ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 18 ianuarie 2022

Deliberând asupra căii de atac declarată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 690/A din 13 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 690/A din 13 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021, s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 26/R/din 17 ianuarie 2006,pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2005, iar în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul la 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că la data de 7 iulie 2021, a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești contestația în anulare formulată de A. împotriva deciziei penale nr. 26/R din 17.01.2006 a Curții de Apel Pitești, pronunțată în dosarul nr. x/2005, susținând, în esență, că nu a avut parte de un proces echitabil și drept, fiind pus la o represiune nedreaptă de DNA Serviciul teritorial Pitești, cât și al judecătorilor ce au instrumentat dosarul în cauză, pentru o faptă care nu există.

Examinând actele dosarului, Curtea a reținut că Judecătoria Pitești prin sentința penală nr. 804/2005, l-a condamnat pe inculpatul A. la un an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și 76 lit. b) C. pen. la 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 17 lit. h) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 266 pct. 2 din Legea nr. 38/1990 cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și 76 lit. b) C. pen. la 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 290 C. pen. cu aplic.art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 74 lit. a), 76 lit. b) C. pen.. Pedepsele au fost contopite și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare. În baza disp.art. 86

1

din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 86

2

și 86

3

alin. (1) lit. a)-d) C. pen.. I-au fost puse în vedere inculpatului prevederile art. 86

4

C. pen.. S-a luat act că partea vătămată B. nu s-a constituit parte civilă. S-a dispus anularea actelor false existente în dosarul de urmărire penală. S-a dispus publicarea hotărârii definitive într-un ziar local de mare tiraj. O copie legalizată a hotărârii definitive a fost trimisă la Oficiul Registrului Comerțului pentru a se face mențiunile corespunzătoare conform art. 21 lit. g) din Legea nr. 26/1990. Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că inculpatul A. în perioada 2002 - 2003, în mod repetat a utilizat două credite acordate de B. în alte scopuri decât cele pentru care a obținut aceste credite. S-a menționat că inculpatul a folosit în aceeași perioadă cu rea credință și în mod repetat o parte din creditele acordate de bancă în scopul contrar intereselor firmei și în interes propriu și de asemenea, că inculpatul a semnat trei borderouri de achiziții de grâu în calitate de cumpărător, deși știa că acestea conțin date nereale.

Tribunalul Argeș, prin decizia penală nr. 370 din 19 octombrie 2005 a admis apelul Parchetului Național Anticorupție a desființat în parte sentința penală nr. 804 din 24 martie 2005 a Judecătoriei Pitești, a descontopit pedepsele aplicate inculpatului A. și a înlăturat aplicarea disp.art. 86

1

C. pen., cu toate consecințele. A schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prev. de art. 17 lit. h) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 17 lit. h) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen.. A majorat pedepsele aplicate inculpatului la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) C. pen. și 76 lit. b) C. pen. și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 17 lit. h) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplic.art. 41 alin. (2) și art. 74 și 76 lit. e) C. pen.. A recontopit pedepsele și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare pe care a sporit-o la 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.. A dispus ca pedeapsa să se execute prin privare de libertate în condițiile prev. de art. 57, art. 71 C. pen.. A menținut în rest dispozițiile sentinței. A respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A., pe care l-a obligat la cheltuieli judiciare către stat și la onorariu de avocat din oficiu.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Departamentul Național Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., vizând aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, cu referire la pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legeanre. 31/1990 republicată. A mai declarat recurs și inculpatul A., criticând decizia pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia penală nr. 26/R din 17.01.2006, pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2005, au fost admise recursurile declarate de declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Departamentul Național Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești și de către inculpatul A., împotriva deciziei penale nr. 370 din 19 octombrie 2005, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr. x/2005. A fost casată în parte decizia. S-au descontopit pedepsele și s-a înlăturat sporul de 6 luni închisoare. A fost redusă pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 17 lit. h) dinLegea nr. 78/2000 rap.la art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplic.art. 41 alin. (2) și art. 74 și 76 C. pen. la 8 luni închisoare. S-au recontopit pedepsele și s-a dispus executarea pedepsei de 3 ani închisoare conform art. 86

1

C. pen., dispunând suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. S-a fixat termen de încercare de 6 ani. S-au instituit în sarcina inculpatului obligațiile prevăzute de art. 86

3

alin. (1) lit. a)-d) C. pen., iar cu privire la obligația prevăzută de lit. a), se va aduce la îndeplinire prin prezentarea inculpatului în fiecare lună, în ultima zi de vineri la Serviciul de Protecție a Victiemelor și Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă Tribunalul Argeș. S-a atras atenția inculpatului asupra disp.art. 86

4

C. pen.. Au fost menținute restul dispozițiilor deciziei.

Analizând contestația în anulare, prin prisma motivelor invocate și a actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a constatat că aceasta este inadmisibilă. În cauza de față, s-a constatat că A. a invocat doar formal cazul prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen., întrucât în motivarea contestației acesta invocă aspecte ce nu se încadrează în dispozițiile legale menționate. S-a observat că prin contestația formulată se invocă o împrejurarea care ar putea fundamenta o soluție de achitare, or, motivul prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen. are în vedere existența unor probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal.

În ceea ce privește cazul de contestație în anulare prevăzut la art. 426 lit. d) din C. proc. pen., Curtea a constatat că acesta trebuia invocat în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel, astfel că, invocarea acestui motiv la mai bine de 13 ani apare ca fiind inadmisibilă, astfel cum dispun dispozițiile art. 431 alin. (2) din C. proc. pen.. Față de cele ce preced, s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A..

Împotriva deciziei penale nr. 690/A din 13 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021, a formulat contestație petentul A., cererea fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, la data de 10 decembrie 2020, formându-se dosarul nr. x/2020.

Examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac declarată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 690/A din 13 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 690/A din 13 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021, s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 26/R/din 17 ianuarie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2005, iar în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat contestatorul la 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit dispozițiilor art. 431 din C. proc. pen. - Admiterea în principiu: (1) Instanța examinează admisibilitatea în principiu, în camera de consiliu, fără citarea părților. (2) Instanța, constatând că cererea de contestație în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute la art. 426 și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate. Potrivit dispozițiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.

Din examinarea sistematică și coroborată a dispozițiilor art. 431 din C. proc. pen. și art. 432 din C. proc. pen., rezultă că hotărârea prin care se respinge ca inadmisibilă contestația în anulare, în procedura admiterii în principiu, este definitivă.

Prin decizia nr. 5/HP din 4 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial nr. 248 din 10 aprilie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a statuat că:

"În concepția C. proc. pen., atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestației în anulare, cât și sentința sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, prevăzută în art. 431 C. proc. pen.., sunt hotărâri definitive nesupuse căii de atac a apelului. Această concluzie se desprinde din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 431 și ale art. 432 C. proc. pen..: a) dispozițiile art. 431 C. proc. pen.. reglementează o etapă distinctă, a admiterii în principiu a contestației în anulare și, în cadrul acestor dispoziții cu caracter special, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea atacării pe calea apelului a hotărârilor pronunțate în cadrul procedurii de examinare admisibilității în principiu, indiferent de tipul hotărârii pronunțate; b) spre deosebire dispozițiile legale menționate, prin art. 432 C. proc. pen.. a fost reglementată procedura de judecare a contestației în anulare, ulterioară etapei admiterii în principiu, iar dispozițiile alin. (4), potrivit cărora «Sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă», sunt integrate în economia acestui text de lege.

Prin urmare, aplicabilitatea dispozițiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestației în anulare, privește exclusiv hotărârile judecătorești pronunțate în procedura de judecare a contestațiilor în anulare care au fost admise în principiu".

Dispozițiile art. 431 din C. proc. pen. reglementează o etapă distinctă, a admiterii în principiu a contestației în anulare și, în cadrul acestor dispoziții cu caracter special, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea atacării pe calea apelului a hotărârilor pronunțate în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, indiferent de tipul hotărârii pronunțate. Prin urmare, se observă caracterul definitiv al hotărârii prin care instanța respinge ca inadmisibilă în principiu contestația în anulare, împotriva deciziei pronunțate în procedura admisibilității în principiu, respinsă ca inadmisibilă, legea nu prevede posibilitatea exercitării niciunei căi de atac (apel sau contestație), calea de atac fiind dată de lege.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 690/A din 13 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 690/A din 13 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 18 ianuarie 2022.