ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2490/2023

Ședința publică din data de 05 decembrie 2023

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin decizia nr. 459 din 07 decembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a respins cererea de lămurire, completare, îndreptare a deciziei civile nr. 156/2022 din 06 aprilie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă în dosarul nr. x/2022, formulată de petentul-contestator A..

Prin decizia nr. 156 din 06 aprilie 2022, pronunțate în același dosar, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a respins contestația în anulare declarată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 423 pronunțată la data de 06.12.2021 de către Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2021.

Prin decizia nr. 423 din 06 decembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2021, a fost respins, ca inadmisibil, recursul formulat de reclamantul A. împotriva încheierii nr. 8/A/15 aprilie 2021, pronunțate de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă în dosarul nr. x/2021.

În fine, prin încheierea din 13 martie 2023, pronunțate în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a admis cererea formulată de petentul A. și a înlăturat amenda judiciară, în sumă de 500 RON, aplicată petentului prin decizia civilă nr. 459/7 decembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022.

Împotriva deciziei civile nr. 459 din 7 decembrie 2022 și a deciziei civile nr. 156 din 06 aprilie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2022, precum și împotriva deciziei civile nr. 423 din 6 decembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr. x/2021 a declarant revizuire revizuentul A., arătând că acestea sunt contradictorii cu încheierea de ședință din 13 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2022.

Prin cererea de revizuire formulată, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 și pct. 1 C. proc. civ., revizuentul a arătat că deciziile atacate sunt contradictorii, și încalcă autoritatea de lucru judecat a încheierii din 13 martie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, prin care s-ar fi reținut că acesta nu a formulat o cerere contradictorie și șicanatorie, precum și că recursul său declarat în dosarul nr. x/2021 nu a fost judecat, fiind respins ca inadmisibil, desi avea deschisă această cale în conformitate cu prevederile art. 513 alin. (6) C. proc. civ.

Cererea de revizuire a fost înregistrată initial pe rolul Curții de Apel Pitești care, prin decizia civilă nr. 274 din 11 septembrie 2023, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție competența de soluționare a cererii de revizuire formulate de revizuentul A., în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cu titlu prioritar, referitor la aspectul suspendării judecării cauzei din perspectiva art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., cu privire la care instanța a rămas să facă verificări, se constată că, prin concluziile scrise transmise instanței în timpul ședinței publice din 05 decembrie 2023, revizuentul a menționat că solicită judecarea cauzei și în lipsă, motiv pentru care Înalta Curte apreciază că nu se impune aplicarea măsurii suspendării judecății și, în accord cu dispozițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., urmează a proceda la analiza admisibilității căii de atac a revizuirii.

Analizând condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează fiind de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de atac se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocate ca temei juridic al cererii de revizuire, prevăd că: "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Înalta Curte reține că invocarea acestui motiv de revizuire presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanțe de același grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat, ceea ce presupune existența triplei identități de părți, obiect și cauză în cele două procese; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei; să se solicite anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Rațiunea reglementării menționate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar care privesc aceeași pricină, având aceeași cauză, același obiect și aceleași părți.

În speță, revizuentul a solicitat instanței anularea deciziei civile nr. 459 din 7 decembrie 2022 și a deciziei civile nr. 156 din 06 aprilie 2022, ambele pronunțate de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2022, precum și anularea deciziei civile nr. 423 din 06 decembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2021, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținând că aceste trei hotărâri înfrâng puterea lucrului judecat stabilită prin încheierea de ședință din 13 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2022, prin care s-a soluționat calea de atac a reexaminării formulate de petentul A. împotriva deciziei civile nr. 459 din 07 decembrie 2022 a Curții de Apel Pitești, în sensul anulării sancțiunii amenzii judiciare în sumă de 500 RON, dispusă prin hotărârea atacată.

Una dintre condițiile impuse pentru însăși admisibilitatea cererii de revizuire este reprezentată de pronunțarea hotărârilor pretins potrivnice în dosare diferite.

Or, în speță, încheierea din 13 martie 2023 a Curții de Apel Pitești a fost pronunțată în calea de atac a reexaminării declarate împotriva soluției aceleiași instanțe, de amendare a petentului cu suma de 500 RON, pronunțate în dosarul nr. x/2022.

Astfel, în cauză nu sunt îndeplinire cumulative condițiile mai sus relevate, având în vedere că atât decizia civilă nr. 459 din 7 decembrie 2022, decizia civilă nr. 156 din 06 aprilie 2022, cât și încheierea de ședință din 13 martie 2023 au fost toate pronunțate de Curtea de Apel Pitești în același dosar, în faze procesuale diferite.

Or, în cadrul aceluiași proces nu se poate ajunge la hotărâri potrivnice în sensul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât, chiar dacă în faze procesuale distincte, soluțiile pot fi diferite de cele anterioare, în final, o singură hotărâre pune capăt judecății.

Așa fiind, Înalta Curte constată că hotărârile asupra cărora poartă cererea de revizuire de față nu se înscriu în ipoteza legală reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sens în care se impune respingerea acestei cereri, ca inadmisibile.

Mai mult, aceeași soluție se impune și față de neîndeplinirea condiției ca hotărârea a cărei revizuire se solicită să fi fost pronunțată anterior celei față de care s-a invocat contrarietatea.

Astfel, în cauză, încheierea de ședință din 13 martie 2023 este ulterioară tuturor celor trei decizii atacate cu revizuire, astfel încât deciziile nr. 459 din 7 decembrie 2022, nr. 156 din 06 aprilie 2022 și nr. 423 din 6 decembrie 2021 nu pot fi contradictorii, în sensul nesocotirii autorității lucrului judecat, având în vedere că revizuentul a solicitat anularea primelor trei hotărâri pronunțate, iar nu a ultimei hotărâri dintre cele pretins potrivnice.

Înalta Curte, învestită cu soluționarea cererii de revizuire în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu are aptitudinea de a aprecia care dintre hotărârile potrivnice este greșită, putând doar să constate dacă prin ultima hotărâre s-a nesocotit puterea lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre.

Astfel, instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor contradictorii, și nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conține soluția corectă, ci aceasta verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului autorității lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre și, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri (ceea ce nu corespunde solicitării revizuentului).

Scopul reglementării acestui motiv de revizuire nu este cel al îndreptării hotărârilor greșite prin anularea acestora și pronunțarea altora, ci respectarea principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea acestuia.

Cu privire la această chestiune, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat asupra faptului că instituirea normei de la art. 509 pct. 8 C. proc. civ. răspunde acestui imperativ al respectării puterii de lucru judecat, dar și celui al asigurării securității raporturilor juridice, ceea ce înseamnă că o asemenea cale de atac nu ar putea fi deturnată într-o cale de atac de natură a permite rejudecarea cauzei pentru simplul fapt că "există două puncte de vedere diferite asupra aceleiași chestiuni" (cauza Stanca Popescu c. României din 7 iulie 2009).

Totodată, trebuie avut în vedere scopul revizuirii, care nu a fost concepută pentru a deschide părții nemulțumite o nouă cale de control judiciar cu privire la legalitatea soluției pronunțate în primul proces. Necesitatea îndeplinirii acestei condiții de admisibilitate a revizuirii este recunoscută în mod constant în literatura de specialitate și în practica judiciară, neexistând vreo controversă care să justifice o abordare diferită a acestei probleme de drept.

Sub acest aspect se reține că, întrucât unul dintre elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care impune, printre altele, ca hotărârile judecătorești definitive să nu fie repuse în discuție (cauza Brumărescu împotriva României), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat cu valoare de principiu că securitatea juridică presupune că nicio parte în proces nu este îndreptățită să solicite revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive doar în scopul de a obține o reexaminare a cauzei. Competența instanțelor sesizate cu o cerere de revizuire trebuie exercitată doar pentru a corecta erorile judiciare și omisiunile justiției, nu pentru a efectua o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu trebuie tratată ca un recurs deghizat și simpla posibilitate de a exista două puncte de vedere asupra problemei juridice ridicată de cauza respectivă nu este un motiv pentru reexaminare.

Se reține, așadar, că în situația cererilor de revizuire întemeiate pe existența contrarietății de hotărâri, în sensul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., admiterea cererii de revizuire are ca singură consecință anularea celei din urmă hotărâri, fără a îngădui și alte eventuale rezolvări.

O asemenea soluție legală își are justificare în faptul că legea socotește neavenită hotărârea ulterioară, în considerarea faptului că dacă în cel de-al doilea proces s-ar fi invocat și admis excepția autorității de lucru judecat, acțiunea ar fi fost respinsă pentru acest motiv, fără a mai fi cercetată pe fondul ei ori sub alte aspecte, astfel că nu s-ar mai fi ajuns să fie pronunțată o hotărâre care să o contrazică pe cea pronunțată în primul proces.

Or, în speță, raportat la împrejurarea că revizuentul a solicitat anularea primelor trei hotărâri, față de cea ulterioară, nu se mai pune problema autorității de lucru judecat, astfel încât, se impune constatarea inadmisibilității cererii de revizuire.

Pentru toate considerentele reținute, constatând că nu sunt incidente dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 459 din 7 decembrie 2022 și a deciziei civile nr. 156 din 06 aprilie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2022, precum și împotriva deciziei civile nr. 423 din 06 decembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2021.

Cu drept de recurs în termen de 30 zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 05 decembrie 2023.