ÎCCJ, Decizia nr. 357/2021

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 574 din 10 martie 2021 pronunțată în Dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a respins ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei civile nr. 2636 din 28 mai 2019 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2018.

În motivare, s-a constatat că termenul legal, stabilit pentru declararea căii extraordinare de atac a revizuirii întemeiată în drept pe cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., de o lună, conform art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care curge de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, a fost depășit. În acest sens, s-a reținut că decizia ce formează obiectul revizuirii a fost pronunțată la 28 mai 2019, fiind definitivă de la acel moment, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 și alin. (2) C. proc. civ., iar revizuentul a promovat calea de atac la 1 iulie 2019, peste termenul legal.

Împotriva deciziei menționate la pct. 1, recurentul A. a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători sub nr. x/2021.

Recurentul nu a menționat niciunul dintre cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., apreciind hotărârea atacată ca netemeinică și nelegală.

Astfel, susține că hotărârea atacată i-a fost comunicată în luna septembrie 2019 și nu crede că este posibil și legal să fi formulat cererea de revizuire fără să cunoască motivarea Înaltei Curți.

În motivarea căii de atac formulate, recurentul face referire la argumente de fond, exprimându-și nemulțumirea față de soluția din hotărârea atacată și solicită a se da o nouă hotărâre corectă și legală, prin care să i se facă dreptate.

Conform art. 24 din C. proc. civ., în cauză, a fost urmată procedura de filtrare a recursului, reglementată de art. 493 din același cod, întrucât procesul a fost început la 07 februarie 2018, nefiindu-i aplicabile dispozițiile art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 (în vigoare de la 21 decembrie 2018), prin care a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului s-a concluzionat că acesta este admisibil, dar criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 20 septembrie 2021, completul de filtru a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către toate părțile.

Recurentul a depus punct de vedere la raport, prin care a solicitat admiterea recursului, așa cum a fost formulat.

II. Considerentele Înaltei Curți

Analizând excepția nulității recursului, pentru neîncadrarea criticilor în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, printre altele, numele, prenumele, domiciliul, reședința, denumirea, sediul părților, precum și motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat.

Lipsa acestor mențiuni este sancționată cu nulitatea potrivit alin. (3) al aceluiași articol.

Conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ. "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5) aplicabile și în recurs", adică atunci când termenul pentru exercitarea căii de atac curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea recursului se va face într-un termen de aceeași durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii.

Înalta Curte reține că petentul a formulat critici asupra deciziei recurate doar prin memoriul aflat la fila x față verso din dosarul de recurs.

În cuprinsul acestuia sunt formulate critici care nu vizează soluția dată prin hotărârea atacată, de respingere, ca tardivă, a cererii de revizuire, ci se referă la motivarea cererii de revizuire, ceea ce echivalează, în sensul art. 486 alin. (3) C. proc. civ., cu lipsa motivelor de nelegalitate.

În realitate, cererea de recurs cuprinde simpla nemulțumire a părții cu privire la modul în care a decurs judecata, iar susținerea recurentului cu privire la faptul că era necesar să vadă mai întâi motivarea instanței pentru a exercita calea de atac a revizuirii nu are suport legal, art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. se referă la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri pronunțate.

Având în vedere cele constatate, se apreciază ca aspectele evidențiate în cuprinsul memoriului de recurs nu reprezintă critici de nelegalitate ale deciziei recurate, care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispozițiile art. 488 din C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (1) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., va constata nulitatea recursului declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului declarat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 574 din 10 martie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2019.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 noiembrie 2021.

GGC - ED