ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului de față

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin încheierea penală din data de 16 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2021, s-a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de îndreptare a erorii materiale formulată de petentul A..

S-au reținut următoarele:

Prin încheierea de ședință din data de 22 aprilie 2021 pronunțată în Dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel Ploiești, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen. s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de către petentul A. împotriva ordonanței de clasare nr. 164/P/2020 din data de 28 octombrie 2020, menținută prin ordonanța nr. 243/II-2/2020 din data de 22 februarie 2021 pronunțată în Dosarul nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru Investigarea infracțiunilor din justiție.

S-a dispus obligarea petentului la plata sumei de 200 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

La data de 11 iunie 2021 petentul A. a formulat cerere de îndreptare a erorii materiale arătând că în motivarea încheierii din data de 22 aprilie 2021 a fost consemnată de mai multe ori data răspunsului privind existența hotărârilor judecătorești, răspuns comunicat petentului de către doamna director Prof. B., doamna contabil șef C. și doamna secretar șef D. ca fiind 03.03.2016 în realitate fiind 03.08.2016.

S-a solicitat corectarea datei răspunsului ca fiind 03.08.2016.

De asemenea, petentul a arătat că în aceeași încheiere s-a consemnat existența Deciziei civile nr. 2199/17.09.2013 fără a se specifica faptul că domnul judecător E. împreună cu procurorii de la SIIJ au ascuns existența acestei decizii. Domnul judecător E. ca funcționar public a omis sesizarea organelor de urmărire penală asupra infracțiunilor semnalate de petent.

Totodată, a arătat petentul că în încheierea indicată s-a consemnat existența procesului-verbal întocmit de Consiliul de Administrație al F. Slatina, fără a specifica data întocmirii lui (05.11.2015) și faptul că este investit de semnatari ca act juridic.

S-a solicitat să se consemneze data întocmirii procesului-verbal și faptul că acesta a fost emis pentru a anula hotărârea judecătorească nr. x/17.09.2013 modificând textul "procesul-verbal" din ultimul paragraf al primei pagini din încheiere cu textul "procesul-verbal întocmit de Consiliul de Administrație pe data de 05.11.2015".

S-a arătat că în încheierea din data de 22 aprilie 2021 s-a făcut trimitere la Decizia Curții Constituționale nr. 405/2016 din care se reține că fapta domnului judecător E. de la Judecătoria Vălenii de Munte nu s-ar înscrie în art. 327 alin. (1) C. pen.

S-a solicitat să se consemneze că la pag. 34 din Decizia Curții Constituționale nr. 405/2016 se specifică faptul că trebuie analizat actul judecătorului prin consecințele hotărârii emise. Neexaminarea probei prevăzută și pedepsită în art. 327 alin. (1) C. pen., probă certă în Dosarul nr. x/2020 susținută cu documentele de la filele x (Decizia nr. 2199/13.09.2013) și 23 (proces-verbal care ar anula acea hotărâre judecătorească) contrar prevederilor art. 1 alin. (4) din Constituția Românei reprezintă o eroare materială evidentă.

S-a arătat că procesul-verbal a fost ridicat la rangul de hotărâre judecătorească cu aplicare retroactivă din 2013.

A susținut că ascunderea Deciziei nr. 2199/17.09.2013 se pedepsește conform art. 267 alin. (1) C. pen. deoarece domnul judecător E. ca funcționar public a omis sesizarea organelor de urmărire penală asupra infracțiunilor semnalate de petent.

A mai arătat petentul că la pagina 41 se află excepția de nulitate relativă din 12.09.2021 iar la pagina 46 minuta la Încheierea nr. 156 emisă de Înalta Curte de Casație și Justiție pe data de 17.03.2021 prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus trimiterea plângerii formulată de petent împotriva ordonanței de clasare din data de 28.10.2020 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - SIIJ în Dosarul nr. x/2020 spre competentă soluționare la Curtea de Apel Ploiești.

Ținând seama de aceste două adrese a solicitat îndreptarea textului de la pagina 5 parag. 6 din încheiere: "ordonanța atacată cu prezenta plângere" cu consemnarea clară "ordonanța din data de 28.10.2020 atacată cu prezenta plângere".

A solicitat petentul să se țină cont de observația Consiliului Europei, Curții Europene a Drepturilor Omului, Secțiunea III din 29 iulie 2008 în speța Mitrea contra României (cererea nr. x/03, Strasbourg), unde Curtea declară: "Curtea de Apel a comis o eroare, adică o eroare materială omițând elemente importante sau informații din dosar care au avut o influență în luarea deciziei".

Verificând actele și lucrările dosarului, Curtea de apel a constatat că potrivit disp. art. 278 alin. (1) C. proc. civ. penală "erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se îndreaptă de însuși organul de urmărire penală, de judecătorul de drepturi și libertăți sau de cameră preliminară ori de instanța care a întocmit actul, la cererea celui interesat ori din oficiu".

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție, statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv, exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

A reținut instanța că, prin cererea de față, petentul nu solicită de fapt o îndreptare a vreunei erori materiale cuprinse în motivarea ori în dispozitivul încheierii, ci, solicită completarea considerentelor, așa cum sunt percepute și considerate de el.

Astfel, Curtea de apel a constatat aspectul că, în concret, petentul dorește o completare a considerentelor încheierii din 22.04.2021, deoarece, în cuprinsul cererii sale face trimiteri exprese cu privire la ce cuvinte ar mai fi trebuit să conțină propozițiile sau frazele evocate în încheiere, ca de ex: la pag. 1 din ultimul paragraf "procesul-verbal întocmit de Consiliul de Administrație pe data de 05.11.2015", în loc de "procesul-verbal, sau la pag. 5, ultimul paragraf, "ordonanța din data de 28.10.2020 atacată cu prezenta plângere", în loc de "ordonanța atacată cu prezenta plângere".

Având în vedere aceste solicitări, Curtea de apel a apreciat că nu se află în situația de a îndrepta o eroare materială, pe calea procedurii prev. de art. 278 din C. proc. pen., ci, în situația de a completa ori adăuga la considerentele unei hotărâri judecătorești, aspect ce nu poate fi admis, mai ales în cazul în care nu sunt invocate erori materiale.

II. Împotriva încheierii penale pronunțată de curtea de apel, petentul A. a exercitat calea de atac intitulată apel.

În motivarea căii de atac, a susținut că formulează apel împotriva încheierii din 16.06.2021 din dosarul penal nr. x/2021 la cererea sa de îndreptare erori materiale primită la data de 02.07.2021, în baza art. 408 și 409 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., deoarece împotriva sentinței din 22.04.2021 este prevăzută în C. proc. pen. această cale de atac.

A susținut că, în baza art. 278 alin. (1) și alin. (3) din C. proc. pen., a depus cerere de îndreptare erori materiale, care a fost respinsă ca inadmisibilă.

A argumentat că, deoarece în C. proc. pen. nu se face referire la faptul că încheierea la cererea de îndreptare erori materiale este supusă vreunei căi de atac, sunt aplicabile dispozițiile art. 2 ale C. proc. civ., precum și dispozițiile art. 442 și 446 din același cod, întrucât în C. proc. pen. nu sunt dispoziții contrare. Aceste dispoziții din C. proc. civ. au fost acceptate la Tribunalul București privind calea de atac în cazul penal împotriva Încheierii nr. 510/CDL din 12 septembrie 2014.

Petentul a mai menționat că, în calitate de parte vătămată în dosarul penal x/2021 a depus plângere împotriva ordonanței din dosarul penal nr. x/2020 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de investigare a infracțiunilor din justiție la data de 28.10.2020.

La emiterea hotărârii din acest dosar au fost consemnate eronat anumite informații și a fost omisă examinarea unor probe care au un rol hotărâtor în luarea deciziei.

Analizând calea de atac cu care a fost investită, Înalta Curte constată că este inadmisibilă.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III din C. proc. pen. admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

În ce privește dispozițiile C. proc. civ. invocate de apelantul petent A., acestea nu au incidență în cauză, în condițiile în care C. proc. pen. prevede expres căile de atac în această materie.

Astfel, potrivit art. 408 alin. (1) din C. proc. pen., sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel. Potrivit alin. (2) al aceluiași text, încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentința, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.

Drept urmare, sunt susceptibile de reformare pe calea apelului, exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive (sentințe, încheieri), determinate de lege.

În cauză, se constată că apelantul inculpat a exercitat calea de atac intitulată apel împotriva unei încheieri pentru care legea nu prevede o cale de atac, pronunțată în procedura reglementată de art. 278 din C. proc. pen., referitoare la îndreptarea erorilor materiale.

În ce privește mențiunea apelantului din cuprinsul motivelor de apel, că a formulat apel împotriva încheierii deoarece împotriva sentinței din 22.04.2021 este prevăzută în C. proc. pen. această cale de atac, se constată că este o încheiere, care la rândul ei nu este susceptibilă de a fi apelată.

În cauză, se constată că prin încheierea de ședință din data de 22 aprilie 2021 pronunțată în Dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel Ploiești a fost respinsă, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., ca nefondată plângerea petentului A. împotriva ordonanței de clasare nr. 164/P/2020 din data de 28 octombrie 2020 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru Investigarea infracțiunilor din justiție.

Potrivit dispozițiilor art. 341 alin. (8) din C. proc. pen., încheierea prin care judecătorul de cameră preliminară a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute la alin. (6) și la alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) și d) este definitivă.

Din interpretarea acestor dispoziții, rezultă că hotărârea prin care s-a pronunțat soluția de respingere a plângerii este definitivă și împotriva acesteia nu poate fi exercitată vreo cale ordinară de atac.

Înalta Curte constată că, în raport cu dispozițiile legale menționate, apelul cu soluționarea căruia a fost investită nu întrunește cerințele textului de lege menționat și, ca atare, nu este admisibil.

Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele expuse, constatând că în cauză, calea de atac intitulată apel a fost declarată de petentul A. împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi de atac, în conformitate cu dispozițiile art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a raportat la prevederile art. 408 din C. proc. pen., Înalta Curte o va respinge, ca inadmisibilă.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de petentul A. împotriva încheierii penale din data de 16 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2021.

Obligă apelantul A. la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 octombrie 2021.

GGC - GV