nr. 3201 din 7 iulie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 mai 2021.