ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 766/2021

Deliberând asupra contestației declarată de contestatoarea petentă A. împotriva Sentinței penale nr. 558 din data de 06 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în Dosarul nr. x/2021, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 558 din data de 06 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în Dosarul nr. x/2021, în baza art. 599 alin. (5) din C. proc. pen., s-a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de contestație la executare privind aplicarea legii penale mai favorabile formulată de petenta condamnată A. cu privire la pedeapsa aplicată acesteia prin Sentința penală nr. 134/F/29.06.2017 a Curții de Apel București, secția a II a penală, definitivă prin dec.pen. 341/31.10.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a fost obligată petenta la plata sumei de 500 RON, cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că prin cererea formulată în cauză, petenta A., raportat la dispozițiile art. 595 din C. proc. pen. și art. 6 din C. pen., a solicitat înlăturarea pedepsei aplicate având în vedere că, în cursul urmăririi penale, prejudiciul produs prin comiterea faptei, majorat cu 20% din baza de calcul la care se adăugă dobânzile și penalitățile, a fost acoperit integral de petentă în anul 2015.

Prin Sentința penală nr. 68 pronunțată la data de 18 iunie 2021 de Curtea de Apel Ploiești în baza art. 595 C. proc. pen. rap. la art. 6 C. pen., a fost respinsă ca nefondată cererea de aplicare a legii penale mai favorabile și încetare a executării pedepsei aplicate, formulată de petenta condamnată A., cu privire la pedeapsa aplicată prin Sentința penală nr. 134/F/29.06.2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 341/31.10.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și a fost obligată petenta la 500 RON cheltuieli judiciare către stat.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești sub nr. x/2021, petenta condamnată A., a solicitat să se dispună înlăturarea pedepsei aplicate prin Sentința penală nr. 134/F/29.06.2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 341/31.10.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

În motivarea cererii, petenta a arătat, în esență, că, prin Sentința penală nr. 134/F/29.06.2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 341/31.10.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție fost condamnată la o pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, însă în cursul urmăririi penale, prejudiciul produs prin comiterea faptei, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzile și penalitățile, a fost acoperit integral încă din anul 2015.

În acest sens, a arătat că, la data de 05.10.2015 a fost întocmit raportul de expertiză contabilă judiciară (regăsit în volumul 30, dosar urmărire penală), ca urmare a dispozițiilor procurorului, iar în urma calculelor realizate la obiectivul nr. 2 a rezultat că urmare a reconsiderării ca fiind nedeductibile a cheltuielilor înregistrate în evidențele contabile ale Biroului Executorilor Judecătorești Asociați A., B. și C. (facturi emise de D. SRL), trebuie să fie plătită TVA Ia bugetul statului suma de 1.768.936 RON. în ceea ce privește impozitul pe venit aferent facturilor, expertiza a concluzionat că suma este de 1.192.625 ici.

Apoi, la obiectivul nr. 3 al Raportului de expertiză contabilă judiciară se arată că BEJ A A., B. și C. a acoperit integral prejudiciul, fiind depuse declarații rectificative aferente perioadei în cauză (2011 - 2014), în baza art. 84 Codul de procedură fiscală și imediat achitate sumele recalculate.

Astfel, raportul de expertiză contabilă judiciară reține în mod clar că au fost realizate rectificări ale bazei de impozitare și ale obligațiilor de plata către Bugetul de stat, atât pentru impozitul de venit, cât și pentru TVA (pentru anii 2011 - 2014), după cum urmează: pentru impozitul pe venit, în data de 13.05.2015 au fost depuse la Administrația Financiară Declarațiile 204 și 200 rectificative (prin care au fost scăzute din cheltuielile raportate inițial valoarea facturilor primite de la D. S.R.L., rezultând astfel o baza de impozitare și o obligație de plată mai mare; această diferență a fost achitată de BEJA A., B. și C. în data de 18.05.2015 (1.156.954 RON) și în 11.06.2015 (35.671 RON) - conform Anexei 4 la Raportul de expertiză contabilă judiciară; pentru TVA, prin Decontul nr. x aferent lunii aprilie 2015 (depus la 25.05 2015) a fost corectata obligația de plată cu suma de 1.788.939 RON și plățile au fost făcute la data de 15.05.2015, prin E. - conform. Anexei 3 la Raportul de expertiză contabilă judiciară.

A mai precizat că, din punct de vedere fiscal - BEJA A., B. și C. nu are o existență de sine stătătoare, taxele și impozitele fiind plătite către buget, în raport de cota asociaților de participare. Așa cum arată raportul de expertiză contabilă judiciară. În urma corecțiilor făcute, BEJ A A., B. și C. a făcut plata TVA prin E. in data de 15.05.2015 a sumei de 1.788.938 Ici (Anexa 3 a raportului), defalcată astfel: pentru A. - 894.469 RON; pentru B. - 626.128 Iei; pentru C. - 268.341 RON. În ceea ce privește diferențele de impozit pe venit în suma de 1.192.625 RON, acestea au fost plătite, conform Anexei 4 la raport, după cum urmează: A. - 596.312 RON; B. - 417.419 RON; C. - 178.894 RON

A arătat că Biroul Executorilor Judecătorești Asociați A., B. și C. este o asociație fără personalitate juridică, modul de asociere fiind "asocierea în participațiune". Contabilitatea asocierii este condusă în partidă simplă, iar declarațiile fiscale depuse de birou sunt repartizate pe asociați în funcție de cota de participare a fiecăruia (în acest sens. Obiectivul nr. 1 al expertizei): A.-50%; B. - 35%; C.-15%.

În paralel cu toate rectificarea declarațiilor și achitarea imediată a sumelor rezultate, existând dorința de a acoperi prejudiciul estimat cât mai rapid cu putință, astfel cum rezultă din actele dosarului de urmărire penală - la data de 30.04.2015 - subsemnata, prin avocat ales, a depus la dosarul cauzei dovada achitării sumei de 1.500.000 RON, în baza OMF nr. 1076/06.08.2014.

În acest sens, a indicat Ordinul de plata emis de E. (aflat la dosarul cauzei) care atesta că, la data de 27.04.2015, contul deținut de BEJ A A., B. și C. a fost debitat cu suma de 1.500.000 RON, aceasta fiind transferată către Trezoreria Statului, nr. cont x - beneficiar Bugetul de Stat.

Prin urmare, având în vedere acuzațiile aduse, în sensul că în contabilitatea BEJA A., B. și C. au fost introduse facturi fictive emise de D. S.R.L. și astfel, biroul de executori s-a sustras de la plata unei datorii fiscale totale în cuantum de 2.981.562 RON (TVA în cuantum de 1.788,937 RON și impozit pe venit 1.192.625 RON), s-a solicitat a se observa următoarele: au fost depuse declarații rectificative, iar prejudiciul a fost acoperit efectiv în 18.05.2015 (1.156.954 RON) și în 11.06.2015 (35.671 RON), conform Anexei 4 la raportul de expertiză contabilă judiciară; separat, a fost achitată suma de 1.500.000 RON.

Raportat la prejudiciul total (2.981.562 RON), rezultă că plata suplimentară a sumei de 1.500.000 RON nu constituie "majorarea cu 20% din baza de calcul", ci majorarea cu peste 50% din baza de calcul.

În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 595 alin. (1) din C. proc. pen., a arătat că legiuitorul a stabilit că, atunci când, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, intervine o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară decât cea care se execută, instanța ia masuri pentru aducerea la îndeplinirea dispozițiilor art. 6 C. pen.

La rândul său, art. 6 alin. (1) C. pen. arată că, atunci când, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii, a intervenit o lege care prevede o pedeapsa mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.

Analizând în mod formal dispozițiile întregului art. 6 din C. pen., s-a precizat că legiuitorul nu a prevăzut și situația în care legea nouă prevede pentru infracțiunea săvârșită o cauza de nepedepsire. Cu toate acestea, s-a apreciat că - folosind raționamentul "a fortiori" - se poate ajunge ușor la concluzia ca maximul" prevăzut de legea nouă, pentru situația sa este acela că "fapta nu se mai pedepsește, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. h) C. proc. pen..".

Altfel spus, din moment ce legiuitorul a prevăzut că pedeapsa aplicată trebuie obligatoriu redusă la maximul special prevăzut de legea nouă, ar fi absurd să se considere că - atunci când legea nouă stabilește că fapta respectivă nu se mai pedepsește-judecătorul să nu poată "reduce" pedeapsa aplicată la acest nou maxim. Prin notele scrise depuse la dosar de condamnata A. la data de 28 mai 2021, au fost reluate susținerile din cererea inițială cu care aceasta a investit instanța, solicitând, în raport de dispozițiile art. 595 din C. proc. pen., și art. 6 din C. pen. (interpretare "a fortiori"), aplicarea dispozițiilor art. 101 din Legea nr. 241/2005, care arată că fapta nu se mai pedepsește, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen.

În plus, a mai arătat că instituțiile juridice referitoare la legea penală de dezincriminare, precum și la intervenirea unei legi penale noi există pentru ca nici o persoană să nu fie nevoită să execute o pedeapsă pentru o faptă care nu mai este prevăzută de lege ca infracțiune ori o pedeapsa pentru care legea nouă prevede un prag mai mic decât cel al pedepsei care se execută ori urează a se executa.

În final, a arătat că sunt de notorietate în lumea juridică motivele pentru care instanța de contencios constituțional a intervenit pentru a preciza expres că și deciziile Curții Constituționale echivalează cu un caz de înlăturare sau modificare a pedepsei/măsurii educative, respectiv cu cele ale unei legi penale de dezincriminare, astfel că a solicitat instanței să observe că dispozițiile pe care le invocă prin prezenta cerere, respectiv art. 101 din Legea nr. 241/2005, au fost adoptate de Parlamentul României. Prin urmare, aceasta situație se înscrie fără niciun fel de discuție în cazul prevăzut de art. 6 alin. (1) C. pen.

Pentru a demonstra caracterul de eligibilitate al condamnatei, avocatul ales al acesteia a solicitat a se observa din toate documentele anexate faptul că la data de 13.05.2015, respectiv 15.05.2015, prima aferentă impozitului pe venit, iar a doua aferentă decontului de TVA, petenta a achitat prejudiciul, situație care a determinat înjumătățirea limitelor de pedeapsă. În mod evident, prin plata sumei de 1.500.000 RON, suplimentar față de cele 3 milioane achitate deja prin declarațiile rectificative din datele de 13.05 și 15.06, petenta a satisfăcut anticipat rigorile legii mai favorabile, situație în care sunt aplicabile disp. art. 595 din C. proc. pen., care fac trimitere la art. 6 C. pen., conform căruia în situația în care după rămânerea definitivă a soluției de condamnare, până la executarea pedepsei apare o lege penală mai favorabilă, instanța trebuie să facă demersuri în vederea reducerii pedepsei aplicate la maximul special prevăzut de către legea nouă. De asemenea, legea nouă vizează însăși cauza de nepedepsire cu consecința încetării procesului penal.

Ca atare, petenta a avut neșansa în anul 2015 să achite 1.500.000 RON suplimentar, care astăzi s-a demonstrat a fi o oportunitate, pentru că aceasta a devenit eligibilă pentru aplicarea art. 595 din C. proc. pen., în sensul aplicării legii penale mai favorabile.

Împotriva acestei hotărâri, petenta a formulat contestație, cauza fiind trimisă în vederea soluționării căii de atac promovate la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Potrivit alin. (5) al art. 599 din C. proc. pen. (articol inclus în Capitolul IV "Dispoziții Comune"din Titlul V privind "Executarea hotărârilor penale"), cererile ulterioare de contestație la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări.

În speța de față, raportat la cele ce preced, s-a apreciat că sunt incidente dispozițiile textului de lege invocat, existând identitate de persoană, temei legal, motive și apărări, iar, aspectul invocat de apărare și anume că, la momentul soluționării cererii de către Curtea de Apel Ploiești, aceasta nu se afla în posesia unui înscris doveditor, adresa cu nr. x, nu este relevant în speță, atâta vreme cât acesta poate fi analizat în calea de atac promovată.

Așa fiind, în baza art. 599 alin. (5) din C. proc. pen., s-a respins ca inadmisibilă cererea de contestație la executare privind aplicarea legii penale mai favorabile formulată de petenta condamnată A., cu privire la pedeapsa aplicată acesteia prin sent.pen. 134/F/29.06.2017 a Curții de Apel București, secția a II a penală, definitivă prin dec.pen. 341/31.10.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Împotriva Sentinței penale nr. 558 din data de 06 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în Dosarul nr. x/2021, contestatoarea A. a formulat prezenta contestație.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data de 6 septembrie 2021, sub nr. x/2021, fiind stabilit termen de soluționare la data de 21 septembrie 2021.

La termenul de judecată din 21 septembrie 2021, contestatoarea A., prezentă prin videoconferință, și asistată de apărător ales, avocat F., a arătat instanței că solicită retragerea contestației formulate.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Conform prevederilor art. 4251 alin. (3) din C. proc. pen., contestația se depune la judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, la instanța care a pronunțat hotărârea care se atacă și se motivează până la termenul stabilit pentru soluționare, dispozițiile art. 415 aplicându-se în mod corespunzător.

Dispozițiile art. 415 alin. (1) din C. proc. pen. prevăd că până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, persoana vătămată și oricare dintre părți își pot retrage apelul declarat. Retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deținere, printr-o declarație atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către administrația locului de deținere. Declarația de retragere se poate face fie la instanța a cărei hotărâre a fost atacată, fie la instanța de apel.

În speță, calea de atac a contestației a fost declarată de contestatoarea petentă A. împotriva Sentinței penale nr. 558 din data de 06 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în Dosarul nr. x/2021.

Înalta Curte, văzând pe de o parte, cererea contestatoarei, în sensul retragerii contestației exercitate împotriva Sentinței penale nr. 558 din data de 06 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în Dosarul nr. x/2021, aceasta reprezentând manifestarea sa unilaterală și expresă de voință, iar pe de altă parte, că exercitarea oricărei căi de atac este guvernată de principiul disponibilității, încât partea care a exercitat o cale de atac fie ordinară, fie extraordinară, poate să o retragă până la închiderea dezbaterilor, urmează să ia act de această poziție.

Așadar, dând eficiență principiului dreptului părții de a dispune asupra cererii formulate, principiu instituit expres în materia dreptului procesual penal și constatând că dispozițiile legale sunt îndeplinite, manifestarea de voință a contestatoarei, de retragere a contestației ce formează obiectul cauzei pendinte, îmbrăcând forma juridică impusă de lege, Înalta Curte, va lua act de retragerea contestației declarată de contestatoarea petentă A. împotriva Sentinței penale nr. 558 din data de 06 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în Dosarul nr. x/2021.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatoarea la plata sumei de 150 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea contestației declarată de contestatoarea petentă A. împotriva Sentinței penale nr. 558 din data de 06 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în Dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 150 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 septembrie 2021.

GGC-GR