ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 12 aprilie 2022

Deliberând asupra apelului declarat de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 189/A din data de 21 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 189/A din data de 21 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021, s-a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de petentul A. împotriva încheierii din data de 07 decembrie 2021, pronunțată de Judecătoria Pitești, în dosarul nr. x/2021, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat apelantul-petent la plata sumei de 50 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că prin încheierea din data de 07 decembrie 2021, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr. x/2021, în baza art. 284 alin. (2) din C. proc. pen., s-a respins cererea de anulare amendă judiciară aplicată petentului A., prin încheierea de ședință din data de 25.06.2021, în dosarul nr. x/2021 al Judecătoriei Pitești, în cuantum de 2000 RON, iar în baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate în cauză au rămas în sarcina statului.

S-a reținut că, la data de 26.11.2021, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești, sub număr unic de dosar x/2021, cererea formulată petentul A. de reexaminare a amenzii judiciare care a fost aplicată prin încheierea din data de 25.06.2021, în dosarul x/2021

În motivarea cererii, petentul a arătat faptul că prin încheierea sus menționată a fost sancționat, în mod nelegal, cu amendă în cuantum de 2000 RON, de către magistratul judecător care s-a mai pronunțat și în alte cauze ale petentului, apreciind această amendă drept un act de răzbunare din partea magistratului, solicitaând, astfel, anularea sancțiunii amenzii în cuantum de 2000 RON ce a fost aplicată.

Analizând actele aflate la dosar, instanța de fond a reținut că prin încheierea din data de 25.06.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, înregistrat la Judecătoria Pitești, având ca obiect-revizuire formulată de petentul A., instanța a constatat că la data de 23.06.2021, petentul A. a formulat cerere de recuzare a președintelui completului de judecată C5 penal, judecător B., pe motiv că acesta este incompatibil să soluționeze cererea sa de revizuire, având în vedere ca s-a pronunțat în acest dosar, precum și faptul că a mai judecat și alte dosare, în care a dat hotărâri total ilegale, prin nerespectarea legii.

Procedând la analizarea cererii formulată de către petent, prin prisma cazurilor de incompatibilitate prevăzute art. 64 alin. (1), (3), (4), (5) din C. proc. pen., instanța a constatat că nu se încadrează în niciuna dintre situațiile reglementate de textul legal în materie, context în care, în baza art. 67 și art. 68 din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, cererea de recuzare formulată de petentul, A..

Prin aceeași încheiere instanța, prin raportare la faptul că este a treia cerere de recuzare neîntemeiată formulată de către petent în dosarul x/2021, de fiecare dată fiind invocate motive asemănătoare de recuzare, vădit neîntemeiate, fără a fi susținute de probe în dovedirea acestora, a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 283 alin. (4) lit. n) din C. proc. pen., care sancționează abuzul de drept, constând în exercitarea cu rea-credință a drepturilor procesuale și procedurale de către părți. Astfel, instanța a constatat că dreptul procesual a fost deturnat de la scopul pentru care a fost recunoscut de lege, reaua-credință a petentului fiind desprinsă din manifestarea acestuia de a introduce numeroase cereri prin care se invocă în mod repetat motive asemănătoare de recuzare și cu caracter general, fără a fi incident niciunul dintre cazurile de incompatibilitate prev. de art. 64 din C. pen.. Or, reținând că exercitarea drepturilor trebuie făcută cu bună-credință, potrivit scopului pentru care au fost recunoscute de lege, s-a aplicat petentului condamnat o amendă judiciară în cuantum de 2000 de RON, cuantum necesar, în opinia judecătorului, pentru a atinge scopul urmărit de legiuitor prin sancționarea persoanelor care formulează cereri cu rea-credință, în condițiile în care prin încheierea pronunțată în dosarul x/2021 i s-a atras atenția petentului că abuzul de drept se sancționează cu amendă cuprinsă între 500 și 5000 RON, acesta asumându-și sancționarea sa în condițiile în care a continuat să formuleze cereri de recuzare vădit nefondate.

La termenul de judecată din data de 07.12.2021, în cauza având ca obiect-reexaminare amendă judiciară, reprezentantul parchetului a invocat excepția tardivității formulării cererii, în raport cu data comunicării încheierii către petent, respectiv 02 iulie 2021.

Analizând excepția invocată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale aplicabile în materie, instanța de fond a apreciat că aceasta este întemeiată.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 284 alin. (2) din C. proc. pen., persoana amendată poate cere anularea/reducerea amenzii. Cererea de anulare/reducere se poate face în termen de 10 zile de la comunicarea ordonanței,/a încheierii de amendare. Parcurgând actele și lucrările dosarului nr. x/2021 instanța de fond a constatat că încheierea pronunțată la data de 25.06.2021, prin care numitul A. a fost sancționat cu amendă judiciară în cuantum de 2000 RON a fost comunicată acestuia la data de 02.07.2021, potrivit dovezii de comunicare regăsite la dosar. Cum petentul a înțeles să se adreseze instanței cu cerere de reexaminare a amenzii judiciare la data de 25.10.2021, cu mult peste termenul prevăzut de dispozițiile legale învederate în cele ce preced, s-a apreciat că cererea este tardiv formulată, context în care s-a procedat la respingerea ca atare a acesteia.

Împotriva încheierii a declarat apel petentul A..

Analizând apelul formulat de petent, Curtea a constatat că acesta este inadmisibil, având în vedere disp. art. 408 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., potrivit cărora sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentința, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.

Prin încheierea din data de 07.12.2021, pronunțată de Judecătoria Pitești, în baza art. 284 alin. (2) din C. proc. pen., a fost respinsă cererea de anulare amendă judiciară.

Curtea a reținut că în conformitate cu disp. art. 284 alin. (2) din C. proc. pen., împotriva încheierii prin care a fost aplicată amenda judiciară se poate formula doar cerere de anulare sau de reducere a amenzii, în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de amendare, nefiind prevăzută calea de atac a apelului împotriva încheierii prin care s-a soluționat cererea de anulare sau de reducere a amenzii. Având în vedere disp. art. 408 alin. (1) și (2) și art. 284 alin. (2) din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de petentul A., împotriva încheierii din data de 07 decembrie 2021, pronunțată de Judecătoria Pitești, în dosarul nr. x/2021.

Împotriva deciziei penale nr. 189/A din data de 21 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021, a formulat apel petentul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 01 aprilie 2022, sub nr. x/2021, fiind stabilit termen de judecată la data de 12 aprilie 2022.

Examinând apelul declarat de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 189/A din data de 21 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituție, precum și exigențelor determinate de art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice. Admisibilitatea acestora este condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Așadar, revine părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

În cauză, petentul A. a formulat apel împotriva deciziei penale definitive nr. 189/A din data de 21 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin care, a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de petent împotriva încheierii din data de 07 decembrie 2021, pronunțată de Judecătoria Pitești, prin care, s-a respins cererea de anulare amendă judiciară aplicată acestuia prin încheierea de ședință din data de 25.06.2021, în dosarul nr. x/2021, al Judecătoriei Pitești, în cuantum de 2000 RON.

Înalta Curte constată că decizia atacată nu este supusă niciunei căi de atac, cum, de altfel, nu este supusă vreunei căi de atac nici încheierea din data de 07 decembrie 2021, pronunțată de Judecătoria Pitești, în dosarul nr. x/2021, având în vedere disp. art. 408 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., potrivit cărora sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentința, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.

Așadar, apelantul A. a învestit Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea unei căi de atac neprevăzute de legea procesual penală, ceea ce încalcă principiul legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 421 pct. 1 lit. a) teza finală din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 189/A din data de 21 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelul declarat de apelantul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 189/A din data de 21 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021.

Obligă apelantul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 12 aprilie 2022.