ÎCCJ, Decizia nr. 28/2022

Asupra admisibilității în principiu a recursului;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia civilă nr. 2325 din 10 noiembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în complet de filtru, s-a respins, ca tardiv, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 1965 din 6 iulie 2018 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Prin Decizia civilă nr. 1230 din 8 iunie 2021, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei civile nr. 2325 din 10 noiembrie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

Înalta Curte a reținut că Decizia nr. 2325 din 10 noiembrie 2020 împotriva căreia a fost exercitată contestația în anulare a fost pronunțată în complet de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., nefiind supusă niciunei căi de atac.

Împotriva Deciziei civile nr. 1230 din 8 iunie 2021, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a declarat recurs contestatorul A.,înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, sub nr. x/2021.

În esență, prin cererea de recurs, recurentul susține că necitarea părților și lipsa posibilității exercitării unei căi de atac împotriva unei hotărâri pronunțate de un complet de filtru constituie încălcarea dreptului la un proces echitabil.

De asemenea, prin cererea de recurs, recurentul își exprimă nemulțumirea față de soluțiile instanțelor de fond.

Referitor la decizia recurată, recurentul apreciază că aceasta este nelegală și încalcă principiile stabilite de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 839 din 8 decembrie 2015.

Astfel, recurentul susține că, în cauză, sunt întrunite cerințele de admisibilitate prevăzute la art. 503 C. proc. civ. alin. (1) și alin. (2) pct. 2.

De asemenea, arată că în Dosarul nr. x/2017, prin care și-a cerut drepturile de coautor pentru perioada 08 septembrie 2014 - 08 septembrie 2017, prin Sentința civilă nr. 100 din 19 martie 2018 pronunțată de Tribunalul Gorj, fără a intra în judecarea fondului și prin Decizia nr. 1965 din 06 iulie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în apel, s-a constatat autoritatea lucrului judecat din Dosarul nr. x/2012, în care s-a pronunțat Decizia nr. 1167 din 08 aprilie 2014 de către Înalta Curte de Casație și Justiție. Afirmă că, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 4156 din 27 noiembrie 2018, respectiv prin Decizia nr. 204 din 30 septembrie 2019 pronunțate în Dosarul nr. x/2017 la cererea de revizuire a Deciziei nr. 1965 din 06 iulie 2018 a statuat că "nu există autoritate de lucru judecat între cauza din Dosarul nr. x/2012 și cauza din Dosarul nr. x/2017 și nu poate fi admisă prezumția lucrului judecat".

Recurentul consideră că motivul contestației este întemeiat și solicită pronunțarea unei hotărâri de casare a Deciziei nr. 1965 din 06 iulie 2018 și a Sentinței nr. 100 din 19 martie 2018 pronunțate în Dosarul nr. x/2017, iar conform art. 497 C. proc. civ., solicită trimiterea cauzei spre o nouă judecare la instanța de fond, respectiv la Tribunalul Gorj, care să constate dacă pârâta a folosit sau nu realizarea tehnică, al cărei coautor este, pe perioada 08 septembrie 2014 - 08 septembrie 2017, ținând cont de toate probele și documentele prezentate de B. Turceni în dosarele care au fost soluționate de Înalta Curte de Casație și Justiție în decursul anilor.

Totodată, arată că în cauza din Dosarul nr. x/2012, care s-a soluționat prin Decizia nr. 1167 din 08 aprilie 2014 de Înalta Curte de Casație și Justiție și care este contrară deciziilor anterioare, prin care s-au acordat drepturile bănești pentru perioadele 2003 - 2006 și 2006 - 2009, faptele au fost stabilite greșit iar Decizia nr. 1167 din 08 aprilie 2014 din Dosarul nr. x/2012 este o eroare judiciară.

Recurentul susține că, în nicio cauză, până în prezent, instanțele de judecată nu au stabilit când au fost aduse modificările la realizarea tehnică al cărei coautor este dumnealui, fapt ignorant în totalitate de instanțele de judecată.

II. Procedura de filtrare a recursului

Recursul fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de pregătire a dosarului de recurs și procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ. (prezentul dosar a fost înregistrat la data de 8 septembrie 2017, astfel că îi sunt aplicabile dispozițiile de procedură anterioare modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, începând cu data de 21 decembrie 2018).

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului s-a reținut că în temeiul art. 508 alin. (4) și art. 493 alin. (5) C. proc. civ. coroborate cu art. 457 alin. (1) C. proc. civ. și art. 129 din Constituția României, în cauză, nu este admisibilă calea de atac a recursului la Completul de 5 judecători.

Prin încheierea din 22 noiembrie 2021, Completul de filtru a analizat raportul, a constatat că este întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. și a dispus comunicarea acestuia către părți, potrivit alin. (4) al aceluiași articol.

Părțile nu au formulat punct de vedere la raport.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înainte de a proceda la verificarea îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că prezentul recurs este inadmisibil, pentru argumentele arătate în continuare.

În raport cu dispozițiile art. 129 din Constituție și ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătorești este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii.

Pentru a da eficiență acestor reglementări legale, instanța este obligată să examineze căile de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală și să respingă, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora.

Hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs este pronunțată de o secție civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea unei contestații în anulare formulate în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Potrivit art. 508 alin. (4) C. proc. civ., "Hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată."

Decizia atacată cu contestație în anulare este o decizie dată în recurs și a fost pronunțată în procedura de filtrare, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., conform căruia:

"Art. 493 alin. (5) În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac. Decizia se comunică părților."

Rezultă că, potrivit art. 508 alin. (4) raportat la prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., hotărârea pronunțată în contestație în anulare nu este supusă niciunei căi de atac.

Pe cale de consecință, va fi respins, ca inadmisibil, recursul formulat de A. împotriva Deciziei civile nr. 1230 din 8 iunie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei civile nr. 1230 din 8 iunie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 ianuarie 2022.

GGC - ED