Decizia nr. 2285/2021 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 12 iunie 2015, pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția I civilă, sub nr. x/2015, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S. și T., în contradictoriu cu pârâta Complexul Energetic Oltenia S.A.-Divizia Minieră Târgu Jiu, au solicitat instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună nominalizarea în vederea încadrării în muncă a acestora, în condiții deosebite, pentru perioada 2001 și până în prezent, transmiterea către I.T.M. a situației în vederea emiterii avizului pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite și efectuarea plății la asigurările sociale și a contribuțiilor aferente perioadei indicate. De asemenea, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata. În drept, reclamanții au invocat prevederile art. 268 alin. (2) din Codul Muncii, Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010. Prin încheierea din 25 martie 2016, instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâtă a numitei CET Govora S.A și a unit cu fondul excepțiile invocate de aceasta. La 18 mai 2016 reclamanții și-au precizat cererea de chemare în judecată, în sensul că au solicitat nominalizarea în vederea încadrării în muncă în condiții deosebite pentru perioada 2001 până în prezent, transmiterea către ITM a situației în vederea emiterii avizului pentru încadrarea locurilor de condiții deosebite și constatarea nulității absolute a clauzei din actele adiționale la contractele individuale de muncă ale acestora, încheiate în perioada 2001 până în prezent. Prin încheierea de ședință din 16 noiembrie 2016, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, a respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale pasive și prescripției dreptului material la acțiune pentru reclamantele C. și G., invocate de pârâta Complexul Energetic Oltenia S.A. - Divizia Minieră Târgu Jiu. Prin sentința civilă nr. 1170 din 19 octombrie 2018, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, în dosarul nr. x/2015, a fost respinsă cererea de chemare în judecată, ca nefondată,

Împotriva acestei hotărâri, la 3 decembrie 2018, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S. și T. au formulat apel, solicitând admiterea acestuia și, pe cale de consecință, schimbarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii. De asemenea, împotriva aceleiași sentințe, dar și împotriva încheierii din 16 noiembrie 2016, pronunțate de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, pârâta Complexul Energetic Oltenia S.A. - Divizia Minieră Târgu Jiu a formulat apel, prin care a solicitat schimbarea încheierii atacate, în sensul admiterii excepțiilor invocate de aceasta. Prin decizia civilă nr. 2620 din 23 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2015, s-au respins, ca nefondate, apelurile formulate în cauză.

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul H. a formulat cerere de revizuire, la 16 iulie 2019, solicitând admiterea acesteia, schimbarea hotărârii atacate, în sensul de a fi obligat angajatorul să opereze încadrarea sa, în condiții deosebite de muncă pentru perioada 2001 - până la data pronunțării unei hotărâri definitive, cu obligarea achitării contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale pentru aceeași perioadă, precum și de a emite declarații rectificative pe care să le depună la Casa Județeană de Pensii. La 17 octombrie 2019, revizuentul a formulat concluzii scrise, prin care a arătat că instanța de apel nu a avut în vedere întreg materialul probator administrat în cauză, a invocat hotărâri judecătorești pronunțate în cauze similare și, totodată, a invocat și alte motive de revizuire, care pot fi încadrate în dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 5 C. proc. civ. Prin decizia civilă nr. 4765 din 28 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a admis excepția tardivității formulării cererii de revizuire, pentru motivele invocate la 17 octombrie 2019, și, în consecință, a fost respinsă ca tardivă cererea de revizuire pentru aceste motive. Totodată, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată inițial.

Împotriva acestei decizii, la 5 decembrie 2019, revizuentul H. a formulat contestație în anulare întemeiată pe motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 și 3 Cod procedură civilă, prin care a solicitat anularea hotărârii atacate și, pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată. Prin decizia civilă nr. 1369 din 29 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a respins contestația în anulare formulată de revizuent.

La 13 iulie 2020, împotriva acestei hotărâri contestatorul H. a formulat o cerere de reviuire prin care a solicitat schimbarea hotărârii atacate, fără a indica temeiul de drept. Prin decizia civilă nr. 2864 din 19 octombrie 2020, pronunțată de Curtea deApel Pitești, secția I civilă, în dosar nr. x/2020, a fost respinsă cererea de revizuire ca inadmisibilă, în temeiul art. 513 C. proc. civ.

La 28 octombrie 2020, împotriva acestei hotărâri, dar și împotriva hotărârilor anterioare, care au fost pronunțate în cauză, revizuentul H. a formulat recurs în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 2 și 6 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, în conformitate cu art. 498 C. proc. civ. În susținerea motivelor de recurs, recurentul a învederat că, în ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., de la momentul formulării cererii de chemare în judecată, în anul 2015, și până la momentul soluționării cauzei, în primă instanță, nu s-a păstrat aceeași componență a completului de judecată. Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul a susținut, în esență, că hotărârea nu cuprinde motivele pentru care au fost respinse cererile din apel precum și cele din cererea de revizuire. La 10 februarie 2021, intimata-pârâtâ CET Govora S.A., prin administrator judiciar U. S.P.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat, în principal, excepțiile inadmisibilității motivat de faptul că hotărârea atacată este definitivă și nulității recursului întrucât nu se aduc critici de nelegalitate a deciziei recurate, iar în subsidiar, a solicitat respingerea căii de atac ca nefondate. La 17 martie 2021, a depus întâmpinare și intimata-pârâtâ Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A., prin care a invocat, de asemenea, excepția inadmisibilității căii de atac având în vedere că hotărârea atacată este definitivă. La 3 februarie 2021 intimații pârâți persoane fizice au formulat întâmpinare, prin care au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, pe fond, admiterea cererii de revizuire, astfel cum a fost formulată. La 2 aprilie 2021 recurentul a depus răspuns la întâmpinările formulate de intimații CET Govora S.A. și Complexul Energetic Oltenia S.A., prin care a solicitat, în esență, respingerea excepțiilor formulate și admiterea recursului.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului. Prin încheierea din 5 iulie 2021, constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanța a dispus comunicarea raportului către părțile cauzei, pentru a se depune puncte de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) din același cod. Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților iar, la 16 august 2021, recurentul și intimații persoane fizice au depus puncte de vedere la raportul întocmit în cauză, prin care au solicitat, în esență, respingerea excepțiilor invocate de intimații-pârâți și admiterea în principiu a recursului. În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilității în principiu a recursului la 2 noiembrie 2021. În prealabil, deși recurentul indică prin motivele de recurs mai multe hotărâri, din cuprinsul recursului rezultă că hotărârea criticată este decizia civilă nr. 2864 din 19 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în dosar nr. x/2020. La termenul din 2 noiembrie 2021, în completul de filtru, Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția inadmisibilității recursului asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (2) C. proc. civ., a reținut următoarele: Înalta Curte reține că excepția inadmisibilității căii de atac este prioritară față de excepția nulității recursului invocată de intimata-pârâtă CET Govora S.A., întrucât, pentru a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii, instanța este obligată a examina calea de atac cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală. Cauza are ca obiect recursul împotriva deciziei civile nr. 2864 din 19 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în dosar nr. x/2020, prin care s-a respins cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 5 C. proc. civ., ca inadmisibilă. Potrivit art. 513 alin. (5) Cod procedură civilă "hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită". Decizia a cărei revizuire se solicită este pronunțată într-o contestație în anulare a unei hotărâri pronunțate într-o cauză prin care se solicită revizuirea unei decizii pronunțate într-un conflict de muncă. Potrivit textului art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., în forma prevăzută de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privind conflictele de muncă și de asigurări sociale iar potrivit tezei a II-a "de asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului". Totodată, conform dipozițiilor art. 208 din Legea nr. 62/2011, republicată și modificată, în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată, conflictele individuale de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal, iar hotărârile instanței de fond sunt supuse numai apelului, astfel cum dispune art. 214 din același act normativ. În aplicarea coroborată a textelor de lege anterior evocate, Înalta Curte constată că obiectul acțiunii introductive se încadrează într-una din ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., întrucât vizează un conflict de muncă. Astfel, decizia pronunțată într-un conflict de muncă, supusă cailor de atac extraordinare, de retractare, are caracter definitiv de la data pronunțării, potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. Prin urmare, din analiza dispozițiilor legale anterior evocate și în considerarea obiectului cererii de chemare în judecată, decizia recurată pronunțată într-o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 5 C. proc. civ., are caracter definitiv de la pronunțarea sa, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din același cod. Pe cale de consecință, aceasta nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs și se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., fiind incident principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ. Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei." Hotărârea judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție statuând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii. Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil. În considerarea celor ce preced, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentul H. împotriva deciziei civile nr. 2864/2020 din 19 octombrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, al Curții de Apel Pitești, secția I civilă, ca inadmisibil.