ÎCCJ, Decizia nr. 2/2025

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Hotărârile în raport de care se solicită revizuirea

Prin Decizia nr.459 din 07 decembrie 2022, pronunțată în dosarul nr.x/46/2022, Curtea de Apel Pitești – Secția I Civilă a respins cererea de lămurire, completare, îndreptare a Deciziei civile nr.156 din 06 aprilie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Pitești – Secția I Civilă în dosarul nr.x/46/2022, formulată de petentul-contestator A.

Prin Decizia nr.156 din 06 aprilie 2022, Curtea de Apel Pitești – Secția I Civilă a respins contestația în anulare declarată de contestatorul A împotriva deciziei civile nr.423 pronunțată la data de 06.12.2021 de către Curtea de Apel Pitești în dosarul nr.x/90/2021*.

Prin Decizia nr.423 din 06 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr.x/90/2021*, a fost respins, ca inadmisibil, recursul formulat de reclamantul A împotriva Încheierii nr.8/A/15 aprilie 2021, pronunțate de Tribunalul Vâlcea - Secția I Civilă în dosarul nr.x/90/2021.

Prin Încheierea din 13 martie 2023, pronunțată în dosarul nr.x/46/2022/a1, Curtea de Apel Pitești – Secția I Civilă a admis cererea formulată de petentul A și a înlăturat amenda judiciară, în sumă de 500 lei, aplicată petentului prin Decizia civilă nr.459/7 decembrie 2022, pronunțată în dosarul nr.x/46/2022/a1.

Cererea de revizuire

Împotriva Deciziei civile nr.459 din 7 decembrie 2022 și a Deciziei civile nr.156 din 06 aprilie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr.x/46/2022, precum și împotriva Deciziei civile nr.423 din 6 decembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr.x/90/2021*, petentul A a formulat revizuire, arătând că aceste hotărâri sunt contradictorii cu Încheierea de ședință din 13 martie 2023 a Curții de Apel Pitești în dosarul nr.x/46/2022/a1.

Prin cererea de revizuire formulată, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct.8 și pct.1 C. proc. civ., revizuentul a arătat că deciziile atacate sunt contradictorii, și încalcă autoritatea de lucru judecat a Încheierii din 13 martie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, prin care s-ar fi reținut că acesta nu a formulat o cerere contradictorie și șicanatorie, precum și că recursul său declarat în dosarul nr.x/90/2021* nu a fost judecat, fiind respins ca inadmisibil, deși avea deschisă această cale, în conformitate cu prevederile art. 513 alin. (6) C. proc. civ..

Cererea de revizuire a fost înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel Pitești care, prin Decizia civilă nr.274 din 11 septembrie 2023, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție competența de soluționare a cererii de revizuire formulate de revizuentul A, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct.8 C. proc. civ.

Decizia recurată

Prin Decizia nr. 2490 din 5 decembrie 2023 Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I Civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A împotriva Deciziei civile nr.459 din 7 decembrie 2022 și a Deciziei civile nr.156 din 6 aprilie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr.x/46/2022, precum și împotriva Deciziei civile nr.423 din 06 decembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr.x/90/2021*.

În motivare, s-a arătat că revizuentul a solicitat instanței anularea hotărârilor în temeiul dispozițiilor art. 509 alin.(l) pct.8 C. proc. civ., susținând că aceste trei decizii înfrâng puterea lucrului judecat stabilită prin Încheierea de ședință din 13 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr.x/46/2022/al, prin care s-a soluționat calea de atac a reexaminării formulate de petentul A împotriva Deciziei civile nr.459 din 07 decembrie 2022 a Curții de Apel Pitești, în sensul anulării sancțiunii amenzii judiciare în sumă de 500 lei, dispusă prin hotărârea atacată.

Instanța a constatat că nu este îndeplinită condiția ca respectivele hotărâri pretins potrivnice să fie pronunțate în dosare diferite, întrucât prin Încheierea din 13 martie 2023 a Curții de Apel Pitești a fost pronunțată în calea de atac a reexaminării declarate împotriva soluției aceleiași instanțe, de amendare a petentului cu suma de 500 lei, pronunțate în dosarul nr.x/46/2022.

Astfel, Decizia civilă nr.459 din 7 decembrie 2022, Decizia civilă nr.156 din 06 aprilie 2022, cât și Încheierea de ședință din 13 martie 2023 au fost toate pronunțate de Curtea de Apel Pitești în același dosar, în faze procesuale diferite, sens în care instanța a reținut că în cadrul aceluiași proces nu se poate ajunge la hotărâri potrivnice în sensul dispozițiilor art. 509 alin.(l) pct.8 C. proc. civ., întrucât, în faze procesuale distincte, soluțiile pot fi diferite de cele anterioare, în final, o singură hotărâre pune capăt judecății.

De asemenea, instanța a constatat că aceeași concluzie se impune și față de neîndeplinirea condiției ca hotărârea a cărei revizuire se solicită să fi fost pronunțată anterior celei față de care s-a invocat contrarietatea.

Astfel, în cauză, Încheierea de ședință din 13 martie 2023 este ulterioară celor trei decizii atacate cu revizuire, astfel încât Deciziile nr.459 din 7 decembrie 2022, nr.156 din 6 aprilie 2022 și nr.423 din 6 decembrie 2021 nu pot fi contradictorii, în sensul nesocotirii autorității lucrului judecat, având în vedere că revizuentul a solicitat anularea primelor trei hotărâri pronunțate, iar nu a ultimei hotărâri dintre cele pretins potrivnice.

Cererea de recurs

Împotriva deciziei menționate la pct.l, petentul A a declarat recurs, întemeiat în drept pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Recurentul a susținut că motivarea instanței încalcă temeiul de drept al cererii de revizuire, art. 3 și 5 C. proc. civ., precum și hotărârea CEDO în cauza Stanca Popescu contra României; aceasta deoarece art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu prevede strict că se va solicita anularea hotărârii din urmă în raport cu cea dintâi.

A arătat și că hotărârile pe care le-a indicat sunt potrivnice, așa cum se arată și în Decizia nr. 2490/2023, care însă a omis să judece eroarea de fapt apărută în dosarul x/90/2021*.

Astfel, solicită instanței să admită că nu poate fi menținută o motivare contradictorie, pentru că hotărârea judecătorească ulterioară trebuie să corecteze erorile judiciare din hotărârile potrivnice anterioare.

Procedura de filtru

Conform art. 24 C. proc. civ., în cauză, a fost urmată procedura de filtrare a recursului, reglementată de art. 493 din același cod, întrucât procesul a fost început la 26 octombrie 2018, nefiindu-i aplicabile dispozițiile art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 (în vigoare de la 21 decembrie 2018), prin care a fost abrogat art. 493 C. proc. civ.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului s-a concluzionat că acesta este admisibil, criticile formulate putând fi încadrate în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin Încheierea din camera de consiliu de la 14 octombrie 2024, completul de filtru a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către toate părțile.

Prin Încheierea din camera de consiliu de la 2 decembrie 2024, completul de filtru a admis, în principiu, recursul declarat de recurentul A și a acordat termen de judecată la 13 ianuarie 2025.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători

Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte reține că recursul a fost întemeiat în drept pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Din analiza criticilor formulate, Înalta Curte reține că recurentul nu susține că hotărârea nu ar cuprinde motivele pe care se întemeiază sau acestea ar fi contradictorii ori străine și nici nu arată care lege materială a fost greșit aplicată, ci arată că cererea sa de revizuire pentru contrarietate de hotărâri ar fi fost admisibilă, aspecte ce urmează a fi analizate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., potrivit căruia „casarea hotărârii se poate dispune atunci când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat.”

Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct.8 C. proc. civ. reglementează ipoteza existenței unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Invocarea normei de drept menționate presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanțe de același grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Conform art. 430 C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat este reglementată astfel: ,,(1) Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. (2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. (3) Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului. (4) Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie. (5) Hotărârea atacată cu contestația în anulare sau revizuire își păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre”.

Prin norma citată s-a urmărit înlăturarea încălcării autorității de lucru judecat, atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, atât în ceea ce privește efectul negativ, cât și cel pozitiv, astfel cum reiese din interpretarea prevederilor art. 431 C. proc. civ.

În cauză, Înalta Curte reține că este legală reținerea instanței care a soluționat cererea de revizuire, în sensul că nu este îndeplinită condiția ca hotărârile să fie pronunțate în dosare diferite.

Aceasta deoarece prin cererea de revizuire, s-a solicitat anularea Deciziilor civile nr.459 din 7 decembrie 2022 și nr.156 din 6 aprilie 2022, ambele pronunțate de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr.x/46/2022, precum și anularea Deciziei civile nr.423 din 6 decembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr.x/90/2021*, susținând că aceste trei hotărâri înfrâng puterea lucrului judecat stabilită prin Încheierea de ședință din 13 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr.x/46/2022/a1.

Verificând aceste hotărâri judecătorești, Înalta Curte constată, în acord cu instanța de revizuire, că Încheierea din 13 martie 2023 a Curții de Apel Pitești a fost pronunțată în calea de atac a reexaminării declarate împotriva Deciziei nr. 459/2021 a aceleași instanțe.

Astfel, în cauză nu sunt îndeplinire cumulative condițiile mai sus relevate, având în vedere că atât Decizia civilă nr.459 din 7 decembrie 2022, Decizia civilă nr.156 din 6 aprilie 2022, cât și Încheierea de ședință din 13 martie 2023 au fost toate pronunțate de Curtea de Apel Pitești în același dosar, în faze procesuale diferite.

Or, în cadrul aceluiași proces nu se poate ajunge la hotărâri potrivnice în sensul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct.8 C. proc. civ., întrucât, chiar dacă în faze procesuale distincte, soluțiile pot fi diferite de cele anterioare, în final, o singură hotărâre pune capăt judecății.

În plus, așa cum s-a arătat în decizia recurată, inadmisibilitatea cererii de revizuire derivă și din împrejurarea că s-a solicitat anularea hotărârilor judecătorești inițiale, iar nu a ultimei pretins potrivnice.

În acest sens, Înalta Curte are în vedere prevederile art. 513 alin. (4) C. proc. civ., potrivit cărora „Dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre și, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat.”

Așadar, instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct.8 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor contradictorii, și nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conține soluția corectă, ci aceasta verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului autorității lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre și, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri (ceea ce nu corespunde solicitării revizuentului).

Cu această motivare, instanța va respinge criticile recurentului, prin care a susținut că nu este necesar să se solicite anularea celei din urmă hotărâri prin cererea de revizuire, ci important este ca hotărârile să nu fie contradictorii.

Înalta Curte reține că scopul reglementării acestui motiv de revizuire nu este cel al îndreptării hotărârilor greșite prin anularea acestora și pronunțarea altora, ci respectarea principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea acestuia.

În deplin acord cu instanța de revizuire, Înalta Curte reține, la rândul său, că cererea de revizuire nu poate fi primită, pentru neîndeplinirea uneia dintre condițiile de admisibilitate, anterior redate.

În același sens, se reține că, în actualul stadiu procesual, în cadrul căruia instanța de recurs este limitată la verificarea modului în care instanța de revizuire a analizat, în temeiul art. 513 alin. (3) raportat la art. 509 alin. (1) pct.8 C. proc. civ., condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire, fără a avea competența de a analiza fondul raportului juridic dedus judecății, nu pot forma obiectul examinării criticile formulate în cuprinsul cererii de revizuire.

În concluzie, se observă că în mod corect instanța de revizuire, în cadrul analizei realizate în temeiul art. 513 alin. (3) C. proc. civ., a constatat că, în raport cu circumstanțele cauzei, nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a revizuirii formulate în temeiul art. 509 alin. (1) pct.8 C. proc. civ.

Pentru toate aceste argumente, nefiind identificate motive de reformare a hotărârii atacate din perspectiva motivelor de nelegalitate invocate, urmează a fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A împotriva Deciziei nr. 2490 din 5 decembrie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I Civilă în dosarul nr. x/46/2023.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 ianuarie 2025.