ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 28 ianuarie 2025

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 03 octombrie 2024 pronunțată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a respins ca neîntemeiată, în temeiul art. 282 C. proc. pen., nulitatea relativă invocată de petentul A..

În baza art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței de clasare din data de 20.12.2023 emisă în dosar nr x/2023 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, menținută prin ordonanța nr. 9/II/2/2024 din data de 05.02.2024 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, ordonanțe care au fost menținute.

A fost obligat petentul la 500 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Ploiești a reținut, în esență, în ceea ce privește cererea prin care s-a invocat nulitatea relativă a încheierii din 15.05.2028, că cererea de recuzare formulată de către petent a fost soluționată cu respectarea dispozițiilor legale, în deplin acord cu dispozițiile Regulamentului de ordine interioară (chiar dacă în urma pronunțării asupra acesteia, petentul nu a obținut o soluție favorabilă), astfel că nu au fost încălcate normele legale și nu s-a produs o vătămare a drepturilor petentului ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin desființarea actului.

De asemenea, referitor la plângerea formulată împotriva soluției de clasare, s-a constatat că situația de fapt expusă de procurori în cuprinsul ordonanțelor atacate este confirmată de actele din dosarul de urmărire penală nr. 239/P/2023 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, susținerile din plângerea petentului nefiind de natură să conducă la o altă stare de fapt decât cea reținută în considerentele ordonanței de clasare și nici la o altă interpretare a normelor de drept incidente, soluția de clasare adoptată fiind conformă prevederilor legale.

La data de 08.11.2024, petentul A. a formulat a cerere prin care a invocat nulitatea relativă a încheierii din 03.10.2024 pronunțate în dosarul nr. x/2024 având în vedere următoarele: lipsa completării în fișa de repartiție a dosarului nr. x/2018 din 16.04.2018 a numărului de dosar de repartizat, obiectului dosarului, intimaților; fila trimisă de doamna judecător B. la Inspecția Judiciară a fost întocmită în fals, cu erori de ortografie puse pe seama sistemului ECRIS în aplicația de repartizare aleatorie; emiterea adresei prin care doamna judecător C. a solicitat comunicarea dosarului penal nr. x/2016 pentru judecarea dosarului penal din 2018, adresă acceptată de către procuror; consemnarea în hotărârea din data de 17.05.2018 emisă de judecătorul D. că cererea de recuzare a fost înregistrată pe 15.05.2918 fără să existe în Registrul de intrări pe data de 15.05.2015 acea înregistrare așa cum rezulta din copia trimisă în septembrie 2024 de pe fila x/2018 a Registrului de intrări; neexaminarea probei privind falsul întocmirii ordonanței din 23.11.2017 de trimitere a numitului E. la examinarea cu poligraful cu remiterea rezultatului pe data de 15.11.2017; consemnarea eronată din dosarul nr. x/2024, potrivit căreia nu are importanță data înregistrării cererii de recuzare, contrar prevederilor C. proc. pen.

La data de 08.11.2024, petentul A. a depus o cerere de îndreptare a erorilor materiale din încheierea din 03.10.2024 prin care a solicitat următoarele: la pagina 1, la paragraful 7, textul "la inspecția judiciară cu textul y eșuată" să fie corectat în sensul "la Inspecția Judiciară de către Dna judecător B. cu textul "Motiv repartizare eșuată" în care lit. z) este înlocuita cu y"; la pagina 2, paragraful 5 să fie completat după cuvântul E. cu textul "și comisarul de la IJP Prahova F."; la pagina 2, paragraful 8 să fie corectat textul "E. fusese citat" cu textul "E. nu fusese citat"; la pagina 2, paragraful 9 să fie corectat textul "fost efectuate cercetări" cu textul "nu au fost efectuate cercetări"; la pagina 2, paragraful 10 să fie completat la sfârșit cu textul "și judecător D."; la pagina 5, paragraful 3 să fie completat la sfârșit cu textul "și procuror G."; la pagina 5, paragraful 6 de corectat textul "numărului de dosar x/2016" cu textul "numărului de dosar x/2017"; la pagina 7, paragrafele 5 și 6, de înlocuit textul "al Tribunalului Prahova" cu textul "al Judecătoriei Vălenii de Munte"; la pagina 7, paragraful 6 de completat după textul "disponibile" de la sfârșit cu textul "iar obiectul dosarului x/2018 ca și parametrul modificat 10-36 nu figurează în cele 5 file de repartiție aleatorie"; la pagina 12, paragraful 5 de corectat textul "(C1,C1,C3)" cu textul "(C1,C2,C3)"; la pagina 12, paragraful 8 de completat după textul "repartizarea dosarului nr. x/2018" cu următorul text "și chiar a trimis fila care consfințește modificarea parametrului de repartizare 10-36 zile"; la pagina 13, paragraful 3, de completat după textul "eroare materială" cu următorul text "exceptând emiterea încheierii din 15.05.2018 la dosarul x/2018"; la pagina 15, paragraful 3 de corectat textul "plângerea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .împotriva ordonanței de clasare din data de 10.12.2023" cu textul:

"plângerea . . . . . . . . . .împotriva ordonanței de clasare 9/II/2/2024 din data de 5.02.2024".

Prin încheierea din 25 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024, în baza art. 278 C. proc. pen. a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de îndreptare a erorilor materiale strecurate în încheierea de ședință pronunțată la data de 03.10.2024, formulată de către petentul A..

În ceea ce privește cererea prin care s-a invocat nulitatea relativă a încheieri de ședință pronunțată la data de 03.10.2024, s-a dispus înaintarea cauzei către serviciul registratură pentru a se înregistra ca și cale de atac și a se înainta la instanța de control judiciar pentru soluționare.

Au fost menținute dispozițiile încheierii de ședință pronunțată la data de 03.10.2024.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petentul la suma de 300 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Ploiești, examinând cererile formulate, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, potrivit dispozițiilor incidente în cauză, în raport de criticile invocate de petent, dar și din oficiu sub toate aspectele, a constatat că, în ceea ce privește cererea prin care s-a invocat nulitatea relativă a încheierii de ședință pronunțate la data de 03.10.2024 în dosarul nr. x/2024, în realitate, petentul a contestat respectiva hotărâre, motiv pentru care a fost înaintată cauza pe cale administrativă la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea căii de atac.

În ceea ce privește solicitarea de îndreptare a erorilor materiale strecurate încheierea de ședință pronunțată la data de 03.10.2024 în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Ploiești a constatat că, susținerile sunt, în realitate, aprecieri de natură subiectivă ale petentului, nefiind îndeplinite condițiile pentru a se dispune îndreptarea erorilor materiale, iar aspectele de ordin ortografic invocate de către petent nu sunt de natură să afecteze soluția dispusă în cauză, motiv pentru care cererea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva acestei încheieri, la 02.12.2024, a formulat contestație petentul A., solicitând, în esență, îndreptarea erorilor materiale indicate în cererea depusă la data de 18.11.2024.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, sub nr. x/2024.

Prin sentința penală nr. 130 din 27 decembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024, în baza art. 50 C. proc. pen. a fost admisă excepția necompetenței materiale în cauza având ca obiect calea de atac declarată de petentul A. împotriva încheierii de ședință pronunțate la data de 25 noiembrie 2024 de Curtea de Apel Ploiești în dosarul penal nr. x/2024 și a fost declinată cauza în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție spre competentă soluționare.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Ploiești a reținut, în esență, că prin cererea formulată la data de 02.12.2024, petentul A. a exercitat o cale de atac împotriva încheierii din data de 25 noiembrie 2024 prin care a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de îndreptare erori materiale formulată de petent, iar respectiva cale de atac este în competența exclusivă a instanței superioare în grad, respectiv a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. x/2024, fiind repartizată aleatoriu, în sistem informatizat, Completului nr. 7, pentru termenul de judecată din 28 ianuarie 2025.

La acest termen, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității apelului, având în vedere că este exercitat împotriva unei încheieri pronunțate în cursul judecării unei plângeri formulate împotriva unei soluții de clasare.

Examinând apelul formulat de petentul A. prin prisma excepției invocate, dar și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru motivele arătate în continuare.

Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituția României, revizuită, precum și exigențelor determinate prin art. 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Așadar, revine părții interesate obligația de a sesiza instanțele de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

În speță, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, se constată că petentul A. a formulat apel împotriva încheierii din 25 noiembrie 2024 pronunțată în dosarul nr. x/2024, prin care Curtea de Apel Ploiești a respins cererea formulată de acesta de îndreptare a erorilor materiale strecurate în încheierea din 03 octombrie 2024, pronunțată în același dosar, hotărâre care, potrivit art. 278 C. proc. pen., față de conținutul său, respectiv de faptul că are o existență juridică numai în raport cu actul a cărui îndreptare se solicită, este supusă aceleiași căi de atac precum încheierea din 03 octombrie 2024, prin care, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petent împotriva ordonanței de clasare din data de 20.12.2023 emisă în dosar nr x/2023 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, menținută prin ordonanța nr. 9/II/2/2024 din data de 05.02.2024 a Procurorului General al aceleiași unități de parchet.

De asemenea, din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 341 C. proc. pen., rezultă că încheierea prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute de alin. (6), alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) și d) și alin. (7

1

) este definitivă, același regim juridic având și încheierile pronunțate în procedura de îndreptare a erorilor materiale, prevăzută de art. 278 C. proc. pen.

Rezultă, așadar, că atât încheierea din 03 octombrie 2024 a Curții de Apel Ploiești, pronunțată în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., cât și cea din 25 noiembrie 2024 a aceleiași instanțe, prin care a fost respinsă cererea formulată de petentul A. de îndreptare a erorilor materiale, sunt definitive, conform textelor legale sus menționate.

În aceste condiții, raportat la dispozițiile legale anterior menționate, se constată că petentul A. a promovat o cale de atac împotriva unei încheieri definitive, învestind Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea acesteia, deși nu întrunește cerințele legale.

Or, atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea exercitării unei căi de atac și împotriva încheierilor definitive prin care s-a respins cererea de îndreptare a erorilor materiale strecurate într-o hotărâre pronunțată în procedura de judecată a plângerii împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată, o asemenea procedură nu este admisibilă, întrucât în situația contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile… pot exercita căile de atac, în condițiile legii". În consecință, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de petentul A. împotriva încheierii din 25 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024.

Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., față de culpa sa procesuală, petentul va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de petentul A. împotriva încheierii din 25 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024.

Obligă contestatorul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 ianuarie 2025.